Essentia Momentum Archives - Page 2 of 2

antarctic, ice, adventure, iceberg, polar, glacier, melting, scenery, antarctic, antarctic, antarctic, antarctic, antarctic

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Essentia Momentum TOTUNA #6 În miezul polarităților Perspective asupra vieții omului Fiecare zi ne poartă de la alb la negru, de la exaltare la îndoială, de la zgomotul digital la tăcerile pe care ni le refuzăm. Ne trezim în inima unei realități în care polaritățile nu sunt doar evidente, ci uneori copleșitoare: est–vest, tradiție–progres, sănătate–criză, solidaritate–judecată. Trăim într-o lume a contrastelor. Și totuși, în spatele acestor opoziții se află un adevăr tăcut: fiecare polaritate își caută perechea doar pentru a fi integrată. Extremul nu vrea să învingă, ci să se echilibreze. Evenimentele recente – de la mișcările sociale și manifestările publice, până la dezbaterile despre inteligența artificială sau reconfigurarea valorilor familiei – nu sunt doar știri. Sunt oglinzi. Fiecare ruptură dintre opinii este o invitație către un spațiu de mediere, de reconciliere. A trăi în polaritate nu înseamnă neapărat conflict. Înseamnă dinamism, înseamnă viață. Dar a trăi doar în polaritate înseamnă pierdere de energie. Când opinăm doar ca să ne opunem, când alegem doar ca să excludem, uităm un principiu esențial: adevărata forță se află în centrul dintre opuși. În spațiul interior dintre „da” și „nu”, dintre „eu” și „ceilalți”, se află esența. Mell Autor/editor Războiul, indiferent că este purtat cu arme, cu ideologii sau cu discursuri, nu este doar un conflict exterior. El este expresia unei polarități nerezolvate, adusă în materie. O fractură între două realități percepute ca ireconciliabile – dar care, în esență, sunt părți ale aceleiași ființe umane. La nivel subtil, războiul apare mai întâi în câmpul mental și emoțional al colectivității. Este alimentat de gânduri separatiste, frici moștenite, narative ale suferinței și dorinței de control. Este un simptom. Un semnal că am uitat centrul. În subconștientul colectiv, războiul activează arhetipul dușmanului invizibil – acel „celălalt” din afară care justifică fuga de propriul întuneric. Dar adevărul este că niciun război nu începe în afară. Fiecare luptă externă are o primă scânteie în interiorul cuiva. Acolo unde pacea lipsește în sine, războiul devine posibil în lume. Și tot acolo, în profunzimea ființei, există un alt spațiu: centrul. Un loc tăcut care nu fuge de polarități, ci le transformă. Unde războinicul devine martor, iar frica devine compasiune. Reconcilierea reală începe prin această întoarcere: Ce parte din mine se luptă? Ce aspect am exilat? Și cine sunt eu, cel care observă această luptă? Esența nu este un punct de mijloc între polarități, ci un spațiu care le transcende. Iar dacă vrem să construim o lume fără război, trebuie mai întâi să deschidem acest spațiu în noi. Articol, Essentia Momentum, Numarul 7, Revista TotUna Essentia Momentum July 1, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Revista TotUna Essentia – In miezul polarităților July 2, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Revista TotUna Essentia – pacea prin non atașament July 2, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 4, Revista TotUna Essentia – Asumarea autenticității July 2, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 3, Numarul 4, Revista TotUna Essentia -Banii și Timpul July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Articol, Essentia Momentum, Revista TotUna

Taggedconștientizare, dezvoltare personală, echilibru interior, esența momentului, Essentia Momentum, iluminare spirituală, inspirație spirituală, introspecție, IRMA, mindfulness, polaritati, prezent conștient, revelații interioare, sensul vieții, spiritualitate, TotUna revista, transformare personală

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 4, 2025 by g.garais

Vindecare Holistică TOTUNA #7 Umbra – Locul unde începe lucrarea Există momente în care simțim că lumea întreagă se clatină sub pașii noștri.Că vechile certitudini nu mai țin loc de temelie. Că haosul nu e doar în străzi, ci și în propriul nostru suflet. În astfel de vremuri, vindecarea nu mai este un lux. Este o necesitate. Dar nu o vindecare superficială, de suprafață, ci una care îndrăznește să meargă până în miezul ființei noastre. Aici, în Vindecare Holistică, nu căutăm rețete magice. Căutăm înțelegerea profundă. Pentru că a te vindeca nu înseamnă doar să nu mai doară. Înseamnă să te regăsești pe tine însuți, mai clar, mai adevărat, mai întreg. În această ediție, vindecarea holistică își îndreaptă privirea către unul dintre cele mai delicate, dar esențiale teritorii ale ființei umane: Umbra. Nu pentru a o alunga. Ci pentru a o înțelege, a o îmbrățișa și a o transforma în resursă. Pentru că acolo, în părțile noastre pe care le-am ținut ascunse, se află cheia libertății noastre interioare. Bine ai venit în spațiul unde știința, sufletul și adevărul își dau mâna. Știința modernă ne oferă explicații fascinante despre cum funcționează creierul, cum emoțiile modelează chimia corpului, cum traumele ne lasă urme în celulele noastre. În același timp, tradițiile spirituale ne vorbesc despre lumină și umbră, despre armonie, despre puterea inimii de a transforma suferința în aur. Există în noi un loc tăcut, aproape interzis. Un loc pe care îl evităm instinctiv, de parcă ar fi o încăpere încuiată în propria noastră casă. Știm că există, știm că ascunde lucruri, dar preferăm să nu deschidem ușa. Acest loc se numește Umbra. Și nu, nu este doar o metaforă poetică sau un concept filozofic. Este un adevăr psihologic, spiritual și neurologic, care, odată înțeles, îți poate transforma întreaga viață. Carl Gustav Jung a definit Umbra drept: „Tot ceea ce o persoană nu dorește să fie.” Dar Umbra nu înseamnă doar răul din noi. Umbra conține toate acele părți ale sufletului nostru pe care le-am ascuns, le-am negat sau le-am refulat – nu pentru că sunt malefice, ci pentru că ni s-a spus că nu sunt acceptabile. Aici stau îngropate: vulnerabilitatea pe care ne-a fost rușine să o arătăm, furia pe care am învățat s-o suprimăm, creativitatea sălbatică pe care am crezut că nu o merităm, puterea personală care ne-ar fi făcut „prea deranjanți” pentru ceilalți. Umbra este, de fapt, un depozit de energie vitală. Nașterea umbrei începe în copilărie, în cele mai fragile momente ale noastre. Fiecare critică, fiecare mustrare, fiecare privire dezaprobatoare au fost ca mici ciocănituri în piatra ființei noastre. Și, încet-încet, am început să ascundem părți din noi. Psihologia dezvoltării ne spune că între 3 și 7 ani, copiii învață să diferențieze între „bine” și „rău” – nu în sens moral universal, ci în funcție de ce îi face să fie iubiți sau respinși. Dacă plânsul atrage respingerea → plânsul intră în umbră. Dacă furia atrage pedeapsa → furia intră în umbră. Dacă exuberanța atrage ridicolul → exuberanța intră în umbră. Umbra se construiește și cultural. În societăți patriarhale, sensibilitatea bărbaților e aruncată în umbră. În societăți restrictive, sexualitatea devine umbră. Chiar și spiritualitatea, în culturi foarte raționaliste, poate intra în umbră. Umbra nu e doar un construct psihologic. Neuroștiința o confirmă subtil, prin mecanismele creierului limbic.Traumele și reprimările emoționale lasă amprente neuronale: amigdala (centrul fricii) devine hiperactivă, cortexul prefrontal (care ajută la integrarea emoțiilor și la luarea deciziilor înțelepte) slăbește conexiunile cu zonele limbice, rețelele neuronale încep să ruleze aceleași povești subconștiente, chiar și atunci când contextul real nu mai este amenințător. Cu alte cuvinte, Umbra se transformă în trasee neuronale. De aceea, deși știi logic că nu ai motive să fii gelos, furios, anxios… reacționezi. Umbra e în creierul tău la fel de mult cum e în psihicul tău. Umbra nu e doar o temă psihologică, ci un subiect abordat în toate tradițiile spirituale. În Hermetism, Umbra este „parte din legea polarității” – niciun aspect nu poate exista fără opusul său. Lumina și întunericul sunt doi poli ai aceleași energii. În Taoism, conceptul de Yin și Yang ne spune că în lumină există întuneric și în întuneric există lumină. Refuzul umbrei distruge echilibrul. În Kabbala, Umbra este asociată cu „clipoth” – vasele sparte ale creației, care conțin fragmente de lumină prizonieră. Munca spirituală constă în eliberarea acestei lumini ascunse. Buddhismul ne învață că suferința apare din rezistență. Umbra e partea de noi pe care o rezistăm. Prin acceptare și conștiență, umbra își pierde puterea de a ne controla. Semne că Umbra e activă sunt reacții exagerate la lucruri minore, atracții puternice sau repulsii inexplicabile față de persoane, rușine intensă pentru aspecte mărunte, tendința de a blama mereu pe altcineva. Un exemplu simplu: Dacă nu suporți oamenii aroganți, întreabă-te: „Există o parte în mine care vrea să se simtă importantă, dar nu își dă voie?” Umbra este tot ce proiectăm pe ceilalți. Integrarea Umbrei este o artă, nu un checklist. Căci este un drum personal, adesea însoțit de frică, vinovăție, rușine dar și revelații și libertate. Când începi să îți cunoști Umbra, aceasta devine un aliat, iar cu fiecare pas, devine mai puțin înfricoșătoare și mai plină de lumină. Conștientizarea: observă reacțiile tale fără să te judeci. Acceptarea emoției: nu fugi de ea, dar nici nu o acționa imediat. Dialogul interior: vorbește cu acea parte din tine. Eliberarea energiei: prin plâns, artă, mișcare, terapie. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments

Category:Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica

Taggedarmonie interioară, conștientizare, dezvoltare personală, echilibru energetic, echilibru interior, iluminare spirituală, inspirație spirituală, introspecție, medicină integrativă, mindfulness, prezent conștient, revelații interioare, sănătate holistică, sensul vieții, spiritualitate, terapii alternative, TotUna revista, transformare personală, vindecare holistică

Leave a comment

Posted on July 1, 2025July 3, 2025 by g.garais

Essentia Momentum TOTUNA #7 Reconectarea la esență în vremuri de haos Perspective asupra vieții omului Există un tip de haos care nu face zgomot. Nu se vede la știri, nu provoacă revolte, dar te golește pe interior – încet, constant, aproape elegant. Îi spunem „vremurile pe care le trăim”, de parcă am fi spectatori la o piesă pe care nu am scris-o noi. Dar adevărul e că participăm, zi de zi, la o realitate care devine tot mai greu de simțit și de dus. Informația a înlocuit cunoașterea. Reacția a înlocuit introspecția. Autenticitatea a fost înlocuită cu performanța de a părea. Și totuși, undeva în acest vârtej colectiv, există o întrebare care plutește, discretă dar persistentă: Ce mai e real din tot ce trăiesc? Și poate, de ce nu, chiar în centrul acestui uragan social, se află farâme de liniște, fragmente de adevăr care nu promit salvarea lumii, dar îți pot reda direcția interioară. Poate că tocmai acolo unde pare că totul se prăbușește, e loc pentru un început nou. Nu de tip revoluționar, ci de tip reconectiv. În marea de oameni care țin ochii strâns închiși – nu ca să doarmă, ci ca să nu piardă iluzia unei realități pe care o pot controla – poți alege să privești. Să vezi. Să simți. Să te întorci la esență. Poate că nu vom opri haosul lumii. Poate că nici nu e treaba noastră să-l oprim. Dar ceea ce putem face — și este, poate, cea mai înaltă artă a ființei umane — este să ne păstrăm starea de bine, de frumos și de adevăr. Pentru că din această stare se naște o lume nouă. Nu una perfectă. Dar una mai vie, mai curată, mai plină de sens.Din această vibrație, creăm lumea după chipul armoniei și al dinamicilor înalte. Iar haosul, oricât de mare, nu mai are aceeași putere asupra noastră. Metoda IRMA nu este o soluție-minune. Este o hartă. O invitație. Să cobori în tine, să urci în lumină și să îți amintești, clipă de clipă, că ești mult mai mult decât povestea care se derulează în jurul tău. Adevărata revoluție începe atunci când alegem, fiecare, să rămânem ancorați în ceea ce este esențial: Binele. Frumosul. Adevărul. Și poate, doar poate, lumea întreagă se va transforma odată cu noi. Așa s-a născut IRMA – nu ca o tehnică, nici ca un program cu pași standardizați, ci ca un răspuns viu, rezultat dintr-un proces personal de reîntoarcere în sine. Nu este o invenție, ci o revelație care te invită să parcurgi patru spații arhetipale: Introspecția – locul în care începe întrebarea reală, nu cea corectă; Rugăciunea – nu cea învățată, ci cea rostită cu fiecare celulă care și-a pierdut direcția; Meditația – nu cea de pe aplicație, ci cea care se întâmplă când mintea tace fără să fie forțată; Atemporabilitatea – acolo unde timpul nu mai e un cronometru, ci o stare. IRMA e o metodă? Poate. Dar mai curând e o cheie. Una care nu funcționează decât atunci când alegi, cu toată ființa ta, să deschizi ceva ce ai încuiat tu însuți. În această ediție a revistei, ne permitem să deschidem împreună prima ușă. Nu te aștepta la artificii. Dar dacă citești cu inima, s-ar putea să recunoști ceva ce ai știut mereu – și doar ai uitat. Locul unde întrebarea devine sinceră Nu începe cu liniște. Nici cu iluminare. Ci cu un ușor disconfort. Un nod în stomac. Un gând care revine, cu pantofii lui vechi și scâlciați, bătând în ușa conștiinței tale: „Ești sigur că trăiești așa cum simți? Sau doar ai învățat bine să funcționezi?” Introspecția nu e frumoasă. Nu e poetică. Este crud de sinceră. Este etapa în care oglinzile din tine se aburesc – și exact atunci vezi mai clar. Pentru că în locul răspunsurilor, apar întrebările care nu mai pot fi amânate: Ce mă minte în mine? Ce aleg din frică și nu din adevăr? Cine sunt dincolo de rolul pe care îl joc perfect? În această primă Poartă a metodei IRMA, omul nu învață nimic nou. În schimb, dezînvață – tot ce a fost pus pe el, peste el, în el. Dezbrăcat de teorii și strategii, omul își întâlnește propriul început: conștiența că nu e unde credea că e. Aici apare prima criză. Dar și prima eliberare. Când nu mai ai nevoie să te minți, începi, pentru prima dată, să respiri real. Și în acest nou spațiu, necosmetizat, apar sclipiri de ceva ce poate nu ai mai simțit de mult: compasiune pentru tine. Strigătul tăcut care unește cerul cu carnea După ce întrebarea a devenit sinceră, începe… golul. O tăcere adâncă, aproape înfricoșătoare, în care nu mai știi dacă ești nebun sau pe cale să înțelegi ceva esențial. Aici, în Poarta Rugăciunii, omul nu se roagă neapărat în genunchi. Se roagă prin tot ce e el. Prin celulele obosite. Prin gândurile care nu mai au putere să fabrice povești. Prin inima care bate haotic, încercând să găsească un ritm nou. Rugăciunea nu e cuvinte frumoase. Nu e repetiție de mantre. Nu e corectitudine spirituală. E acel moment în care îți spui, aproape șoptit, în întunericul interior:„Ajută-mă… că nu mai știu.” Și poate nici nu rostești nimic. Dar energia rugăciunii se naște dintr-o capitulare binecuvântată. Nu renunți la tine. Renunți la lupta inutilă de a controla totul. În Poarta Rugăciunii, omul descoperă că Universul nu e surd. Că există un câmp tainic care așteaptă să fie chemat. Și că uneori, simplul fapt că ai cerut ajutor este începutul miracolului. Nu pentru că viața ți se va așeza perfect. Ci pentru că, în sfârșit, nu mai ești singur în haosul tău. A rămâne în centru fără să vrei altceva După strigătul rugăciunii, apare… tăcerea. Dar nu tăcerea apăsătoare, ci aceea în care lumea continuă să existe, însă nu te mai lovește din toate părțile. Meditația nu înseamnă să îți golești mintea cu forța. Nici să te așezi în poziție de lotus, în timp ce cronometrezi pacea. Meditația începe acolo unde nu mai vrei

Category:Articol, Essentia Momentum, Numarul 7, Revista TotUna

Taggedconștientizare, dezvoltare personală, echilibru interior, esența momentului, Essentia Momentum, iluminare spirituală, inspirație spirituală, introspecție, IRMA, mindfulness, prezent conștient, revelații interioare, sensul vieții, spiritualitate, TotUna revista, transformare personală