metoda irma

Facilitatorul:

„Te invit să rămâi puțin cu această frază: ‘eu sunt cea care are nevoie să fie salvată’. Ce simți când o rostești cu voce tare? Unde o simți în corp?”

Clienta:

„Mi se strânge stomacul. Simt o furie mică. Și rușine. Parcă am trădat imaginea pe care am muncit atât să o construiesc.”

Facilitatorul propune: un exercițiu de regresie simbolică.

„Închide ochii. Lasă corpul să te ducă spre prima amintire în care ai simțit că trebuia să fii mai bună, mai deasupra, doar ca să fii acceptată… Ce vezi?”

Clienta (plânge):

„Am 8 ani. Sunt în sufragerie. Tatăl meu răcnește la mama. Eu intru în cameră, vorbesc ca un adult. Le spun să se oprească. Îl conving. Ei tac. Mă simt puternică. Dar și foarte, foarte singură.”

Facilitator:

„Ce ar fi avut nevoie să audă fetița aceea?”

Clienta:

„Că nu e treaba ei să repare adulți. Că poate fi doar copil.”

Clienta scrie o scrisoare către sinele ei de 8 ani. Este un moment intens. Lacrimi, eliberare, recunoaștere.

Facilitatorul propune o rugăciune intuitivă:

„Te invit să rostești, cu vocea care vine din interior, o rugăciune pentru acea fetiță. Nu pentru tine ca adult. Ci pentru ea.”

Clienta (cu emoție):

„Doamne, iartă-mă că am luat asupra mea ce nu mi-a aparținut. Primește această parte mică, ruptă, puternică. O predau în mâinile Tale. Fii Tu salvatorul ei. Ca să nu mai caute salvarea în mine.”

Energetic, facilitatorul simte o decompresie puternică în zona gâtului și plexului. Clienta respiră adânc. Pare uimită de ce tocmai a rostit.

Facilitatorul o ghidează într-o meditație:

„Vizualizează masca pe care o porți de obicei… Cum arată? Ce formă, ce textură, ce culoare are?”

Clienta:

„E metalică. Elegantă. Aurie. Seamănă cu o coroană. Dar e grea. Mă doare ceafa.”

„Acum, cu blândețe, imaginează-ți că o așezi jos, într-un bol de lumină. Nu o arunci. O onorezi. Dar o lași jos. Cum e fără ea?”

Clienta (zâmbind printre lacrimi):

„Mă simt copil. Fragilă. Dar vie. Reală. E atâta liniște aici…”

Facilitatorul intervine energetic: plasează simbolic lumină albă în jurul capului clientei, transmutând energia tensiunii în claritate.

„Rămâi acum în acest spațiu. Nu e nimic de demonstrat. Nu e nimic de salvat. Ești aici. Acum. E suficient.”

Clienta respiră adânc. Corpul ei se relaxează complet.

„E prima dată când nu simt că trebuie să ‘fac ceva’. E ca și cum timpul nu mai are presiune. Eu doar sunt.”

„Ce parte din tine s-a eliberat azi?”

Clienta:

„Acel rol de salvator etern. Mă temeam că dacă nu sunt sus, n-o să fiu iubibilă. Azi am simțit că merit iubirea și fără acea coroană.”

Pentru acasă:

• Exercițiu de scriere: „Nu trebuie să salvez pe nimeni. Nici măcar pe mine.”

• Ritual: scrisoare către copilul interior, arsă simbolic cu intenția: “Te eliberez de a fi adult în locul altora.”

Observație pentru facilitator: Acest tip de structură IRMA integrativă (psihodinamică, regresivă, energetică) permite nu doar eliberarea emoției, ci reconfigurarea profundă a identității construite pe traumă. Prezența este cheia. Nu intervenția.

IRMA nu este despre a da soluții. Ci despre a deschide spațiul în care adevărul poate însemna vindecare.