Tag: femininul sacru

Glasul Sinelui TOTUNA #13 Ianuarie de Alexandra Șchianu Acesta este spațiul în care nu căutăm să devenim altceva, ci să ne auzim mai clar pe noi înșine. Este o invitație la încetinire, la ascultare și la întoarcere într-un loc interior care nu cere explicații, ci prezență. Într-o lume care ne învață să reacționăm rapid, să ne optimizăm constant și să ne grăbim spre soluții, această secțiune vine ca un gest de oprire conștientă. Aici nu vorbim despre „a face”, ci despre a rămâne. Nu despre performanță emoțională, ci despre fidelitate față de sine. Nu despre rețete sau direcții, ci despre relația tăcută cu propriul interior.   Textele din Glasul Sinelui nu își propun să explice viața, ci să o lase să se așeze. Ele ating acele momente în care nu suntem „bine” într-un mod vizibil, dar suntem suficient de prezenți încât să nu ne abandonăm. Momentele în care oboseala, sensibilitatea, retragerea sau lipsa de claritate nu sunt probleme de rezolvat, ci mesaje de ascultat. Această secțiune lunară este o formă de însoțire. Un spațiu sigur în care vocea interioară poate fi recunoscută fără grabă, fără judecată și fără presiunea de a ajunge undeva. Pentru că uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl putem face este să ne întoarcem la noi exact așa cum suntem. Ianuarie nu vine cu aceeași energie cu care se încheie anul. Nu are strălucirea sărbătorilor și nici entuziasmul începuturilor forțate. Vine mai degrabă ca o zonă de tranziție, un spațiu de trecere între ce a fost și ce urmează, în care ritmul încetinește firesc, iar interiorul cere mai multă atenție. Pentru mulți oameni, această perioadă aduce o oboseală greu de explicat. Nu este doar fizică, ci emoțională și psihică. După interacțiuni intense, după așteptări, după efortul de a fi prezenți pentru ceilalți, ceva din noi are nevoie să se strângă înapoi, să se adune la loc, să fie lăsat în pace. Am simțit și eu asta în ultima vreme: o nevoie de mai mult spațiu interior, de mai puțină presiune, de a nu mă grăbi să „fiu bine”. Relația cu sine devine atunci centrul de sprijin. Nu ca un concept sau un exercițiu, Nu ca un concept sau un exercițiu, ci ca un spațiu interior în care ne putem așeza fără să fim judecați. Este felul în care ne vorbim când nu știm exact ce simțim. Este tonul cu care ne întâmpinăm zilele mai grele. Este capacitatea de a rămâne cu noi înșine chiar și atunci când nu avem răspunsuri. Există momente în care nu suntem bine într-un mod spectaculos, ci într-un mod tăcut: mai iritabili, mai sensibili, mai retrași, cu mai puțină energie pentru lume. În aceste momente, tentația este să ne împingem de la spate, să ne spunem că ar trebui să fim mai puternici, mai recunoscători, mai eficienți. Dar corpul și psihicul nu funcționează prin comandă, ele funcționează prin ascultare. Corpul are propriul limbaj. Îl folosește atunci când ceva este prea mult sau prea repede. Prin tensiune, prin oboseală, prin lipsa de chef, prin nevoia de liniște. Am învățat, în timp, că atunci când ignor aceste semnale, mă îndepărtez de mine. Când le ascult, chiar dacă nu înțeleg totul pe loc, apare o formă de așezare. Relația cu sine înseamnă, uneori, să nu faci nimic altceva decât să rămâi. Să nu te grăbești să schimbi starea. Să nu o corectezi. Să nu o explici. Să îi permiți să existe. Această formă de prezență, deși pare simplă, este una dintre cele mai profunde forme de maturitate emoțională. A fi de partea ta nu înseamnă optimism forțat sau soluții rapide. Înseamnă fidelitate. Înseamnă să nu te părăsești tocmai atunci când ești mai vulnerabil. Înseamnă să îți oferi aceeași blândețe pe care o oferi unui om drag care trece printr-o perioadă dificilă.   citește articolul integral Alexandra Șchianu PsihoTerapeut Alexandra Schianu scrie dintr-un loc rar: acela în care experiența interioară nu este transformată în discurs, ci lăsată să se exprime cu onestitate și măsură. Vocea ei nu caută să convingă și nu oferă soluții rapide. Ea rămâne. Observă. Ascultă. Și traduce în cuvinte acele stări pe care mulți le trăiesc, dar puțini le pot numi fără a le forța. Textele Alexandrei sunt construite dintr-o atenție fină la ritmul interior, la limbajul corpului și la nuanțele emoționale care apar atunci când ne permitem să fim mai aproape de noi înșine. Scrisul ei nu este despre „a fi mai bun”, ci despre a fi mai adevărat. Despre a nu te părăsi în momentele de fragilitate. Despre maturitatea de a nu grăbi vindecarea. În Glasul Sinelui, Alexandra va fi o prezență lunară constantă — o voce care nu ridică tonul, dar care se face auzită exact acolo unde este nevoie. Un spațiu de întoarcere, de așezare și de recunoaștere a acelei părți din noi care știe deja drumul, chiar și atunci când mintea nu îl vede încă. Instagram Alexandra Schianu Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Camino de Santiago de Compostela July 4, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #13 Activarea femininului sacru 2026 – Anul în care vulnerabilitatea încetează să mai fie dușman și devine din nou poartă către putere. Există momente în istoria interioară a omului în care viața nu îl mai împinge înainte, ci îl cheamă înapoi, spre sine. Există ani în care direcția nu se mai construiește prin efort și voință, ci prin liniște, prin încetinire, prin reîntoarcerea în propriul adevăr. 2026 este un astfel de an, un an în care frica – emoția cea mai veche și mai fidelă a umanității – se ridică la suprafață nu ca obstacol, ci ca oglindă, nu ca limită, ci ca instrument al conștientizării, nu ca avertisment că ceva este în neregulă, ci ca o chemare directă către partea din noi pe care am amânat să o ascultăm. Frica este primul nostru limbaj. Este prima noastră alarmă, dar și prima noastră deschidere. Ea nu vine niciodată să ne spună „nu poți”, ci să ne întrebe cu o sinceritate brutală: „Ești aici cu adevărat?” Și prin această întrebare, 2026 devine anul în care Femininul Sacru – acea energie profundă, receptivă și înțeleaptă care trăiește în fiecare dintre noi, indiferent de gen – își revendică locul pierdut. Căci frica nu se vindecă prin forță, ci prin spațiu interior; nu se dizolvă prin luptă, ci prin ascultare; nu se depășește prin negare, ci prin curajul de a o primi exact acolo unde se naște: în Femininul nostru. Femininul Sacru, Frica și Conștiința Umană | Tot.Una – Ediția 13 (Audiobook) Femininul Sacru nu este energia fragilității, a pasivității sau a delicateții neputincioase, așa cum a fost interpretat cultural, ci este matricea siguranței interioare, locul în care emoțiile se sedimentează, ritmul vieții se stabilizează, iar intuiția își deschide ochii. Este partea din noi care simte înainte să știe și care știe înainte să explice. Este spațiul de unde începe vindecarea, nu pentru că ar avea soluția, ci pentru că poate ține întreaga intensitate a problemei fără să se rupă. Iar atunci când Femininul este rănit, când nu mai poate conține, când nu se mai simte în siguranță, frica explodează în forme diverse: anxietate, control, hipersensibilitate, haos emoțional, retractare, neîncredere, supracompensare. Într-un cuvânt, dezechilibru. Acesta este motivul pentru care frica, în 2026, nu este un efect exterior, ci o oglindă a felului în care Femininul interior a fost neglijat. Fiecare vibrație a acestui an ne împinge nu spre a deveni mai puternici în sensul tradițional, ci spre a deveni mai prezenți, mai interni, mai ancorați în ritmul propriei naturi. Pentru femei, aceasta înseamnă revenirea la corp, la ciclicitate, la vulnerabilitate ca act de putere și nu ca semn de slăbiciune. Pentru bărbați, înseamnă reabilitarea sensibilității, recunoașterea emoțiilor ca instrument de direcție, nu ca piedică, și accesarea unui Masculin interior care nu mai impune, ci ascultă; nu mai forțează, ci susține; nu mai protejează prin zid, ci prin prezență. Femeia trăiește frica într-un mod intim, visceral, pentru că Femininul ei este primul care o simte. Frica ei nu este despre incapacitate, ci despre nevoia de siguranță, despre teama de abandon, despre exilul propriei vulnerabilități. Femeia se teme, adesea, nu de lume, ci de propriile profunzimi. Iar 2026 o invită să coboare exact în această adâncime, acolo unde răspunsurile nu vin din logică, ci din disponibilitatea de a-și privi inima în liniște. Pentru femeie, vindecarea fricii nu se face prin curajul exterior, ci prin blândețea interioară; prin simplul act de a-și simți corpul, de a se așeza în sine, de a-și acorda dreptul de a fi într-o lume în care a fost învățată mereu să facă. Pentru bărbat, frica are o altă formă: teama de a eșua, teama de a nu fi suficient, teama de responsabilitate, teama de a-și pierde direcția. Masculinul rănit fuge de frică prin acțiune compulsivă, prin raționalizare excesivă, prin rigiditate, prin înăsprirea inimii. Dar 2026 îl învață că sensibilitatea lui nu este pericol, ci busolă; că vulnerabilitatea nu îl scade, ci îl rotunjește; că frica nu îi cere performanță, ci prezență. Când bărbatul își permite să simtă, el restabilește conexiunea cu Femininul din el – și abia atunci direcția reală devine vizibilă. În acest dans interior dintre Masculin și Feminin, vindecarea fricii devine un proces de rearmonizare, nu de eliminare. Frica este semnalul Femininului. Direcția este răspunsul Masculinului. Iar 2026 ne învață că ordinea corectă nu este să acționezi și apoi să simți, ci să simți și apoi să acționezi. Frica apare primul. Adevărul vine după. Și abia apoi vine mișcarea. De aceea, vindecarea fricii în acest an nu este un exercițiu mental, ci un act energetic: respirație profundă care coboară în abdomen, așezare conștientă în corp, încetinire care permite sistemului nervos să se reseteze, întrebări blânde dar sincere despre nevoile reale ale sufletului, practici de împământare, ritualuri scurte de prezență, dialog interior între cele două energii care trăiesc în fiecare dintre noi. În esență, 2026 ne invită să ne reamintim că frica nu ne împiedică să mergem înainte, ci ne oprește doar atunci când direcția noastră este greșită sau când ritmul nostru interior este ignorat. Adevărata vindecare a Femininului Sacru nu este despre a îndepărta frica, ci despre a învăța să o ții în brațe fără să te pierzi. Este despre a transforma reacția în răbdare, rezistența în receptivitate, rigiditatea în încredere. Pentru că în clipa în care frica nu mai este dușman, ci limbaj, ea încetează să mai blocheze și începe să dezvăluie. Și exact aici, în această dezvăluire, în acest spațiu interior recuperat, începe în mod autentic anul 2026: nu cu o nouă direcție impusă, ci cu o nouă intimitate cu sine, cu o nouă alianță între Masculin și Feminin, cu o nouă formă de putere care nu mai vine din exterior, ci din liniștea profundă a ființei care nu mai fuge de ceea ce simte. citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe

Read more
0
    0
    Your Cart
    Your cart is emptyReturn to Shop