Arta Intuitivă

TOTUNA #2

Diana Maria Georgescu

versuri

către Sine

Poezia intuitivă este vocea sufletului care curge liber, neîngrădită de limitele rațiunii sau ale structurilor prestabilite. Este o șoaptă subtilă care prinde formă prin cuvinte, o conversație profundă între sinele interior și hârtie. În esența sa, poezia intuitivă nu este despre rimă, ritm sau reguli, ci despre curajul de a lăsa inima să vorbească în toată autenticitatea ei.

Această formă de expresie creativă apare dintr-un loc al prezenței pure, acolo unde mintea tace și emoțiile devin cerneală. Scrisă adesea în stări de conștiință extinsă, poezia intuitivă captează momentele efemere ale conexiunii cu sinele profund, transformându-le în versuri care vibrează dincolo de cuvinte.

Fiecare poezie devine astfel o oglindă a sufletului – o poveste subtilă despre lumină, întuneric, iubire și transformare. Nu este nevoie de înțelegere logică, ci de deschiderea inimii către energia pe care aceste cuvinte o poartă. Prin poezie, se creează o punte între cele mai adânci straturi ale ființei și lumea vizibilă, oferind cititorului o cale spre introspecție, alinare și descoperire.

Astăzi, în această călătorie prin poezie, îți oferim un spațiu pentru a te regăsi. Îți oferim versuri care te îmbrățișează, care îți vorbesc despre tine și te invită să descoperi frumusețea profundă a existenței tale intuitive.

Știi cum dor degetele de la picioare?

Cum se zbat mușchii a disperare?

Cum umerii plâng după odihnă,

iar corpul fizic urlă a tihnă?

Știi cum confortul te face mic,

iar ruperea lui doare-n Nimic?

Vocea din cap sună tăios,

iar corpul pică brusc, dureros.

Nimic nu-i cum credem!

Nimic nu-i prea mult,

când sufletul cântă a început,

când Spiritul saltă de bucurie,

și mintea se-așază în armonie.

Merg către mine cum

n-am mai mers

de ani de zile de când am șters

duhuri de frici și de nevoi,

și plânsuri mușcate printre ploi.

Oameni ce credeam că m-au rănit

s-au disipat în infinit,

și umbra lor a fost spălată

de-albastrul ocean de altă dată,

pe care-l revăd cu bucurie

într-un an sfânt în armonie

cu ceea ce sunt și voi mai fi

pe lumea aceasta, cât voi trăi.

La Capătul lumii am revenit

pentru a mă pierde în Zenit,

și pentru a bea praful de stele

într-o zi magică, în Finisterre.

Dimensiuni sufletești

Cunoscută pentru profunzimea și autenticitatea creațiilor sale literare, Diana-Maria început să scrie poezii la vârsta de 11 ani, însă, ulterior, și-a concentrat atenția asupra studiilor și carierei în management internațional și leadership, ceea ce a determinat o pauză în activitatea sa literară. După o perioadă de reflecție și călătorii, a revenit la pasiunea sa pentru scris, publicând atât poezie, cât și proză.

Experiențele de viață, precum pelerinajul pe Camino de Santiago, i-au influențat scrisul, oferindu-i perspective unice asupra spiritualității și transformării interioare.

Stilul său poetic explorează teme precum iubirea, suferința și conexiunea cu divinitatea, invitând cititorii într-o călătorie introspectivă. Poezia „La capătul Lumii”, scrisă în 2022 la Finisterre, surprinde cu o sinceritate dezarmantă trăirile și revelațiile de pe Camino de Santiago, devenind o mărturie a transformării interioare prin experiențe profunde.

Prin cuvintele sale, Diana-Maria continuă să inspire, provocând cititorii să își descopere propriile dimensiuni sufletești.

Diana Maria Georgescu

Expert business optimization/scriitor

Sunt Diana-Maria Georgescu, iar cea mai potrivită descriere a mea, este: ”Călător prin Lume, prin Viață, prin Timp și prin Spațiu”.

Și, ca un adevărat călător, am parcurs trei rute diferite ale acestui drum magic ce se întinde pornind din Franța, sau Portugalia către Santiago de Compostela, frumos vegheat de Calea Lactee.