Hrană Conștientă

TOTUNA #12

Castana

Există alimente care hrănesc corpul și alimente care hrănesc o memorie.

Există alimente care țin de sezon și alimente care țin de suflet.

Iar din când în când, apare câte unul care face ambele lucruri fără să întrebe, fără să se laude, fără zgomot.

Castana este unul dintre ele.

Un aliment cu vibrație de rădăcină, cu aromă de foc, cu formă de inimă ascunsă într-o carapace spinoasă. Un aliment care știe și ce înseamnă să fii protejat, și ce înseamnă să fii vulnerabil.

Un aliment atât de simplu încât pare obișnuit — și totuși atât de simbolic încât devine esențial.

În această ediție dedicată arhitecturii sufletului, castana este exact hrana pe care o merită această temă: rotundă, caldă, transmutativă.

Un aliment cu rădăcini, cu poveste, cu memorie.

Și mai ales, cu transformare.

Puține fructe au curajul de a se prezenta lumii în armură. Castana, da. Ea crește într-un „coif” sferic acoperit de țepi, semn clar că uneori viața are grijă de ce e prețios punând între el și lume o protecție fermă.

Și totuși, când armura se deschide, miezul este de o delicatețe pe care nimeni nu o bănuiește.

Așa sunt și oamenii, și sufletele, și familiile. Unele dintre cele mai dulci părți ale noastre răsar tocmai după ce trecem prin straturile care ne apără.

Din perspectiva nutriției, castana este bogată în carbohidrați complecși, hrănește sistemul nervos într-un mod stabil și abundentă în vitamina B6, susține transformarea emoțiilor, iar magneziul natural relaxează musculatura spatelui și a centrilor de tensiune.

În tradițiile europene vechi, castana era considerată un simbol al fertilității iarna. Trofeu al luminii într-un sezon al întunericului, aliment ales pentru ritualurile de trecere, hrană pentru suflet în perioadele de transformare și darul pădurii care „întoarce puterea înapoi în corp”.

Unii druizi credeau că spiritul castanului este un gardian al rădăcinilor: copacul ține pământul, iar fructul ține de suflet.

În Asia, castana era asociată cu longevitatea și disciplina blândă.

În Grecia antică, era considerată „hrana zeilor obișnuiți”, adică hrana care face bine fără să ceară nimic la schimb.

Toate aceste mituri au un adevăr comun: castana transformă fără să forțeze.

La fel ca sufletul, la fel ca procesul de vindecare.

Psihologic, castana este alimentul ideal în perioade de introspecție sau restructurare.

De ce? Pentru că energia ei este blândă, nu excitantă, stabilizantă, nu tensionată, caldă, nu agresivă, hrănitoare, nu grea

E un aliment care îți dă putere fără să te umfle de ego. Te calmează fără să te adoarmă. Te hrănește fără să te apese.

Și, mai subtil, e un aliment care „cheamă înapoi” bucăți din tine pe care le-ai împrăștiat în relații, în roluri, în povesti. Castana are o vibrație de reîntregire.

Supă cremă de castane

300g castane coapte, curățate
1 ceapă mare
2 linguri unt (sau ulei cocos)
500ml bulion de legume
100ml smântână (sau lapte cocos)
Sare, piper, nucșoară

Prepararea ritualizată:

Călește ceapa încet, meditativ. Fiecare gest cu lingura de lemn este mișcare conștientă.

Adaugă castanele. Amestecă blând. Simte cum se îmbină.

Toarnă bulionul. Lasă să fiarbă încet 15 minute. În acest timp, stai lângă oală. Privește cum ingredientele se topesc unele în altele. Nu se luptă. Se unifică.

Mixează până devine cremă. Aceasta este metafora reîntregirii – bucăți separate devin unitate.

Mell

Fondator Revista TotUna

Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior.