Arta Intuitivă

TOTUNA #4

Daniela Hârșulescu

Culorile Sufletului

Arta intuitivă nu este o formă de exprimare controlată, ci o revelație vizuală a sufletului. Este pictura care nu pornește de la idee, ci de la stare. Nu caută să impresioneze, ci să elibereze. În spațiul său, culorile devin emoții, simbolurile devin oglinzi, iar fiecare formă este o amprentă a unei trăiri reale.

Această formă de creație nu urmează regulile artei plastice convenționale, ci urmează mișcarea interioară a ființei,

acel curent subtil care uneori nu poate fi exprimat prin cuvinte, dar care devine vizibil când mâna se lasă condusă de o sursă mai profundă.

Arta intuitivă este vindecătoare nu doar pentru cel care o creează, ci și pentru cel care o privește. Ea activează în interior o stare de introspecție blândă, o deschidere spre propriul spațiu sacru. Nu oferă răspunsuri, dar deschide uși. Nu spune „privește”, ci șoptește „simte”.

În această lucrare vibrantă și plină de simbolism, Daniela Hârșulescu reușește să contureze o viziune plastică a bucuriei ca întoarcere acasă – acasă în inimă. Pictura se desfășoară pe un fundal acvatic și oniric, unde albastrul profund se amestecă cu nuanțe turcoaz și lavandă, creând un spațiu fluid, eteric, ca o memorie a cerului interior.

În centrul compoziției, forma unei inimi adăpostește o casă mediteraneană, albă, scăldată în lumină și decorată cu flori roșii în cascade – un detaliu viu și generos, care amplifică sentimentul de apartenență, căldură, delicatețe. Ușa albastră, ușor întredeschisă, devine metafora accesului deschis spre sine, spre liniștea autentică, spre acel spațiu intim în care sufletul se simte binevenit.

Frunzele stilizate, negre, înălțate pe ramuri fine, par a fi gânduri în mișcare, conținuturi subtile ale conștiinței care se înalță fără să rupă legătura cu rădăcina inimii.

„Bucurie” nu este o emoție trecătoare, ci o stare de ființare. Este acel zâmbet interior care apare când ne reîntâlnim cu noi înșine în tăcere, în lumină, în culoare. Daniela reușește prin această lucrare să redea nu doar o imagine, ci o trăire – una care se insinuează în privitor, nu pentru a-l impresiona, ci pentru a-l atinge.

NOTĂ TEHNICĂ

Ulei pe pânză

50×70

Tehnică Mixtă

Lucrare: Contopire

Imaginea redă o mână feminină care atinge, printr-o pensulă delicată, însăși esența vieții – reprezentată printr-un haos frumos ordonat de flori, spirale, valuri și lumină. Este o metaforă vizuală a actului de creație ca formă de vindecare.

Energia compoziției este fluidă, curgătoare, dar și profund activatoare: privirea este atrasă de vortexuri florale, contraste vii și zone de tăcere blândă.

Culorile par să comunice direct cu inima – de la albastrul profund la nuanțele calde de roz și galben – fiecare tușă pare să spună: „Ai voie să simți, să creezi, să renaști.”

Prezența mâinii pictând în tablou este un gest de conștiență artistică, dar și terapeutică: fiecare culoare așternută devine un act de îmbrățișare interioară.

Este o lucrare care nu se privește doar cu ochii, ci se simte cu întreaga ființă.

Daniela Hărșulescu

Terapeut regresie/artist

Daniela Hârșulescu este terapeut prin formare, însă artist prin chemare. Pictura a venit în viața ei ca un gest spontan, un spațiu sigur în care mâna vorbește limbajul inimii. N-a căutat să creeze „artă” în sensul clasic, ci să deschidă porți către propria ei interioritate – iar în acest proces, a descoperit că fiecare culoare așternută devine o fereastră spre vindecare.

Pentru Daniela, actul artistic este un ritual de introspecție. Pensula devine unealtă de conectare, iar pânza – un spațiu sacru unde emoțiile prind formă, unde durerea se topește în nuanțe, iar sufletul respiră în spirală. Fiecare lucrare poartă o poveste, dar nu o spune explicit – ci o șoptește, o lasă privitorului libertatea de a o descoperi în propriul ritm.

Culorile ei sunt vii, fluide, adesea inspirate din peisaje interioare mai mult decât exterioare. Florile, păsările, mâinile, simbolurile subtile – toate vin să creeze o hartă a călătoriei de la fragmentare la reîntregire.

Astăzi, Daniela pictează nu pentru a impresiona, ci pentru a împărtăși: un colț din sufletul ei, o stare, o lumină pe care o simte și o transmite. Arta ei este o invitație blândă către sine, un pas spre liniște, o atingere delicată care mângâie exact acolo unde doare. Pentru că este o Artă a Luminii.