
Există un loc în tine unde nimic nu trebuie schimbat, nimic corectat, nimic adăugat. Un loc unde ești deja întreg, dincolo de zbuciumul gândurilor și frământarea inimii. Această practică nu te duce într-un alt timp sau într-un alt loc, ci te readuce Acasă – în prezența tăcută care a fost mereu acolo, așteptând doar să o recunoști.
Nu îți cere să meditezi „corect”, ci doar să fii. Să lași viața să se așeze în tine, fără efort, fără luptă. Cuvintele ce urmează nu sunt instrucțiuni, ci o mângâiere. O însoțire blândă, ca o mână caldă pe spatele tău, care îți amintește că ești în siguranță.
Așază-te confortabil. Respiră. Lasă aceste cuvinte să te cuprindă:
“Ești aici. Ai sosit. Nimic nu lipsește. Simte-ți respirația ca pe o rugăciune. Cu fiecare inspirație, primești viață. Cu fiecare expirație, eliberezi povestea. Nu te grăbi. Nu judeca nimic. Observă tot. Lasă-ți umerii să coboare, maxilarul să se înmoaie, inima să se destindă.
Tot ce trăiești acum este binevenit. Nu opune rezistență. Nu încerca să te ridici din val. Plutește. Chiar dacă durerea este prezentă, las-o să curgă. Nu ești durerea. Tu ești cel care o cuprinde. Nu ești gândul. Tu ești spațiul dintre gânduri. Nu ești tensiunea. Tu ești cel care o simte și o eliberează.