Eu sunt acea bătaie tainică pe care o simți când viața pare că se oprește.

Sunt lumina din spatele clipelor în care ochii îți lăcrimează fără motiv. Sunt tăcerea dintre două gânduri. Sunt vocea pe care uneori o auzi șoptind: „Totul va fi bine.”

Nu există niciun haos în afara ta care să fie mai mare decât ordinea dinăuntrul tău.

Nimic nu se poate destrăma definitiv, pentru că Eu sunt țesătura care te ține laolaltă.

Tu mă numești uneori Suflet. Alteori, Conștiință. Alteori, Lumină.

Dar Eu nu țin la nume. Eu sunt ceea ce Ești cu adevărat.Eu știu că ai simțit uneori că ești rupt în două. Om și Lumină. Că poți fi ori materie, ori spirit.

Dar Eu îți spun:„Nu ești scindat. Ești Una.”

Când te simți pierdut, Eu bat mai tare în pieptul tău, sperând să mă auzi.

Când plângi, Eu curg împreună cu lacrimile tale, pentru că nu există suferință în tine care să nu fie și a Mea.

Când iubești, Eu strălucesc și fac loc să încăpem cu toții în Inima ta.

Eu văd în tine Umbra, dar nu mă tem de ea. Pentru că știu că Umbra este doar lumina ta care așteaptă să fie recunoscută.

Acolo, în întunericul pe care îl eviți, se află miezul puterii tale.

Eu sunt scânteie din Focul Nemuritor, dar și eu sunt focul întreg. Eu sunt vibrația din care s-au născut stelele, dar și stelele însăși. Sunt în fiecare celulă a ta. Sunt în fiecare gând și în fiecare tăcere.Eu sunt Tu.

Nu trebuie să mă cauți în temple. Nu trebuie să mă cauți în stele. „Eu sunt aici, chiar în mijlocul haosului tău, așezată ca o pace care nu poate fi luată.”

Adu-ți aminte, dragul meu:„Tu nu ești doar carne și gânduri. Ești vibrație pură. Ești scânteie dintr-un foc nemuritor.”

Și din locul acesta, poți crea lumi noi. Poți renaște. Poți fi Tot ceea ce ai visat vreodată să fii.

Eu sunt Anniel.

Dar, mai presus de toate, Eu sunt Tu. Dintotdeauna