Vindecare Holistică

TOTUNA #8

Dincolo de tăcere și izbucnire: calea transformării furiei

În această ediție, terapeuta Oana Ragalie deschide cu blândețe și luciditate un spațiu rar: acela în care furia este recunoscută ca mesager al nevoilor profunde și nu ca o greșeală de caracter.

Înainte să putem vorbi despre transformarea furiei, e important să ne uităm cu onestitate la bagajul cu care venim — acele convingeri învățate devreme, preluate din familie, școală sau cultură, care s-au strecurat adânc în felul în care ne raportăm la furie și ne-au învățat, fără să ne dăm seama, să o ascundem, să o negăm sau să ne rușinăm de ea — iar uneori, tocmai aceste mituri ne țin departe de vindecarea profundă pe care o căutăm.

Îți fac astăzi o invitație: cum ar fi să vezi furia ca pe un aliat?

Ca pe o emoție care te invită să simți dincolo de ea, ce încearcă ea să protejeze?

Ce limite ale tale încălcate?

Ce valori nerespectate?

Ce nevoi ale tale neîmplinite încearcă să îți arate?

Miturile Furiei

1. Copiii buni nu se înfurie

Am fost învățați să ne ferim de furie. Să zicem că nu e bine să fim furioși. Să ne blamăm când furia își ițește capul și ne exprimăm… de multe ori luându-ne pe sus.

2. Dacă exprim furia, o să rănesc pe ceilalți

Mulți oameni evită să-și exprime furia pentru că se tem că îi vor răni pe cei dragi.

3. O persoană spirituală nu se înfurie

Există o credință printre persoanele care sunt îndreptate către spiritualitate și anume că iluminarea înseamnă că nu mai simțim emoții “negative”, suntem calmi, zen tot timpul și tratăm pe oricine cu iertare, iubire și compasiune.

În Comunicarea Nonviolentă, furia este un ecran, este manifestarea de suprafață a nevoilor noastre neîmplinite. Odată ce le identificăm, ne conectăm cu ele și simțim cum este să fie neîmplinite (poate de ani de zile), ajungem să simțim alte emoții. Durere, neputință, tristețe, deznădejde. Unele mai greu de dus de către noi decât izbucnirea oarbă a furiei

Îmi amintesc de A., o femeie cu care lucram pe faptul că se simte furioasă tot timpul la locul de muncă, pe șefa ei.

De fiecare dată când ne vedeam, începea cu: “Nu e corect! E o proastă, o idioată! Îmi cere mie lucruri, dar ea nu este în stare să le facă! Mă exploatează și se folosește de mine!” Acest dialog cu șefa din mintea ei era de neoprit. Când am început să lucrăm cu furia, după ce și-a dat voie să simtă furia trezită în ea de comportamentul șefei, am început să ne uităm la nevoile importante pentru ea în acea situație.

Conectarea cu nevoile este ca un proces magic, pentru că ne duce cu ușurință în esența noastră, dincolo de poveștile pe care ni le spunem.

A ajuns la nevoia de atenție și a fi văzută de către mama ei. Acestea nu erau doar nevoi ale femeii de aproape 50 de ani care era în fața mea.

Erau ale ei încă de când avea 7-8 ani și nu a primit de la mama ei ceea ce tânjea. Ci mama o critica constant și o certa, în încercarea de a avea o fetiță cuminte, cu hainele curate și care ia numai note bune la școală.

Aceste nevoi ale copilei interioare, strigau tare în femeia cu care eu lucram. Erau pe minus de atât de mult timp, încât își făceau simțită prezența prin intermediul izbucnirii necontrolate a furiei.

Da, azi proiecta pe șefa ei ceea ce o rănise în comportamentul mamei ei. Iar vechile nevoi (atenție, iubire, a fi văzută) s-au arătat din nou.

Când s-a conectat cu lipsa acestora și importanța lor pentru ea, furia s-a transformat în durere și suferință profunde.

Odată identificate aceste nevoi, am stat cu ea, cu durerea ei și a copilei sale interioare. Pentru că le-a simțit, apoi a putut face ceva pentru împlinirea acelor nevoi.

Dacă rămânea doar în furie, alimentată mental prin schimbul imaginar de dialog cu șefa ei și acționarea din această furie, nu ar fi avut șansa de a ajunge la acele profunzimi nebănuite.

Arătate de nevoile sale.

Oana Răgălie

Terapeut prin regresie

Oana Ragalie este psiholog și terapeut cu formare în terapie integrativă și comunicare nonviolentă, creatoarea platformei Tonifiere Emoțională.

Lucrează cu blândețe, dar fermitate, în spațiul transformării emoționale, susținând procese profunde de reconectare la nevoi, granițe personale și adevărul interior.

Prin cuvânt, prezență și structură, Oana însoțește oamenii pe calea regăsirii de sine — acolo unde emoțiile nu mai sunt „probleme de control”, ci chei de trezire și reconstrucție autentică.

Mai multe despre activitatea ei găsești pe tonifieremotionala.ro