Sofia - Înțelepciunea Sufletului

TOTUNA #10

Matricea Invizibilului

“Tot ce a fost cuprins în posibilitate și neant, tot ceea ce poate fi recunoscut în materie și forma, tot ceea ce încă stăruie în necunoscut însă cu o intensă capacitate de a influența lumea văzută, tot ceea ce este și va fi întocmai a fost, poartă numele de Viață.”

Din “Viața” – Ascensiune5D

Există o hartă secretă a realității pe care toate tradițiile spirituale authentice au descoperit-o independent, dar pe care au exprimat-o în limbaje simbolice diferite. Această hartă – pe care o putem numi matricea invizibilului – dezvăluie structura energetică subtilă care susține tot ceea ce percepem ca fiind “real”. Este alfabetul prin care Divinitatea își scrie existența în materie.

Tradițiile spirituale ne oferă nu răspunsuri finale, ci instrumente de navigare în misterul existenței. Simbolurile lor nu sunt dogme de acceptat, ci invitații la explorare directă.

În templele din Angkor Wat, în catedralele gotice, în sinagogile sefarde și în mandala-urile tibetane descoperim aceeași obsesie pentru anumite forme geometrice: cercul, pătratul, triunghiul, spirala, floarea vieții. Nu este o coincidență – este recunoașterea unor principii organizatoare fundamentale ale conștiinței și materiei.

Cercul reprezintă unitatea primordială, totalitatea fără început și sfârșit. În tradițiile védice apare ca Ouroboros, șarpele care își mănâncă coada. În cabalah devine Ein Sof, infinitul fără atribute. În budismul zen, cercul desenat cu o singură mișcare (ensō) simbolizează iluminarea – momentul când dualitatea se dizolvă în unitate.

Pătratul incarnează principiul manifestării, stabilitatea lumii fizice cu cele patru direcții, patru elemente, patru anotimpuri. Kaaba de la Mecca, altarele pătrate ale templelor védice, Jerusalem celestul descris ca o cetate pătrată – toate exprimă aceeași înțelepciune: sacrul se manifestă prin structură, prin limite care dau formă infinitului.

Triunghiul este dinamica creației, polaritatea care generează mișcarea. Trinitatea creștină, Brahma-Vishnu-Shiva al hinduismului, cele trei piloni ai Arborelui Vieții cabalistic – pretutindeni numărul trei exprimă principiul prin care Unul devine mulțime fără să își piardă unitatea.

Alchimia europeană, alchimia taoistă, rasayana védică – toate vorbesc despre transmutarea plumbului în aur. Dar plumbul nu este metalul grosier, ci conștiința identificată cu ego-ul. Aurul nu este metalul prețios, ci Sinele realizat, conștiința care și-a recunoscut natura divină. Ea este singurul adevăr pe care nu îl putem schimba, pentru că ne definește.

Din iubire am fost creați și prin iubire creăm, în lumi văzute și nevăzute. Și totuși, în miezul existenței noastre, există o uitare. Sufletul, învăluit în straturile lumii, uită cine este. Își ascunde frumusețea, își închide lumina, își ridică ziduri împotriva propriei esențe.

A fost un timp în care un singur punct de lumină a spart întunericul.

Un punct de iubire a deschis primul gest al creației.

De atunci, viața întreagă nu face decât să repete această poveste — întoarcerea la acel moment originar.

Nu există în realitate polarități între iubire și ură, între bine și rău. Toate sunt variații ale distanței față de acel punct central, unde totul se naște. Și drumul nostru este unul de reamintire, de apropiere, de recunoaștere.

Solve et coagula – dizolvă și coagulează – este formula centrală a marii opere alchimice. Dizolvă identificările false, structurile mentale rigide, atacamenturile care limitează. Apoi coagulează esența purificată într-o nouă formă de manifestare, mai flexibilă și mai luminoasă.

Simbolurile alchimice – mercurul filosoftilor, sulful roșu, sarea înțelepciunii – nu sunt ingrediente chimice, ci stări ale conștiinței. Mercurul este fluiditatea mentală care permite transformarea. Sulful este focul interior al pasiunii spirituale. Sarea este structura stabilă a înțelepciunii integrate.

Mandalele tibetane, rozetele catedralelor gotice, motilul tradițional românesc – toate exprimă același principiu: existența este organizată în jurul unui centru care iradeaza armonie către periferie și atrage diversitatea către unificare.

Când un monah tibetan construiește o mandală din nisip colorat, nu face artă decorativă – efectuează un ritual cosmologic. Fiecare granulă de nisip plasată în modelul geometric prescris este un act de participare conștientă la ordinea universală. Distrugerea finală a mandlalei nu este vandalism, ci recunoașterea impermanenței ca aspect esențial al sacru.

Și în tradițiile românești, mandala apare sub forma colindelor care descriu “codratul lumii” – o structură cosmică cu patru colțuri și un centru unde crește Pomul Vieții. Nu este folclor naiv, ci cosmogonie profundă exprimată în metafore accesibile.

Tradițiile orientale concep timpul ca pe un ciclu – Kalpa, Samsara, eterna întoarcere. Tradițiile abrahimice vorbesc despre timpul linear – creație, istorie, apocalipsă, împărăția cerurilor.

Matricea invizibilului înglobează ambele perspective: timpul liniar este experiența individuală a conștiinței incarnate, timpul circular este perspectiva eternității din care conștiința se privește pe sine însăși. Nu sunt contradictorii, ci complementare.

Symbolum – cuvântul grec de la care derivă “simbol” – înseamnă “ceea ce unește ceea ce a fost separat”. Simbolurile tradițiilor spirituale nu divid realitatea în concepte abstracte, ci reunesc ceea ce rațiunea a separat: materia și spiritul, individualul și universalul, temporarul și eternul. Matricea invizibilului nu este o teorie despre realitate – este realitatea însăși, văzută cu ochii inimii deschise.

Mell

coFondator the meditation academy

Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului.