Tag: anamaria ichim

Arta Intuitivă TOTUNA #4 Daniela Hârșulescu Culorile Sufletului Arta intuitivă nu este o formă de exprimare controlată, ci o revelație vizuală a sufletului. Este pictura care nu pornește de la idee, ci de la stare. Nu caută să impresioneze, ci să elibereze. În spațiul său, culorile devin emoții, simbolurile devin oglinzi, iar fiecare formă este o amprentă a unei trăiri reale. Această formă de creație nu urmează regulile artei plastice convenționale, ci urmează mișcarea interioară a ființei, acel curent subtil care uneori nu poate fi exprimat prin cuvinte, dar care devine vizibil când mâna se lasă condusă de o sursă mai profundă. Arta intuitivă este vindecătoare nu doar pentru cel care o creează, ci și pentru cel care o privește. Ea activează în interior o stare de introspecție blândă, o deschidere spre propriul spațiu sacru. Nu oferă răspunsuri, dar deschide uși. Nu spune „privește”, ci șoptește „simte”. În această lucrare vibrantă și plină de simbolism, Daniela Hârșulescu reușește să contureze o viziune plastică a bucuriei ca întoarcere acasă – acasă în inimă. Pictura se desfășoară pe un fundal acvatic și oniric, unde albastrul profund se amestecă cu nuanțe turcoaz și lavandă, creând un spațiu fluid, eteric, ca o memorie a cerului interior. În centrul compoziției, forma unei inimi adăpostește o casă mediteraneană, albă, scăldată în lumină și decorată cu flori roșii în cascade – un detaliu viu și generos, care amplifică sentimentul de apartenență, căldură, delicatețe. Ușa albastră, ușor întredeschisă, devine metafora accesului deschis spre sine, spre liniștea autentică, spre acel spațiu intim în care sufletul se simte binevenit. Frunzele stilizate, negre, înălțate pe ramuri fine, par a fi gânduri în mișcare, conținuturi subtile ale conștiinței care se înalță fără să rupă legătura cu rădăcina inimii. „Bucurie” nu este o emoție trecătoare, ci o stare de ființare. Este acel zâmbet interior care apare când ne reîntâlnim cu noi înșine în tăcere, în lumină, în culoare. Daniela reușește prin această lucrare să redea nu doar o imagine, ci o trăire – una care se insinuează în privitor, nu pentru a-l impresiona, ci pentru a-l atinge. NOTĂ TEHNICĂ Ulei pe pânză 50×70 Tehnică Mixtă Lucrare: Contopire Imaginea redă o mână feminină care atinge, printr-o pensulă delicată, însăși esența vieții – reprezentată printr-un haos frumos ordonat de flori, spirale, valuri și lumină. Este o metaforă vizuală a actului de creație ca formă de vindecare. Energia compoziției este fluidă, curgătoare, dar și profund activatoare: privirea este atrasă de vortexuri florale, contraste vii și zone de tăcere blândă. Culorile par să comunice direct cu inima – de la albastrul profund la nuanțele calde de roz și galben – fiecare tușă pare să spună: „Ai voie să simți, să creezi, să renaști.” Prezența mâinii pictând în tablou este un gest de conștiență artistică, dar și terapeutică: fiecare culoare așternută devine un act de îmbrățișare interioară. Este o lucrare care nu se privește doar cu ochii, ci se simte cu întreaga ființă. citește versurile în revistă Daniela Hărșulescu Terapeut regresie/artist Daniela Hârșulescu este terapeut prin formare, însă artist prin chemare. Pictura a venit în viața ei ca un gest spontan, un spațiu sigur în care mâna vorbește limbajul inimii. N-a căutat să creeze „artă” în sensul clasic, ci să deschidă porți către propria ei interioritate – iar în acest proces, a descoperit că fiecare culoare așternută devine o fereastră spre vindecare. Pentru Daniela, actul artistic este un ritual de introspecție. Pensula devine unealtă de conectare, iar pânza – un spațiu sacru unde emoțiile prind formă, unde durerea se topește în nuanțe, iar sufletul respiră în spirală. Fiecare lucrare poartă o poveste, dar nu o spune explicit – ci o șoptește, o lasă privitorului libertatea de a o descoperi în propriul ritm. Culorile ei sunt vii, fluide, adesea inspirate din peisaje interioare mai mult decât exterioare. Florile, păsările, mâinile, simbolurile subtile – toate vin să creeze o hartă a călătoriei de la fragmentare la reîntregire. Astăzi, Daniela pictează nu pentru a impresiona, ci pentru a împărtăși: un colț din sufletul ei, o stare, o lumină pe care o simte și o transmite. Arta ei este o invitație blândă către sine, un pas spre liniște, o atingere delicată care mângâie exact acolo unde doare. Pentru că este o Artă a Luminii. Facebook-f Instagram Daniela Harsulescu Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Arta Intuitivă TOTUNA #5 Bilețele Înțelepte cutia cu mesaje Înainte ca arta să prindă formă pe hârtie, în sunet sau culoare, ea se naște în spațiul subtil al intuiției. Scrierea intuitivă este una dintre cele mai directe și sacre căi prin care adevărul nevăzut își caută glas. Ea nu se naște din gând, ci din simțire. Nu cere perfecțiune, ci deschidere. Și vine adesea prin cei mai neașteptați mesageri – nu pentru că ei știu, ci pentru că ei permit.  Când cuvintele curg dintr-un loc adânc, dintr-un spațiu de puritate, nu mai contează cine le scrie, ci doar ce rostesc. Adevărul se servește de mâinile deschise și de inimile curate. Iar acolo unde apare scrierea intuitivă, apare și un semn: că Cerul încă ne vorbește, discret, dar clar, prin oricine e dispus să-l asculte. Uneori, viața ne trimite mesaje din înalt, într-o formă neașteptată și pură, atingându-ne sufletul exact atunci când avem cea mai mare nevoie. Așa s-a întâmplat și cu darul neprețuit creat de Maria, o fetiță de doar 10 ani, a cărei inimă pare să știe lucruri pe care doar sufletul înțelept le poate cuprinde. Fără să fie îndrumată sau solicitată, micuța Maria a realizat singură o cutie mare de cadou, cu capac, în care a așezat zeci de hârtiuțe delicate, fiecare purtând câte un mesaj scris cu mânuța ei. Mesaje simple și curate, ca lacrimile unei iubiri divine, menite să reamintească fiecărui om ceea ce este cu adevărat important în viață. Fiecare biletel, cu scrisul ei mărunt și emoționant, aduce o undă de lumină și alinare. Parcă fiecare mesaj vine dintr-un loc tainic, dintr-un spațiu unde înțelepciunea nu se învață, ci se naște odată cu sufletul. Maria, cu chipul ei luminos și curat, nu știe poate să explice de unde i-au venit aceste gânduri. Dar în gestul ei se simte chemarea autentică de a dărui iubire, speranță și amintirea originilor noastre cerești. Această cutie nu este doar un cadou. Este o poartă. Este o atingere de aripă nevăzută care ne amintește, în mijlocul lumii agitate, că în noi există o inocență sacră care nu a fost niciodată pierdută.   Prin Maria, Cerul ne vorbește în șoapte de copil. Iar noi, cu sufletul trezit, putem răspunde printr-un zâmbet, o lacrimă sau o rugăciune tăcută de recunoștință. citește versurile în revistă Maria Dragomir suflet luminat Copilul univers ce își dorește să crească. Micul omuleț care invață în fiecare zi cine este ea în raport cu ceilalți, dar mai ales cine este ea pentru ea însăși. Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu By g.garais July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele By g.garais July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește By g.garais July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui By g.garais July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Arta Intuitivă TOTUNA #6 Steaua care își amintește Versuri de Anamaria Ichim În această ediție, dedicată echilibrului polarităților, vocea Anamariei Ichim răsună ca o punte vie între lumi. Învățătoare și suflet-poet, ea ne oferă o viziune în care viața cotidiană devine spațiu sacru pentru regăsirea centrului. Fiecare vers este o reamintire că echilibrul nu este perfecțiune, ci permisiunea de a fi întregi. Toate textele explorează cu sinceritate arhetipurile căutării de sine, dualității existențiale și regăsirii centrului divin într-o lume fragmentată. Se conturează o poetică a sufletului, în care stelele, lutul, tăcerea, lupta interioară și sacralitatea simplă devin simboluri ale reconectării. Anamaria îmbină claritatea unui discurs contemporan cu profunzimea unei rugăciuni ancestrale. Poezia ei nu este doar estetică, ci are rol de confesiune vindecătoare și declarație de apartenență la divin. Trăiesc în două lumi care nu se văd, una mă strigă cu voce de stea, cealaltă mă trage cu pași de noroi, și eu… mă sfâșii între ele, cu inima mea făcută din cer și lut.   Într-o lume port zâmbetul, masca, mersul grăbit, agenda plină, întrebările fără răspuns, iubirile condiționate, așteptările grele. Acolo, trebuie „să fiu”, să am, să dovedesc. În cealaltă — liniște. Acolo plutesc, respir, aud muzica tăcerii, primesc răspunsuri fără să le cer, mă amintesc pe mine.   Între ele, mă clatin. Într-o zi sunt mamă, femeie, luptătoare. În alta — copilul universului care visează că știe de ce a venit aici.   Dar nu vreau să aleg. Eu sunt puntea. Sunt legătura. Sunt podul nevăzut dintre stea și pământ. Și din fiecare zi îmi clădesc o viață care le unește, nu le separă Anamaria nu scrie poezie. Ea transcrie din tăcere. Dintr-o tăcere care știe ce înseamnă să porți o mască într-o lume grăbită și, totodată, ce înseamnă să o lași jos în fața unei stele care doar există. Învățătoare de suflete înainte de a fi învățătoare de cuvinte, ea respiră între lumi. Poartă în scrisul ei amprenta celor care nu se tem de întuneric, pentru că știu că lumina nu vine din negație, ci din integrare.   Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. În versurile ei, rana devine poartă, iar lupta – o lecție de întoarcere. Ea nu cere răspunsuri. Le aude în muzica tăcerii. Într-o lume care cere performanță, Anamaria scrie despre a fi. Într-o lume a zgomotului, ea devine vocea stelei care nu a uitat. citește versurile în revistă Anamaria Ichim Învățătoare/scriitoare Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more
0
    0
    Your Cart
    Your cart is emptyReturn to Shop