Tag: umbrele iubirii

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #13 Șoldurile Corpul nu vorbește în cuvinte, ci în forme, în tensiuni, în gesturi care se repetă, în tăceri care dor înainte să fie înțelese. Templul Femininului Sacru și locul unde frica învață să respire Există locuri în corp care nu mint niciodată. Locuri care nu știu să ascundă, care nu cunosc arta aparențelor, care nu pot negocia cu mintea sau cu ritmul lumii. Șoldurile sunt unul dintre aceste locuri. Ele sunt depozitul celor mai vechi rani, sanctuarul Femininului interior, centrul instinctului de viață și al curgerii – locul unde frica se așază atunci când nu mai încape în inimă. Psihosomatica numește șoldurile „arhiva profundă a corpului”. Energia feminină le numește „cupa vieții”. Mitologiile le privesc ca pe „poarta dintre materie și spirit”. Iar tăcerea lor spune ceea ce cuvintele nu au avut curaj să exprime. Dincolo de simbolistica profundă pe care o poartă, șoldurile sunt una dintre cele mai complexe și mai importante structuri anatomice ale corpului uman. Ele reprezintă punctul de întâlnire dintre trunchi și membrele inferioare, locul unde stabilitatea și mobilitatea sunt obligate să coexiste în echilibru perfect.   Articulația șoldului este o articulație sferoidă, formată din capul femural și acetabulul bazinului, concepută pentru a susține greutatea corpului și pentru a permite mișcarea fluidă în aproape toate direcțiile. Această dublă funcție – susținere și libertate – face din șolduri o zonă-cheie atât din punct de vedere biomecanic, cât și simbolic. În jurul articulației se află un ansamblu complex de mușchi profunzi și superficiali – flexori, extensori, abductori, adductori și rotatori – care lucrează permanent pentru a menține postura, mersul și echilibrul. Acești mușchi nu sunt doar responsabili de mișcare, ci și de reacția corpului la stres, deoarece răspund rapid la pericol, instabilitate sau nesiguranță. La nivel psihosomatic, tensiunea în șolduri apare frecvent atunci când: există frica de schimbare sau de necunoscut, apare sentimentul de nesiguranță existențială, persoana simte că trebuie „să reziste” sau „să se țină tare”, există o ruptură între dorința sufletului și direcția concretă a vieții, deciziile sunt amânate sau trăite cu vinovăție. Rigiditatea șoldurilor indică adesea blocaj în curgerea vieții: mersul înainte este perceput ca periculos, iar corpul alege stabilitatea în detrimentul fluidității. Șoldul drept – direcția, acțiunea, raportarea la exterior. Acesta este adesea asociat cu direcția în viață, deciziile practice, relația cu autoritatea, capacitatea de a acționa, și raportarea la responsabilitate și control. Disconfortul sau tensiunea în șoldul drept pot indica frică de a face un pas concret înainte, conflict între ce „trebuie” și ce se simte autentic, presiune legată de roluri sociale sau profesionale, dificultăți în asumarea propriei puteri personale. Șoldurile sunt centrul fizic al stabilității, exact cum Femininul interior este centrul metafizic al stabilității sufletești. Când soldurile sunt rigide, viața nu poate curge. Când soldurile sunt tensionate, pașii înainte devin grei. Când soldurile sunt dureroase, corpul ne spune că undeva, între instinct și emoție, s-a rupt curgerea firească a existenței.   Psihologii somatici spun că soldurile sunt locul în care se ascunde „frica de mișcare în viață”. Terapeuții energetici spun că sunt poarta vieții neexprimate”. Fizicienii corpului spun că sunt centrul de greutate al omului. Femeile știu că sunt locul în care renaște liniștea.   citește articolul integral Iar bărbații simt că sunt punctul în care puterea devine prezență, nu forță. Șoldurile nu sunt un mușchi. Sunt o poveste. O poveste veche de când lumea. Anul 2026, numit de mulți „anul fricii”, nu cere eliminarea fricii, ci o mutare a ei. Din minte în corp. Din reacție în respirație. Din tensiune în înțelegere. Din blocaj în mișcare lentă, conștientă. Șoldurile sunt instrumentul prin care poți face acest lucru. Când Șoldurile se relaxează, Femininul interior iese din ascunzătoare. Când Femininul interior respiră, frica se transformă. Când frica se transformă, omul poate, în sfârșit, să meargă înainte.   Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 12, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Spatele December 5, 2025 No Comments Articol, Numarul 13, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Șoldurile January 5, 2026 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Glasul Sinelui TOTUNA #13 Ianuarie de Alexandra Șchianu Acesta este spațiul în care nu căutăm să devenim altceva, ci să ne auzim mai clar pe noi înșine. Este o invitație la încetinire, la ascultare și la întoarcere într-un loc interior care nu cere explicații, ci prezență. Într-o lume care ne învață să reacționăm rapid, să ne optimizăm constant și să ne grăbim spre soluții, această secțiune vine ca un gest de oprire conștientă. Aici nu vorbim despre „a face”, ci despre a rămâne. Nu despre performanță emoțională, ci despre fidelitate față de sine. Nu despre rețete sau direcții, ci despre relația tăcută cu propriul interior.   Textele din Glasul Sinelui nu își propun să explice viața, ci să o lase să se așeze. Ele ating acele momente în care nu suntem „bine” într-un mod vizibil, dar suntem suficient de prezenți încât să nu ne abandonăm. Momentele în care oboseala, sensibilitatea, retragerea sau lipsa de claritate nu sunt probleme de rezolvat, ci mesaje de ascultat. Această secțiune lunară este o formă de însoțire. Un spațiu sigur în care vocea interioară poate fi recunoscută fără grabă, fără judecată și fără presiunea de a ajunge undeva. Pentru că uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl putem face este să ne întoarcem la noi exact așa cum suntem. Ianuarie nu vine cu aceeași energie cu care se încheie anul. Nu are strălucirea sărbătorilor și nici entuziasmul începuturilor forțate. Vine mai degrabă ca o zonă de tranziție, un spațiu de trecere între ce a fost și ce urmează, în care ritmul încetinește firesc, iar interiorul cere mai multă atenție. Pentru mulți oameni, această perioadă aduce o oboseală greu de explicat. Nu este doar fizică, ci emoțională și psihică. După interacțiuni intense, după așteptări, după efortul de a fi prezenți pentru ceilalți, ceva din noi are nevoie să se strângă înapoi, să se adune la loc, să fie lăsat în pace. Am simțit și eu asta în ultima vreme: o nevoie de mai mult spațiu interior, de mai puțină presiune, de a nu mă grăbi să „fiu bine”. Relația cu sine devine atunci centrul de sprijin. Nu ca un concept sau un exercițiu, Nu ca un concept sau un exercițiu, ci ca un spațiu interior în care ne putem așeza fără să fim judecați. Este felul în care ne vorbim când nu știm exact ce simțim. Este tonul cu care ne întâmpinăm zilele mai grele. Este capacitatea de a rămâne cu noi înșine chiar și atunci când nu avem răspunsuri. Există momente în care nu suntem bine într-un mod spectaculos, ci într-un mod tăcut: mai iritabili, mai sensibili, mai retrași, cu mai puțină energie pentru lume. În aceste momente, tentația este să ne împingem de la spate, să ne spunem că ar trebui să fim mai puternici, mai recunoscători, mai eficienți. Dar corpul și psihicul nu funcționează prin comandă, ele funcționează prin ascultare. Corpul are propriul limbaj. Îl folosește atunci când ceva este prea mult sau prea repede. Prin tensiune, prin oboseală, prin lipsa de chef, prin nevoia de liniște. Am învățat, în timp, că atunci când ignor aceste semnale, mă îndepărtez de mine. Când le ascult, chiar dacă nu înțeleg totul pe loc, apare o formă de așezare. Relația cu sine înseamnă, uneori, să nu faci nimic altceva decât să rămâi. Să nu te grăbești să schimbi starea. Să nu o corectezi. Să nu o explici. Să îi permiți să existe. Această formă de prezență, deși pare simplă, este una dintre cele mai profunde forme de maturitate emoțională. A fi de partea ta nu înseamnă optimism forțat sau soluții rapide. Înseamnă fidelitate. Înseamnă să nu te părăsești tocmai atunci când ești mai vulnerabil. Înseamnă să îți oferi aceeași blândețe pe care o oferi unui om drag care trece printr-o perioadă dificilă.   citește articolul integral Alexandra Șchianu PsihoTerapeut Alexandra Schianu scrie dintr-un loc rar: acela în care experiența interioară nu este transformată în discurs, ci lăsată să se exprime cu onestitate și măsură. Vocea ei nu caută să convingă și nu oferă soluții rapide. Ea rămâne. Observă. Ascultă. Și traduce în cuvinte acele stări pe care mulți le trăiesc, dar puțini le pot numi fără a le forța. Textele Alexandrei sunt construite dintr-o atenție fină la ritmul interior, la limbajul corpului și la nuanțele emoționale care apar atunci când ne permitem să fim mai aproape de noi înșine. Scrisul ei nu este despre „a fi mai bun”, ci despre a fi mai adevărat. Despre a nu te părăsi în momentele de fragilitate. Despre maturitatea de a nu grăbi vindecarea. În Glasul Sinelui, Alexandra va fi o prezență lunară constantă — o voce care nu ridică tonul, dar care se face auzită exact acolo unde este nevoie. Un spațiu de întoarcere, de așezare și de recunoaștere a acelei părți din noi care știe deja drumul, chiar și atunci când mintea nu îl vede încă. Instagram Alexandra Schianu Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Camino de Santiago de Compostela July 4, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #13 Activarea femininului sacru 2026 – Anul în care vulnerabilitatea încetează să mai fie dușman și devine din nou poartă către putere. Există momente în istoria interioară a omului în care viața nu îl mai împinge înainte, ci îl cheamă înapoi, spre sine. Există ani în care direcția nu se mai construiește prin efort și voință, ci prin liniște, prin încetinire, prin reîntoarcerea în propriul adevăr. 2026 este un astfel de an, un an în care frica – emoția cea mai veche și mai fidelă a umanității – se ridică la suprafață nu ca obstacol, ci ca oglindă, nu ca limită, ci ca instrument al conștientizării, nu ca avertisment că ceva este în neregulă, ci ca o chemare directă către partea din noi pe care am amânat să o ascultăm. Frica este primul nostru limbaj. Este prima noastră alarmă, dar și prima noastră deschidere. Ea nu vine niciodată să ne spună „nu poți”, ci să ne întrebe cu o sinceritate brutală: „Ești aici cu adevărat?” Și prin această întrebare, 2026 devine anul în care Femininul Sacru – acea energie profundă, receptivă și înțeleaptă care trăiește în fiecare dintre noi, indiferent de gen – își revendică locul pierdut. Căci frica nu se vindecă prin forță, ci prin spațiu interior; nu se dizolvă prin luptă, ci prin ascultare; nu se depășește prin negare, ci prin curajul de a o primi exact acolo unde se naște: în Femininul nostru. Femininul Sacru, Frica și Conștiința Umană | Tot.Una – Ediția 13 (Audiobook) Femininul Sacru nu este energia fragilității, a pasivității sau a delicateții neputincioase, așa cum a fost interpretat cultural, ci este matricea siguranței interioare, locul în care emoțiile se sedimentează, ritmul vieții se stabilizează, iar intuiția își deschide ochii. Este partea din noi care simte înainte să știe și care știe înainte să explice. Este spațiul de unde începe vindecarea, nu pentru că ar avea soluția, ci pentru că poate ține întreaga intensitate a problemei fără să se rupă. Iar atunci când Femininul este rănit, când nu mai poate conține, când nu se mai simte în siguranță, frica explodează în forme diverse: anxietate, control, hipersensibilitate, haos emoțional, retractare, neîncredere, supracompensare. Într-un cuvânt, dezechilibru. Acesta este motivul pentru care frica, în 2026, nu este un efect exterior, ci o oglindă a felului în care Femininul interior a fost neglijat. Fiecare vibrație a acestui an ne împinge nu spre a deveni mai puternici în sensul tradițional, ci spre a deveni mai prezenți, mai interni, mai ancorați în ritmul propriei naturi. Pentru femei, aceasta înseamnă revenirea la corp, la ciclicitate, la vulnerabilitate ca act de putere și nu ca semn de slăbiciune. Pentru bărbați, înseamnă reabilitarea sensibilității, recunoașterea emoțiilor ca instrument de direcție, nu ca piedică, și accesarea unui Masculin interior care nu mai impune, ci ascultă; nu mai forțează, ci susține; nu mai protejează prin zid, ci prin prezență. Femeia trăiește frica într-un mod intim, visceral, pentru că Femininul ei este primul care o simte. Frica ei nu este despre incapacitate, ci despre nevoia de siguranță, despre teama de abandon, despre exilul propriei vulnerabilități. Femeia se teme, adesea, nu de lume, ci de propriile profunzimi. Iar 2026 o invită să coboare exact în această adâncime, acolo unde răspunsurile nu vin din logică, ci din disponibilitatea de a-și privi inima în liniște. Pentru femeie, vindecarea fricii nu se face prin curajul exterior, ci prin blândețea interioară; prin simplul act de a-și simți corpul, de a se așeza în sine, de a-și acorda dreptul de a fi într-o lume în care a fost învățată mereu să facă. Pentru bărbat, frica are o altă formă: teama de a eșua, teama de a nu fi suficient, teama de responsabilitate, teama de a-și pierde direcția. Masculinul rănit fuge de frică prin acțiune compulsivă, prin raționalizare excesivă, prin rigiditate, prin înăsprirea inimii. Dar 2026 îl învață că sensibilitatea lui nu este pericol, ci busolă; că vulnerabilitatea nu îl scade, ci îl rotunjește; că frica nu îi cere performanță, ci prezență. Când bărbatul își permite să simtă, el restabilește conexiunea cu Femininul din el – și abia atunci direcția reală devine vizibilă. În acest dans interior dintre Masculin și Feminin, vindecarea fricii devine un proces de rearmonizare, nu de eliminare. Frica este semnalul Femininului. Direcția este răspunsul Masculinului. Iar 2026 ne învață că ordinea corectă nu este să acționezi și apoi să simți, ci să simți și apoi să acționezi. Frica apare primul. Adevărul vine după. Și abia apoi vine mișcarea. De aceea, vindecarea fricii în acest an nu este un exercițiu mental, ci un act energetic: respirație profundă care coboară în abdomen, așezare conștientă în corp, încetinire care permite sistemului nervos să se reseteze, întrebări blânde dar sincere despre nevoile reale ale sufletului, practici de împământare, ritualuri scurte de prezență, dialog interior între cele două energii care trăiesc în fiecare dintre noi. În esență, 2026 ne invită să ne reamintim că frica nu ne împiedică să mergem înainte, ci ne oprește doar atunci când direcția noastră este greșită sau când ritmul nostru interior este ignorat. Adevărata vindecare a Femininului Sacru nu este despre a îndepărta frica, ci despre a învăța să o ții în brațe fără să te pierzi. Este despre a transforma reacția în răbdare, rezistența în receptivitate, rigiditatea în încredere. Pentru că în clipa în care frica nu mai este dușman, ci limbaj, ea încetează să mai blocheze și începe să dezvăluie. Și exact aici, în această dezvăluire, în acest spațiu interior recuperat, începe în mod autentic anul 2026: nu cu o nouă direcție impusă, ci cu o nouă intimitate cu sine, cu o nouă alianță între Masculin și Feminin, cu o nouă formă de putere care nu mai vine din exterior, ci din liniștea profundă a ființei care nu mai fuge de ceea ce simte. citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #12 Castana Există alimente care hrănesc corpul și alimente care hrănesc o memorie. Există alimente care țin de sezon și alimente care țin de suflet. Iar din când în când, apare câte unul care face ambele lucruri fără să întrebe, fără să se laude, fără zgomot. Castana este unul dintre ele. Un aliment cu vibrație de rădăcină, cu aromă de foc, cu formă de inimă ascunsă într-o carapace spinoasă. Un aliment care știe și ce înseamnă să fii protejat, și ce înseamnă să fii vulnerabil. Un aliment atât de simplu încât pare obișnuit — și totuși atât de simbolic încât devine esențial. În această ediție dedicată arhitecturii sufletului, castana este exact hrana pe care o merită această temă: rotundă, caldă, transmutativă. Un aliment cu rădăcini, cu poveste, cu memorie. Și mai ales, cu transformare. Puține fructe au curajul de a se prezenta lumii în armură. Castana, da. Ea crește într-un „coif” sferic acoperit de țepi, semn clar că uneori viața are grijă de ce e prețios punând între el și lume o protecție fermă. Și totuși, când armura se deschide, miezul este de o delicatețe pe care nimeni nu o bănuiește. Așa sunt și oamenii, și sufletele, și familiile. Unele dintre cele mai dulci părți ale noastre răsar tocmai după ce trecem prin straturile care ne apără. Din perspectiva nutriției, castana este bogată în carbohidrați complecși, hrănește sistemul nervos într-un mod stabil și abundentă în vitamina B6, susține transformarea emoțiilor, iar magneziul natural relaxează musculatura spatelui și a centrilor de tensiune. În tradițiile europene vechi, castana era considerată un simbol al fertilității iarna. Trofeu al luminii într-un sezon al întunericului, aliment ales pentru ritualurile de trecere, hrană pentru suflet în perioadele de transformare și darul pădurii care „întoarce puterea înapoi în corp”. Unii druizi credeau că spiritul castanului este un gardian al rădăcinilor: copacul ține pământul, iar fructul ține de suflet. În Asia, castana era asociată cu longevitatea și disciplina blândă. În Grecia antică, era considerată „hrana zeilor obișnuiți”, adică hrana care face bine fără să ceară nimic la schimb. Toate aceste mituri au un adevăr comun: castana transformă fără să forțeze. La fel ca sufletul, la fel ca procesul de vindecare. Psihologic, castana este alimentul ideal în perioade de introspecție sau restructurare. De ce? Pentru că energia ei este blândă, nu excitantă, stabilizantă, nu tensionată, caldă, nu agresivă, hrănitoare, nu grea E un aliment care îți dă putere fără să te umfle de ego. Te calmează fără să te adoarmă. Te hrănește fără să te apese. Și, mai subtil, e un aliment care „cheamă înapoi” bucăți din tine pe care le-ai împrăștiat în relații, în roluri, în povesti. Castana are o vibrație de reîntregire. Supă cremă de castane 300g castane coapte, curățate 1 ceapă mare 2 linguri unt (sau ulei cocos) 500ml bulion de legume 100ml smântână (sau lapte cocos) Sare, piper, nucșoară Prepararea ritualizată: Călește ceapa încet, meditativ. Fiecare gest cu lingura de lemn este mișcare conștientă. Adaugă castanele. Amestecă blând. Simte cum se îmbină. Toarnă bulionul. Lasă să fiarbă încet 15 minute. În acest timp, stai lângă oală. Privește cum ingredientele se topesc unele în altele. Nu se luptă. Se unifică. Mixează până devine cremă. Aceasta este metafora reîntregirii – bucăți separate devin unitate. citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Hrana Constienta, Numarul 9, Revista TotUna Hrană Conștientă – Cacao September 1, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 10, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mierea September 29, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 11, Revista TotUna Hrană Conștientă – Rodia November 2, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 12, Revista TotUna Hrană Conștientă – Castana December 5, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #12 Spatele În această secțiune descifrăm limbajul ascuns al corpului – nu pentru a-l controla, ci pentru a-l asculta. Pentru a înțelege că vindecarea nu vine din afară, ci din re-acordarea la frecvența ta originară de sănătate și întregime.  Mintea explică, sufletul simte, dar corpul… reacționează. Și o face cu sinceritatea aceea brutală, dar eliberatoare, pe care doar partea noastră fizică o poate avea. Iarna, această sinceritate devine și mai puternică. Lumina scade, ritmul încetinește, rădăcinile sacre ale neamului se activează, și corpul începe să trimită semnale subtile: o tensiune în ceafă, o apăsare în piept, o durere în spate care pare să spună: „Hei, cred că duci ceva ce nu e al tău.” Psihosomatica nu e magie. Nu e misticism. E felul în care sufletul își scrie povestea în materie. E arhitectura emoțiilor în oase, mușchi, respirație. E modul prin care limitele, nevoile, rănile și adevărurile noastre își caută locul în corp pentru că, uneori, doar acolo mai pot fi ascultate. În această ediție, privim cu blândețe spre locul care ține cel mai mult — și cel mai tăcut: spatele. Acolo unde ducem familii întregi, promisiuni pe care nu ni le-am dat, așteptări, frici, doruri, absențe și tot ce am avut grijă să nu deranjăm. Este invitația de a privi corpul nu ca pe un mecanism, ci ca pe un templu sincer, care ne cere, uneori, doar atât: să-l ascultăm înainte să-l reparăm. Există o parte a corpului pe care nu o vedem niciodată direct, dar o simțim în fiecare zi. O parte tăcută, loială, invizibilă ochilor noștri, dar atât de sinceră în felul în care ne vorbește. Spatele. Acolo se adună lucrurile pe care nu am avut cui să le spunem, greutățile pe care nu am știut unde să le punem, responsabilitățile pe care le-am acceptat fără să ne întrebăm dacă sunt ale noastre, și poveștile pe care le purtăm pentru cei ce au venit înaintea noastră. În limbajul psihosomaticii, spatele este „arhiva emoțiilor neexprimate” și „coloana identității”. În limbajul sufletului, este locul în care se vede cel mai clar cine suntem când nu mai privim spre lume, ci spre interior. Să începem cu miracolul ingineresc: 33 de vertebre stivuite într-o curbură perfectă, menită să susțină: greutatea capului (4-5 kg de gânduri, îndoieli, vise, temeri), tensiunea brațelor (tot ce faci, tot ce dai, tot ce tragi după tine), presiunea visceralelor (emoțiile viscerale – literalmente – care apasă din interior), povara mișcării (fiecare pas, fiecare gest, fiecare fugă sau retragere). Fiecare regiune a spatelui poartă un tip specific de povară: CERVICALELE (C1-C7) – Gâtul și partea superioară Locația: Baza craniului până la umeri Ce susține fizic: Capul, mișcările capului, flexibilitatea de a privi în jur Ce susține emoțional: Responsabilitatea de a “ține capul sus” Controlul emoțiilor (“nu plângi”, “nu te arăți slab”) Flexibilitatea mentală (sau lipsa ei) Capacitatea de a spune DA și NU cu tot corpul Dureri cervicale apar când: Spui DA cu gura, dar NU cu sufletul (disocierea → tensiune) Ții capul sus în situații unde ai vrea să te prăbușești (mândrie falsă) Refuzi să “vezi” în alte direcții (rigiditate mentală → rigiditate fizică) Controlezi obsesiv emoțiile (“nu am voie să plâng” → gât înțepenit)   TORACELE (T1-T12) – Mijlocul spatelui, zona între omoplați Locația: De la umeri până la jumătatea spatelui Ce susține fizic: Coșul toracic, organele vitale (inimă, plămâni), brațele Ce susține emoțional: Tot ce “porți pe umeri” (responsabilități asumate sau impuse) Tot ce “ții în piept” (emoții neexprimate, dureri înghițite) Tot ce “cari pe spinare” (poveri ale altora preluate) (…) Adevărul este că nu ești coloana familiei. Adevărul este că nu trebuie să susții pe nimeni cu prețul sănătății tale. Adevărul este că identitatea ta nu se construiește din loialitate oarbă, ci din autenticitate. Adevărul este că spatele tău nu este o bibliotecă pentru emoțiile altora. Când începem să ne onorăm spatele, se întâmplă ceva neașteptat: începe să se modifice arhitectura sufletului. În mod real, nu poetic. Umerii se relaxează când decidem să fim sinceri în relații. Zona mediană se eliberează când închidem capitolele pe bune, nu doar mental. Lombarii se îndreaptă când începem să avem încredere în noi înșine mai mult decât în scenariile fricii. citește articolul integral Spatele nu vrea altceva decât să fie susținut… de noi. Să fim noi coloana noastră, nu coloana lumii întregi. Spatele nu e doar anatomie – e arhivă emoțională, cronică genealogică, hartă relațională. Durerile de spate nu sunt “normale” – sunt mesaje: “Cari prea mult, lasă ceva jos”. Nu poți vindeca spatele fără să vindeci relațiile – ele sunt interconectate. Copiii “moștenesc” postură și tensiune – prin câmpul morfic, nu genetic. Cedarea nu e eșec – e înțelepciune (“Nu mai pot duce singur = pot cere ajutor”), iar spatele drept = flexibil, nu rigid – ca un copac, nu ca betonul. Pentru că un spate liber susține o viață liberă.Iar o viață liberă creează un suflet care nu mai duce istorie, ci scrie viitor. Și, sincer, nu despre asta este arhitectura sufletului? Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 12, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Spatele December 5, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #12 Rezonanța Morfică și Moștenirea Invizibilă O perspectivă care ne arată că nu suntem doar produsul alegerilor noastre, ci și al memoriei celor dinaintea noastră. Există în noi ceva mai vechi decât propria memorie. O formă de cunoaștere care nu vine din experiența personală, ci din respirația lungă a generațiilor care au trăit înaintea noastră. Este ceea ce Rupert Sheldrake numea rezonanță morfică: câmpul subtil în care ființele, familiile, comunitățile și întreaga specie își păstrează tiparele de comportament, emoție, credință și atașament. Iar în decembrie, acest câmp devine mai vizibil ca oricând. Sub luminile calde ale sărbătorilor, în spatele colindelor și a ritualurilor cunoscute, se ascunde o memorie care adesea ne trăiește… înainte ca noi să ne trăim propria viață. Obiceiuri moarte. Așteptări vechi. Răni tăcute care continuă „pentru că așa se face”. Și dacă vindecarea ta personală nu este doar despre tine? Și dacă, atunci când îți reconstruiești templul sufletului, nu lucrezi doar la propria ta arhitectură – ci transmiți un nou plan arhitectural întregului câmp morfic al familiei tale? Fiecare limită sănătoasă pe care o setezi, fiecare pattern ancestral pe care îl depășești, fiecare fereastră pe care o deschizi în casa sufletului tău – nu rămâne doar în tine, ci se înscrie în câmpul informațional pe care îl împarți cu părinții, bunicii, străbunicii tăi – și, mai important, cu copiii și nepoții care vor veni. Aceasta este vindecarea prin rezonanță morfică: nu repari doar casa ta – actualizezi template-ul din care sunt construite toate casele din familia ta. În 1981, biologul Rupert Sheldrake a propus o teorie revoluționară: există un câmp informațional invizibil care conectează toate formele de viață de același tip. Nu prin genetică. Nu prin învățare. Prin rezonanță – ca două diapazoane care vibrează la aceeași frecvență, chiar dacă sunt în camere diferite. Sheldrake l-a numit “câmpul morfic” (de la grecescul morphe = formă). Acest câmp păstrează memoria pattern-urilor – cum se formează ceva, cum funcționează. Se transmite non-local – nu are nevoie de contact fizic. Se actualizează – când cineva din sistem schimbă pattern-ul, informația devine disponibilă pentru toți și se întărește prin repetare – cu cât un pattern este repetat mai mult, cu atât devine mai “ușor de accesat” Exemplul clasic: Când șoarecii dintr-un laborator din Anglia învață un labirint nou, șoarecii din Australia învață același labirint mai repede – fără să fi avut contact. De ce? Pentru că primul grup a actualizat câmpul morfic al speciei cu informația “cum se rezolvă acest labirint”. Familia ta – părinți, bunici, străbunici, tu, copiii tăi – nu este doar o colecție de indivizi separați. Este un organism informațional. Un câmp morfic partajat în care circulă pattern-uri de comportament: “Femeile din familia noastră sunt puternice” (= nu plâng, nu cer ajutor), credințe limitative: “Banii se câștigă greu” (repetat de generații), roluri fixe: “Primul născut este responsabil”, “Cel mic este liber”, răni nerezolvate: “Nu ai voie să fii fericit când alții suferă” (după o tragedie familială niciodată procesată), template-uri relaționale: “Iubirea înseamnă sacrificiu” (de la bunica care s-a sacrificat, la mama care s-a sacrificat, la tine care…) Acestea nu sunt transmise prin “educație” conștientă. Sunt absorbite prin rezonanță – copilul se naște în câmpul morfic al familiei și, automat, descarcă informația disponibilă acolo. De aceea: repeți pattern-uri pe care nu le-ai văzut niciodată (bunica ta a avut aceeași teamă ca tine, dar ai aflat abia acum). Simți emoții care nu-ți aparțin (anxietatea mamei devine anxietatea ta, fără evenimente care să o justifice) și iei decizii inexplicabile (refuzi oportunități fără motiv logic – pentru că în câmpul familial există informația “nu merităm”) Nu este genetic. Este informațional. Câmpul morfic al familiei tale conține un plan arhitectural – “Așa se construiesc casele în familia noastră” – și tu, fără să realizezi, construiești conform planului moștenit. De aceea copiii “seamănă” cu părinții fără să vrea. “Nu vreau să fiu ca mama mea!” – spui la 20 de ani, însă la 35 de ani te trezești că reacționezi exact ca ea. Cum? Nu ai avut-o model. Ai făcut terapie. Ai fost conștient. Și totuși – pattern-ul s-a activat. Pentru că pattern-ul nu este în mintea ta conștientă. Este în câmpul morfic familial la care ești conectat permanent, inconștient. E ca și cum ai fi conectat la un server cloud – chiar dacă ștergi fișierul de pe computerul tău local, el există în cloud și se re-descarcă automat când condițiile sunt potrivite (stress, oboseală, criză). Însă câmpul morfic nu păstrează doar suferința. Păstrează și potențialul neactualizat – toate soluțiile pe care generațiile anterioare nu le-au făcut, dar care existau ca posibilitate. Bunica ta poate nu și-a permis niciodată să plece dintr-o căsătorie nefericită. Dar posibilitatea de a pleca exista. Acea posibilitate este și ea în câmp, neactivată, așteptând. Mama ta poate nu și-a permis niciodată să își urmeze visul artistic. Dar posibilitatea de a crea exista. Și e disponibilă în câmp. Tatăl tău poate nu și-a permis niciodată să plângă. Dar posibilitatea vulnerabilității masculine există. În câmp. Nemanifestată încă. Și iată vestea extraordinară: Când TU actualizezi o posibilitate nemanifestată, ea devine disponibilă retroactiv și proactiv în întreg câmpul. Nu teoretic. Real.   citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe și articula legăturile subtile dintre tradițiile spirituale ancestrale și nevoile căutătorului modern, oferind nu doar cunoaștere, ci o experiență integrată de redescoperire a propriei naturi cosmice. Scrierile ei nu cer aderare oarbă sau idolatrizare, ci curajul de a privi viața în toate dimensiunile ei – văzute și nevăzute – și de a o îmbrățișa ca pe un câmp infinit al conștiinței în continuă explorare de sine. Prin revista Tot.Una, Mell creează un spațiu de întâlnire pentru toți cei care recunosc că separarea între spiritual și cotidian este doar o iluzie temporară, și că adevărata căutare constă în integrarea sacrului în fiecare moment al existenței umane “Nu sunt aici

Read more

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #11 Mâinile În această secțiune descifrăm limbajul ascuns al corpului – nu pentru a-l controla, ci pentru a-l asculta. Pentru a înțelege că vindecarea nu vine din afară, ci din re-acordarea la frecvența ta originară de sănătate și întregime.  Există în corp un paradox dureros: organul cel mai direct conectat cu actul creației este, adesea, cel mai înghețat, cel mai blocat, cel mai nesimțit. Vorbim despre mâini – aceste prelungiri miracoloase ale conștiinței care transformă gândul în formă, intenția în manifestare, visul în realitate tangibilă. Un copil mic își folosește mâinile cu libertate totală. Atinge tot. Explorează fără frică. Creează fără judecată. Mâna lui nu ezită – ea este curiozitate pură făcută carne. Dar pe măsură ce crește, pe măsură ce este pedepsit pentru “a atinge ce nu trebuie”, pentru “a face mizerie”, pentru “a nu fi suficient de bun” – mâinile încep să se retragă. Nu fizic. Energetic. Se contractă. Se îngheață. Își pierd spontaneitatea. Și astfel, adultul modern trăiește cu mâini care au uitat că pot crea. Mâini care tastează, care țin telefonul, care fac gesturi automatice – dar care nu mai ating cu adevărat. Care nu mai simte. Care nu mai modelează realitatea. Această uitare nu este benignă. Este o traumă creativă înscrisă în țesut. Să înțelegem mai întâi arhitectura miracolului: mâna umană conține 27 de oase, 29 de articulații, peste 120 de ligamente și 34 de mușchi (dintre care 17 în palmă și 18 în antebraț). Este una dintre cele mai complexe structuri biologice existente. Dar complexitatea mecanică este doar începutul. Adevărata magie stă în conexiunea neuronală: cortexul motor și senzorial dedică aproximativ 30% din întreaga sa suprafață controlului și percepției mâinilor. Pentru comparație, întregul trunchi primește doar 10%. Aceasta înseamnă că aproape o treime din creierul tău este “mână”. Când mâinile tale sunt blocate, o treime din creier este subutilizată, adormită, deconectată. Mai mult: există o buclă de feed-back continuă între mână și creier. Când mâinile tale creează – pictează, modelează, scriu, construiesc – cortexul motor nu doar trimite comenzi. El primește înapoi informație care îl reconfigurează. Actul fizic al creației literalmente re-cabla creierul. De aceea artiștii, meșteșugarii, chirurgii au zone corticale extinse dedicate mâinilor. Nu s-au născut așa – s-au creat așa, prin utilizarea conștientă, repetată, a mâinilor în acte complexe. În medicina tradițională chineză și în sistemul chakral, mâinile nu sunt doar organe fizice. Sunt portaluri energetice, extensii ale chakrelor majore: Palma – chakra secundară Conectată cu Anahata (inima) și Manipura (plexul solar) Prin palmele dai și primești energie Când sunt deschise: simți căldură, furnicături, pulsații Când sunt închise: rece, amorțeală, senzație de “mână moartă” Fiecare deget – meridian specific: Degetul mare (Meridianul plămânului) Respirația, capacitatea de a primi viață Blocat când: Te simți sufocat, fără spațiu pentru tine Creativ înseamnă: A inspira lume și a expira artă Arătătorul (Meridianul intestinului gros) Eliminare, lăsare, detașare Blocat când: Te agăți de lucruri, nu poți termina proiecte Creativ înseamnă: A finaliza, a lăsa opera să plece în lume Mijlociul (Meridianul pericardului) Protecția inimii, graniță sănătoasă Blocat când: Te protejezi excesiv sau nu te protejezi deloc Creativ înseamnă: A crea din inimă fără a fi distrus de feedback Când creativitatea este inhibată – prin critică, prin pedeapsă, prin comparație, prin perfecționism – blochează nu doar mental. Blocajul se înscrie în țesut. Iată manifestările psihosomatice ale mâinilor care poartă trauma creativă: 1. Mâini reci, circulație slabă Simbolic: “Nu îndrăznesc să ating lumea. Mă retrag energetic.” Mecanism: Când chakrurile din palme sunt închise (din frică de a crea, de a da, de a primi), circulația sanguină scade Emoție subiacentă: Frica de a fi văzut, de a lăsa urme, de a-ți asuma responsabilitatea creației 2. Rigiditate, articulații înțepenite Simbolic: “Trebuie să controlez. Nu pot permite spontaneitate.” Mecanism: Tensiunea cronică în mușchii mâinii din nevoia de control excesiv Emoție subiacentă: Perfecționismul, frica de greșeală, nevoia de a face “corect” 3. Sindrom de tunel carpian Simbolic: “Fac continuu ce trebuie, nu ce vreau. Sunt prins în repetiție mecanică.” Mecanism: Mișcări repetitive fără conștiință, fără variație, fără prezență – mâna devine robot Emoție subiacentă: Frustrarea creativității neexprimate, resentimentul față de munca mecanică. citește articolul integral 4. Tremurături, instabilitate Simbolic: “Am pierdut încrederea în capacitatea mea de a crea. Mă îndoiesc.” Mecanism: Sistemul nervos suprasolicitat de anxietate, nesiguranță Emoție subiacentă: Frica de eșec, anxietatea performanței, nevoia de validare externă 5. Dureri în degete, artrita precoce Simbolic: “Mă agăț. Îmi este frică să las lucrurile să curgă.” Mecanism: Tensiune cronică din nevoia de a controla, de a ține strâns Emoție subiacentă: Frica de pierdere, lipsa încrederii în flux, nevoia de securitate 6. Mâini uscate, crăpate, piele aspră Simbolic: “Mă protejez. Creez o barieră între mine și lume.” Mecanism: Pielei îi lipsește nutriția – simbolic, nutriție emoțională, permisiunea de a simți Emoție subiacentă: Trauma atingerii (fizică sau emoțională), frica de vulnerabilitate 7. Transpirație excesivă a palmelor Simbolic: “Îmi este frică de ce ar putea ieși prin mine. Pierd energie prin frică.” Mecanism: Sistemul nervos simpatic în alertă constantă când vine vorba de a acționa Emoție subiacentă: Anxietatea socială, frica de a fi judecat pentru ceea ce creezi. Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #11 Rodia Există alimente care hrănesc. Și există alimente care inițiază. Rodia aparține celei de-a doua categorii – este un portal comestibil către înțelegerea geometriei sacre, a abundenței conștiente și a transformării prin descompunere în esență. Coaja ei leather-textured, în nuanțe de roșu-aramiu și galben-ocru, ascunde în interior o arhitectură de o precizie matematică uimitoare: sute de semințe-bijuterii, fiecare învelită în pulpă translucidă roșie-rubinie, aranjate în camere separate de membrane albe ca pergamentul. Este ca și cum cineva a construit o catedrală în miniatură. Fiecare sămânță este o fereastră de vitrall. Fiecare cameră este o capelă. Întregul fruct este un templu al abundenței. În mitologia greacă, rodia este fructul care a transformat-o pe Persefona. Șase semințe au mâncat în Lumea de Jos, șase luni trebuie să petreacă acolo în fiecare an. Nu este o poveste despre pedeapsă – este o poveste despre inițiere. Despre cum trebuie să cobori în întuneric pentru a înțelege lumina. Despre cum transformarea adevărată necesită moarte și renaștere ciclică. În Kabbalah, rodia conține 613 semințe (numărul mizvot-urilor, poruncilor divine) – simbolizând abundența spirituală, completitudinea înțelepciunii. În tradiția persană, este simbolul vieții eterne și fertilității. În creștinism, rodia apare în broderii și picturi ca simbol al Învierii. Toate aceste tradiții recunosc același adevăr: rodia nu este doar fruct. Este simbol viu al procesului transformativ.   Când spargi o rodie pentru că ea cere să fie deschisă cu forță, nu curățată blând – asişti la o revelație geometrică. Fiecare sămânță este un tetraedru perfect, învelit în pulpă translucidă. Când le privești în contra luminii, sunt ca rubine vitralii. Aranjamentul lor în camere separate urmează secvența Fibonacci – spirala de aur care apare pretutindeni în natură, de la galaxii la cochilii. Această geometrie nu este accidentală. Este informație structurală. Când mănânci rodie, nu consumi doar vitamine și antioxidanți. Consumi pattern-ul geometric al abundenței, al organizării perfecte, al armoniei în diversitate. Subconștientul tău recunoaște această geometrie. Celulele tale răspund la această frecvență structurală. Este de aceea mâncarea rodiei are un efect atât de profund – nu doar nutritiv, ci re-organizator la nivel subtil. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Elixirul rubinului 1 rodie mare (aproximativ 200-250ml suc proaspăt) 1 lingură miere crudă (preferabil miere de salcâm sau tei – dulce, luminoasă) 5-7 frunze proaspete de mentă (sau 1 linguriță mentă uscată) O vârf de cuțit scorțișoară pudră (sau 1cm bețișor de scorțișoară) 3-4 boabe cardamom (opțional – pentru profunzime aromatică) Un strop de suc de lămâie (aproximativ 1 linguriță – pentru echilibru) 50ml apă de izvor sau apă filtrată Optional: 1 linguriță pudră de macha (pentru energie susținută) sau o linguriță polen (pentru vibrație înaltă) a inimii) 1 bat de scorțișoară (protecția și căldura) 1 linguriță unt de cocos (extra virgin, pentru netedețea energiei) Prepararea ritualizată: Scoate semințele din apă, lasă membranele albe să plutească (le vei îndepărta). Scurge semințele. Pune semințele în blender sau storcătorul manual. Dacă folosești blender, pulsează la viteză MICĂ – nu vrei să spargi semințele complet și să eliberezi tannini amari din nucleu. Vrei doar să spargi pulpa translucidă. Deschide rodia conform ritualului descris anterior – în cruciș, deasupra castronului cu apă. Pe măsură ce scufunzi mâinile în apă și eliberezi semințele, respiră conștient. Gândește-te: “Eliberez esența ascunsă. Dezvălui bogăția interioară.” Într-un borcan/recipient de sticlă, pune: Sucul proaspăt de rodie (filtrat printr-o sită fină) Mierea crudă Apa de izvor (temperatura camerei sau ușor caldă – max 40°C ca să nu distrugi enzimele din miere) citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Hrana Constienta, Numarul 9, Revista TotUna Hrană Conștientă – Cacao September 1, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 10, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mierea September 29, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 11, Revista TotUna Hrană Conștientă – Rodia November 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #11 Simfonia invizibilă – Culoare, sunet și alchimia vindecării Există un limbaj mai vechi decât cuvintele, mai profund decât gândul – limbajul vibrației pure. Sunetul care devine culoare în ochiul interior. Culoarea care rezonează ca melodie în celulele corpului. Emoția care se traduce în frecvență, și frecvența care vindecă. Înainte de cuvânt a fost sunetul. Înainte de formă a fost vibrația. Și tot ce există în univers – de la atomul cel mai mic până la galaxiile îndepărtate – vibrează la anumite frecvențe. Corpul uman nu face excepție. Fiecare organ, fiecare celulă, fiecare gând are propria sa semnătură vibratorie. Ceea ce numim “boală” este, în esența sa, o dis-onanță – o pierdere a armoniei vibraționale naturale. Și ceea ce numim “vindecare” este, de fapt, re-acordarea sistemului la frecvențele sale originare de sănătate și echilibru. Dar cum putem accesa aceste frecvențe? Cum putem comunica cu straturile profunde ale subconștientului care orchestrează acest dans vibrațional al sănătății? Prin limbajul pe care subconștientul îl înțelege cel mai bine: sunetul și culoarea. Există un adevăr profund pe care artiștii vizionari l-au intuit: subconștientul nu face distincție rigidă între simțuri. Pentru el, sunetul are culoare. Culoarea are ton. Emoția are frecvență. Toate sunt manifestări ale aceleiași realități vibraționale, traduse în limbaje diferite pentru simțurile noastre separate. Kandinsky, pictorul și muzicianul, vedea literalmente culorile când asculta muzică. Nu era o metaforă poetică – era o experiență directă a ceea ce știința numește acum sinestezi. Dar ceea ce la unii oameni apare ca “anomalie”, este de fapt o fereastră către modul în care funcționează cu adevărat percepția la nivelul profund al conștiinței. Când Schubert compunea, nu construia doar structuri sonore. El traducea stări emoționale în limbajul sunetului. Fiecare tonalitate avea pentru el o culoare emoțională specifică. Re major – luminozitate triumfătoare. Si minor – întuneric argintiu. Fa diez major – pastoral, verde-auriu. Nu era fantezie. Era recunoaștere a adevărului că sunet, culoare și emoție sunt același lucru experimentat prin canale diferite.   Să înțelegem mecanismul: când subconștientul tău aude o anumită combinație de note muzicale – să zicem un acord de Do major – el nu o procesează doar ca informație auditivă. El o traduce instantaneu într-un câmp de culoare (galben-auriu, expansiv) și o stare emoțională (deschidere, claritate, energie solară). Această traducere nu este arbitrară. Este codificată în structura însăși a sistemului nervos, în modul în care diferitele frecvențe rezonează cu diferite centre energetice ale corpului. De exemplu: Frecvențele joase (tonuri grave, roșu-maro) rezonează cu rădăcina, cu supraviețuirea, cu pământul Frecvențele medii (tonuri de mijloc, verde-albastru) rezonează cu inima, cu echilibrul, cu relația Frecvențele înalte (tonuri acute, violet-alb) rezonează cu coronală, cu spiritualitatea, cu transcendența Când ești expus la anumite combinații sonore, corpul tău subtil – sistemul de chakre, meridianele energetice – răspunde. Se acordează. Se armonizează. Sau, dacă sunt disonante, se dezechilibrează.   Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Schubert mergea în direcția inversă, dar complementară. El lua stări emoționale complexe – melancolie amestecată cu speranță, disperare străpunsă de frumusețe – și le traducea în limbajul sunetului. Lieder-urile sale sunt hărți sonore ale peisajului interior uman. Fiecare măsură este o nuanță emoțională precisă. Și când le asculți – dacă asculți cu tot corpul, nu doar cu urechile – simți cum subconștientul tău traduce acele sunete înapoi în culori, în senzații corporale, în mișcări energetice subtile. Un acord minor descendent devine o umbră albastră coborând prin piept. O modulație majoră devine o deschidere luminoasă în plexul solar. O repetare obsesivă devine o spirală roșie în rădăcină. Nu sunt metafore. Sunt traduceri reale pe care corpul tău subtil le face automat, continuu, de fiecare dată când experimentează sunet sau culoare. În cele din urmă, vindecarea prin sunet și culoare nu este o tehnică mecanică. Este o artă. Fiecare om are propria sa semnătură vibratorie unică. Ceea ce vindecă pe unul poate să nu aibă efect asupra altuia. De aceea este esențial să dezvolți sensibilitatea interioară – capacitatea de a asculta răspunsul subconștient al corpului tău la diferite frecvențe. Să devii propriul tău compozitor al vindecării. Propriul tău pictor al echilibrului interior.   Arta nu este doar pentru contemplare. Arta este medicină. Și în era modernă, când începem să înțelegem că totul este vibrație, redescoperim ceea ce șamanii și misticii au știut dintotdeauna:   Vindecarea este o simfonie. Corpul este instrumentul. Tu ești compozitorul. citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe și articula legăturile subtile dintre tradițiile spirituale ancestrale și nevoile căutătorului modern, oferind nu doar cunoaștere, ci o experiență integrată de redescoperire a propriei naturi cosmice. Scrierile ei nu cer aderare oarbă sau idolatrizare, ci curajul de a privi viața în toate dimensiunile ei – văzute și nevăzute – și de a o îmbrățișa ca pe un câmp infinit al conștiinței în continuă explorare de sine. Prin revista Tot.Una, Mell creează un spațiu de întâlnire pentru toți cei care recunosc că separarea între spiritual și cotidian este doar o iluzie temporară, și că adevărata căutare constă în integrarea sacrului în fiecare moment al existenței umane “Nu sunt aici să vă ofer adevăruri finite, ci să vă amintesc că fiecare dintre voi poartă în sine întreaga bibliotecă a înțelepciunii cosmice. Sunt doar un companion în călătoria de reamintire a ceea ce ați știut întotdeauna în adâncul ființei voastre.” Instagram mell.space Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #10 Mierea A trăi conștient înseamnă să recunoști că totul în jurul nostru poartă învățături profunde pentru cel care știe să privească cu ochii inimii deschise. În fagurii perfect hexagonali ai stupinei se ascunde una dintre cele mai profunde lecții de alchimie pe care natura ne-o oferă. Mierea nu este doar un îndulcitor natural – este simbolul concret al modului în care conștiința poate transforma materia brută în esență pură, cum energia vitală poate fi distilată în înțelepciune gustabilă. Când privim un fagure, nu vedem doar arhitectura eficientă a albinelor, ci contemplăm o mandală vie. Hexagonul este forma geometrică care ocupă cel mai eficient spațiul disponibil, fără risipă de energie sau material. Este expresia fizică a principiului cosmic al optimizării divine – natura găsește întotdeauna cea mai elegantă soluție. În tradițiile esoterice, hexagonul reprezintă uniunea între cer și pământ – două triunghiuri suprapuse care simbolizează echilibrul între energiile ascendente și descendente. Fagurii de ceară devin astfel temple geometrice unde se săvârșește mysterium tremendum al transformării nectarului în miere. Această structură nu este întâmplătoare. Cercetările moderne confirmă că albinele “calculează” unghiurile perfecte de 120 de grade prin simțuri care depășesc rațiunea umană. Ele participă conștient la matematica cosmică, fiind instrumentele prin care inteligența universală se exprimă în materie.   În Vechiul Testament, “țara unde curge lapte și miere” nu descrie doar o regiune geografică, ci o stare de conștiință – locul interior unde abundența spirituală se manifestă tangibil. Mierea este hrana promisă, dulceața care răsplătește exodul din robie către libertatea autentică. Tradițiile védice numesc mierea “madhu” – același cuvânt folosit pentru a desemna beatitudinea divină. În Rig Veda se spune că zeii beau soma, nectarul nemurtirii, care curge ca mierea din floarea de lotus a conștiinței illuminate. În alchimia europeană, mierea simbolizează prima materie (prima materia) în stadiul său de purificare. Nu este încă aurul filozofilor, dar nu mai este nici plumbul grosier. Este substanța care a început procesul transmutării, transformarea care duce de la grosier la subtil. Budismul folosește imaginea albinei care culege nectarul fără să dăuneze florii ca metaforă pentru modul în care înțeleptul extrage esența din toate experiențele fără să se atașeze de ele. Mierea devine astfel simbolul înțelepciunii care nu posedă, ci savurează.   Elixirul aurului lichid – rețeta transformării 2 lingurițe miere pură (de preferință locală) 1 cană lapte de migdale sau lapte de cocos 1/4 linguriță turmeric pudră (aurul vegetal) 1 vârf de cuțit ghimbir proaspăt ras (focul transformării) 1 priză cardamom măcinat (deschiderea inimii) 1 bat de scorțișoară (protecția și căldura) 1 linguriță unt de cocos (extra virgin, pentru netedețea energiei) Prepararea ritualizată: Încălzește laptele la foc mic, meditând asupra procesului de transformare care se întâmplă Adaugă mierea când laptele este cald (nu fierbinte – căldura excesivă distruge enzimele vii ale mierii) Amestecă turmericul în sens acelor de ceasornic, vizualizând lumina aurie care se răspândește Adaugă ghimbirul și cardamomul, simțind cum parfumul deschide căile respiratorii Pune batul de scorțișoară și lasă să infuzeze 3-5 minute Finalizează cu untul de cocos, amestecând până se topește complet citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Camino de Santiago de Compostela July 4, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more
0
    0
    Your Cart
    Your cart is emptyReturn to Shop