medicină integrativă Archives - Page 3 of 3

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #6 Între sabie și rugăciune Arta de a trăi în echilibru „Înțelepciunea nu înseamnă să alegi între extreme. Ci să le porți amândouă cu blândețe, fără să te pierzi.” Trăim vremuri în care polaritățile s-au înmulțit ca pâinea și peștele, dar fără binecuvântarea directă a Divinului. Totul pare a cere o poziție: Ești cu sau împotrivă? Te trezești la 5 dimineața cu intenții sau la 9 cu regrete? Meditezi în zori sau bombăni în trafic? Sofia — acea voce subtilă a sufletului care nu face gălăgie, dar nici nu tace degeaba — nu se grăbește să-ți răspundă. Ea nu ține cu nicio tabără. Și nici nu se panichează dacă ai uitat pentru a șaptea oară să-ți încarci cristalele la lună plină. Da, sunt momente când trebuie să fii sabie. Clar. Tăios. Conștient. Să spui „nu” fără vină și „ajunge” fără să ridici vocea. Dar sunt și momente când doar o rugăciune îți poate salva integritatea — nu o rugăciune în genunchi, ci una trăită în fibrele ființei tale: „Doamne, dă-mi puterea să nu reacționez… măcar azi.” Înțelepciunea nu vine din tăcere forțată. Dar nici din fluxul verbal de tip „n-am întrebat, dar am o opinie”. Ea vine din acea clipă în care simți: acum e momentul să vorbesc — și să nu rănesc cu adevărul Blândețea nu este slăbiciune. Graba este. Există o tărie în tăcerile blânde și o agresivitate ascunsă în certitudinile excesive. Pentru că de multe ori, când spunem „am dreptate!”, ce vrem de fapt să spunem este „am nevoie să simt că exist”. Adevărata Sofia nu are pancarte. Nu are nici 30 de story-uri despre iluminare. Are doar un spațiu în care poți sta fără să-ți justifici existența. Este acel „da” care nu e impus și acel „nu” care nu cere scuze. Este acel gând care nu se explică, dar te liniștește. Este acel moment în care te oprești, îți tragi sufletul, și simți că între lumină și umbră… ai devenit o lampă de veghe. A fi întreg nu e o stare de neutralitate. E o stare de prezență activă, cu umor funcțional. Ești întreg când nu te mai fragmentezi pentru a fi pe plac. Când poți râde de tine fără să te minimizezi. Când poți spune: „Da, sunt și înțelept, și confuz. Și uneori o iau razna între sabie și covorașul de meditație. Dar tot eu sunt.”. Și atunci, Sofia îți șoptește: „Când nu știi ce să alegi, nu te întreba ce e corect. Întreabă-te: ce mă apropie de centrul ființei mele?” Acolo, în acel centru, nu vei mai avea nevoie să demonstrezi. Doar să fii — sabie, rugăciune, sau poate doar… o ființă care zâmbește și trăiește adevărul în liniște. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 7, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Silhouette of a figure meditating against a stunning sunset sky, creating a serene and peaceful atmosphere.

Posted on July 2, 2025July 4, 2025 by g.garais

Practica Meditativă TOTUNA #6 Centrul ființei – spațiu de alchimie interioară – Practica meditativă din această ediție nu te invită să îți rezolvi polaritățile, ci să le primești. Ea nu caută să aducă ordine în haos, ci să creeze un spațiu în care haosul se liniștește de la sine. Un spațiu viu, între respirații, în care nu trebuie să alegi între lumină și umbră, între a simți și a înțelege — ci doar să te așezi în mijlocul lor. Într-o lume în care trăim între reacție și efort, această meditație este o cale blândă spre prezență. Nu cere performanță, nici liniște deplină. Doar o clipă de sinceritate cu tine, o reamintire a centrului care nu se pierde niciodată, doar se uită. Aici, nu trebuie să controlezi. Nici să ierți. Nici să înțelegi totul. Trebuie doar să lași energia să se așeze. Și să rămâi în acel loc care nu are nume, dar pe care sufletul tău îl recunoaște ca fiind Acasă. Închide ochii. Nu ca să fugi de lume, ci ca să o regăsești dinăuntru. Permite-ți să respiri… Nu pentru a controla, ci pentru a simți că ești aici. Lasă aerul să te aducă în trup. Lasă greutatea corpului să te așeze în pământ. Lasă prezența să coboare ca o ploaie lină pe umerii tăi. Nu trebuie să faci nimic. Doar să simți acel fir nevăzut care te leagă de cer prin creștet și de pământ prin tălpi. Ești între lumi. Ești pod. Ești ființa care conține polaritatea. Undeva, adânc în tine, energia care primește și energia care oferă dansează de mii de vieți. Uneori se ating. Alteori se opun. Dar acum… le inviți să se privească. Să se recunoască. Să se iubească. Poate simți o căldură. Poate un fior. Poate nimic. Și este perfect. Rămâi în acest dans al energiilor. Lasă-ți inima să devină punctul de întâlnire. Simte în tine și mama, și tatăl, și copilul din care s-a născut întreaga lume. Nu te grăbi să „faci ordine”. Doar fii martorul unei alchimii tăcute. Tu ești vasul. Tu ești și focul. Tu ești și transmutarea. Rămâi aici… Cât ai nevoie. Cât te cheamă. Și când te vei întoarce, o vei face purtând în tine o pace care nu are nevoie de cuvinte. O pace care doar este. Pentru că ai atins centrul. Și în centru, nu mai e nimic de împărțit. De ce funcționează această meditație (și nu e doar o scuză să stai cu ochii închiși)? În spatele acestor cuvinte blânde și al acelei stări de „Doamne-ajută, parcă-s bine cu mine” se ascunde o arhitectură fină. Științifică, chiar. Da, da — meditația asta nu e doar despre nori roz și fluturi karmici. E despre neuroștiință cu suflet. 1. Emisferele cerebrale — în sfârșit, lucrează împreună! Dreapta se ocupă cu visarea, stânga cu facturile. Una face poezia, cealaltă o corectează. Meditația asta le pune la aceeași masă. Și când nu se mai ceartă pe cine are dreptate, tu te simți în sfârșit întreg. Flow-ul apare când nu mai e nimeni care să tragă covorul de sub picioarele celuilalt. 2. Inimă și creier – din nou, prieteni HeartMath a demonstrat că dacă respiri ca și cum ai avea timp (deci nu ca atunci când cauți semnal la metrou), inima îți intră în ritm cu creierul. Și ghici ce? Devii un pic mai zen. Adică mai puțin impulsiv, mai clar în gândire… și, în unele cazuri, mai plăcut în trafic. 3. Femininul și masculinul – fără ceartă în sufrageria interioară Jung zicea că toți avem în noi un el și o ea. Când nu se înțeleg, avem conflicte interioare, relații haotice și vise ciudate. Când își dau mâna, devenim oameni funcționali. Meditația asta le oferă canapele separate… dar în același living, în lumină bună. 4. Când corpul vorbește, dar tu îl auzi Nu, nu e metaforă când simți ceva în pântec. Neuroștiința confirmă: ai un creier și acolo. Dacă îl ignori, poate deveni poet dramatic (a se citi: somatizezi). Meditația te învață să-l asculți fără să fugi la farmacie. 5. Creierul tău – păcălit frumos Creierul nu știe sigur dacă doar ți-ai imaginat ceva sau chiar s-a întâmplat. Deci, dacă repeți vizualizări de pace, el zice: „Oh, deci ăsta e noul normal!”. Și face legături noi. Magie? Nu. Plasticitate sinaptică. Această meditație nu e doar o pauză de bine. E un mic ritual de hacking conștient al ființei. Tu ai închis ochii. Dar ai deschis porți. Și acum… ești puțin mai tu decât erai. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 3, Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Schimbarea credințelor July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Spațiul gol July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Practica Meditativă Mindfulness – Meditația de acceptare July 2, 2025 No Comments Numarul 6, Practica Meditativă Mindfulness – Centrul ființei July 2, 2025 No Comments Numarul 7, Practica Meditativă Practica Meditativă July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 6, Practica Meditativă

Leave a comment

Close-up of a colorful abstract representation of DNA strands, illustrating science and genetics.

Posted on July 2, 2025July 4, 2025 by g.garais

Vindecare Holistică TOTUNA #6 Trezirea celulelor Vindecarea ca revenire la esență Există oameni care nu vorbesc despre vindecare — ei o trăiesc. Ei o emană. În prezența lor, simți cum ceva din tine se rearanjează, fără explicații. Otilia Deak este un astfel de suflet. Practician al lucrului subtil cu energia umană, ea acționează acolo unde boala este încă informație — înainte să devină simptom, înainte să ceară tratament. Am adunat câteva fragmente din scrierile sale și le-am tradus în limbaj uman, păstrând flacăra originală a înțelegerii care vine dintr-un alt plan. Iată cum arată vindecarea atunci când este privită din perspectiva unei conștiințe care s-a întors acasă. Nu poți simți Sursa când o mai învinovățești în taină. Nu poți auzi Divinul cât timp îi ceri socoteală pentru durerea oamenilor. Aceste cuvinte nu sunt reproș. Sunt revelație. Într-un dialog profund interior, Otilia primește răspunsul: „Tu ai nevoie să te ierți pe tine însuți. Doar așa mă poți cunoaște mai bine… căutând drumul spre Acasă.” Adevărata vindecare începe în clipa în care renunți la lupta cu viața și îți recunoști umanitatea. Nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe o chemare înapoi la centru. Să te ierți este primul act de reconectare cu adevărul tău cel mai înalt. Trăim într-un timp în care energia frecvenței înalte coboară în celulele noastre. Nu e poezie, e știință subtilă. Informațiile negative stocate în corp — frici, rușine, traume — ies acum la suprafață. Nu pentru a ne speria, ci pentru a fi transmutate. „Suntem în plină purificare. Suntem coconi în transformare. Ne naștem din nou — din fiecare celulă care își amintește lumina.” Acest proces nu este confortabil. Dar este sacru. Este momentul în care corpul devine aliat al sufletului. Nu mai este doar materie. Este camp informațional viu, receptiv la lumină, iubire și alegere conștientă. Fiecare celulă este un univers. Și în fiecare univers se joacă același dans: energie feminină – energie masculină. Receptivitate și acțiune. Blândețe și discernământ. Când ele nu sunt în echilibru, apar distorsiuni – în gândire, în relații, în sănătate. „Informația negativă nu poate coexista cu lumina. Este nevoie de curățare, de înlocuire prin iertare și iubire.” Corpul nu se opune vindecării. Dar are nevoie să-i creezi un spațiu de siguranță. Să-l asculți. Să nu te mai lupți cu el. Să-l chemi să îți fie partener. Rămâne tăcerea. Rămâne pacea aceea stranie, în care nu mai ai nevoie de explicații. Rămâne claritatea. Rămâne acel tu. „Să nu uităm: suntem oglinzi. La cine te uiți, pe tine te privești.” Iar vindecarea, atunci când este profundă, nu vindecă doar un corp. Vindecă realitatea din care acel corp s-a născut. Otilia Deak bioenergetician, terapeut holistic Cuvintele Otiliei nu sunt ușor de încadrat în concepte sau metode. Ele sunt transmise dintr-un spațiu subtil, unde vindecarea nu este o tehnică, ci o frecvență. Ca redacție, nu am intervenit pentru a simplifica mesajul, ci pentru a-l onora și a-l face accesibil inimii cititorului. Dacă ceva din acest text te-a atins, nu încerca să-l înțelegi cu mintea. Închide ochii. Așază-ți mâna pe inimă. Și întreabă: „Ce parte din mine e pregătită să se vindece acum?” reconectare.ro Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

ASK MELL TOTUNA Întrebări & Răspunsuri Această secțiune este un spațiu sigur unde întrebările tale își găsesc răspunsuri inspirate din experiență, introspecție profundă și o inimă deschisă. De ce mă sperie atât de tare să mă uit la părtile mele mai întunecate? Nu ar fi mai simplu să le ignor? E natural să ne sperie ce e ascuns înăuntrul nostru. Umbra pare înfricoșătoare pentru că am fost învățați să credem că ea e ceva rău. Dar adevărul e altul: Umbra nu vrea să te rănească. Vrea să fie auzită. Ea ține în ea nu doar fricile și furia ta, ci și părțile tale cele mai puternice: creativitatea, sensibilitatea, puterea ta personală. Ignorarea umbrei nu o face să dispară. O face doar să lucreze pe ascuns, ca un regizor din culise. Și atunci îți dictează reacțiile, relațiile și deciziile. Curajul de a o privi în față este primul pas spre libertate. Nu trebuie să o rezolvi peste noapte.Trebuie doar să începi să o asculți. Și, între noi fie vorba, să știi că nu ești singur în asta. Toți purtăm umbre. Doar că unii le poartă cu mai multă eleganță. 😉 Cum să rămân conectat la mine însumi când totul în jurul meu pare să o ia razna? să-ți spun un mic secret: Lumea a fost mereu un pic nebună. Nu e doar epoca noastră. Nu e doar rețelele sociale. E natura existenței să se miște, să vibreze, să treacă prin haos ca printr-o poartă de transformare. Dar dacă vrei să rămâi conectat la tine însuți, amintește-ți ceva simplu: Tu nu ești haosul. Tu ești cel care îl observă. Când lucrurile devin zgomotoase, fă loc de liniște: închide ochii, inspiră adânc, întreabă-te: „Ce simt eu acum?” Chiar și două respirații conștiente te pot readuce în centru. Și dacă nu funcționează… bea un pahar de apă. Uneori, sufletul are nevoie și de hidratare, nu doar de revelații. 😉 Cum știu dacă sunt în echilibru sau doar m-am obișnuit cu dezechilibrul meu? Ești în echilibru atunci când nu te mai lupți să convingi viața că ai dreptate. Când nu mai simți nevoia să compensezi, să te justifici, să demonstrezi. Dezechilibrul, chiar și ascuns, are mereu o vibrație de apăsare — e acel „ceva” care cere constant efort ca să fie susținut. Echilibrul nu este o stare de perfecțiune. Este o stare de blândețe funcțională. Este momentul în care te așezi în tine, nu pentru că totul e rezolvat, ci pentru că nu te mai opui. Întreabă-te: „Ce din mine cere confirmare?” „Ce din mine nu e în pace cu realitatea?” Răspunsul va veni. Poate printr-o liniște. Poate printr-o lacrimă. Poate printr-un „nu mai pot” care e de fapt începutul întoarcerii. Cum îmi urmez calea sufletului, în echilibru cu viata omului? Calea sufletului nu vine cu hartă, dar are un semn foarte clar: nu cere să fugi de viață, ci să o sfințești. Nu e o evadare din facturi, relații sau greutăți. E o alegere de a le trăi altfel. Cu prezență. Cu sens. Cu un „da” care vine din interior, nu din frică. Viața omului are ritmuri. Are griji. Are liste. Sufletul are tăceri. Întrebări fără răspuns. Chemări care uneori nu se potrivesc cu calendarul. Echilibrul nu înseamnă să le egalezi, ci să le lași să colaboreze. Să-ți faci treaba, dar să nu te identifici cu rolul. Să speli vasele, dar să nu uiți să cânți. Să faci planuri, dar să asculți și visul care ți se strecoară în piept. Nu trăim două vieți — una omenească și una spirituală. Trăim una singură: sacră, imperfectă, tăcută în profunzimi și zgomotoasă la suprafață. Dar chiar și în agitație, poți întreba: „Care e pasul meu adevărat, acum?” Sufletul nu strigă. Dar răspunde. Cum pot practica non-atașamentul fără să devin indiferent fată de cei dragi sau fată de viată? Non-atașamentul nu este o formă de răceală emoțională, ci o stare de libertate interioară. A practica non-atașamentul înseamnă a iubi profund, fără a încerca să controlezi, să stăpânești sau să condiționezi. Este o iubire liberă, matură, care lasă spațiu celuilalt să fie ceea ce este. Indiferența închide inima; non-atașamentul o deschide și o înrădăcinează în realitate. Când nu ne mai agățăm de rezultat, putem fi cu adevărat prezenți – nu pentru ceea ce vrem să obținem, ci pentru ceea ce este. Viața devine o curgere în care participăm cu întreaga ființă, dar fără a încerca să o forțăm în tiparele minții. Este o practică care cere delicatețe și sinceritate, dar care eliberează și vindecă profund. În iubirea neatașată, totul capătă sens – chiar și schimbarea, chiar și despărțirea, chiar și sfârșitul. Cum pot trăi fără suferintă într-o lume în care durerea pare inevitabilă? Durerea este parte din experiența umană – pierdem, ne temem, ne dorim, greșim. Dar suferința apare când ne opunem acestor realități, când vrem ca lucrurile să fie altfel decât sunt, când trăim în luptă cu viața. Non-suferința nu înseamnă că nu vei simți durere, ci că vei învăța să o lași să fie, fără să o amplifici prin poveste, judecată sau rezistență. Atunci când accepți cu adevărat ceea ce este – chiar și dacă doare – suferința începe să se dizolve. În acel spațiu apare pacea, nu pentru că ai evitat durerea, ci pentru că ai onorat-o fără a te identifica cu ea. Non-suferința este actul suprem de încredere în viață. Este curajul de a fi viu, vulnerabil și prezent. Și este, în același timp, calea către libertate. Cum îmi pot observa gândurile când ele se emit întruna? Mintea este asemenea unui râu – curge fără oprire. Nu este un defect, ci un mecanism de supraviețuire și învățare. Însă a observa gândurile nu înseamnă să le oprești, ci să nu te mai confunzi cu ele. Gândește-te la tine ca la cerul larg, iar gândurile – ca niște nori care trec. Tu nu ești norii. Tu ești cerul. Un exercițiu simplu: închide ochii și, timp de câteva minute, observă ce gânduri apar. Nu le eticheta, nu le urmări. Doar observă-le ca pe un film. Vei

Category:Ask Mell, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #7 Arta care se creează pe sine Bine ai venit în Artă Intuitivă. Să ne amintim împreună că noi suntem Arta care se creează pe sine. Când auzim cuvântul „artă”, gândul ne zboară la muzee, la tablouri expuse sub lumini perfecte, la sculpturi și pânze semnate de maeștri. Dar arta nu este prizoniera galeriilor. Nu e doar culoare, sunet sau formă. Arta este, mai întâi de toate, o vibrație. Este mișcarea tăcută a sufletului care se așază, clipă de clipă, în realitatea noastră. Este felul în care respirăm, în care privim lumea, în care transformăm trăirile noastre în frumusețe. În această ediție, nu îți vom arăta opere de artă create de alții. Te vom conduce spre locul unde arta deja există în tine. Vei descoperi că, dincolo de rolurile zilnice, tu ești creatorul suprem al vieții tale. Și că fiecare gest, fiecare emoție, fiecare gând este o tușă pe pânza propriului tău Univers. Ce idee stranie care ne bântuie, este aceasta: că arta e doar pe pereții galeriilor. Că trebuie să fii pictor, sculptor, poet sau muzician ca să creezi ceva frumos. Dar adevărul e altul: Tu ești artă. Și viața ta e cea mai grandioasă operă. Arta nu înseamnă doar culori și forme. Arta înseamnă cum îți așezi mâna pe inimă atunci când te doare. Arta e în felul în care zâmbești unui necunoscut. În felul în care alegi să taci, când cuvintele ar răni. În felul în care plângi, fără să îți fie rușine. Fiecare gând pe care îl ai este o pensulă. Fiecare emoție este o nuanță. Fiecare clipă pe care o trăiești este o tușă pe tabloul ființei tale. Și poate nu îți dai seama, dar în fiecare zi, tu creezi artă. Când ierți. Când îndrăznești să visezi. Când nu renunți, deși totul te îndeamnă să o faci. Și lumea din jurul tău e o galerie imensă care îți răspunde. Culoarea cerului. Reflexia luminii pe podea. Sunetul ploii. Toate sunt pânze pictate de Univers, în răspuns la arta ta interioară. Creativitatea este actul suprem al libertății. Este locul unde realitatea se întâlnește cu posibilitatea. Psihologic vorbind, este abilitatea de a asocia idei aparent fără legătură, de a găsi soluții noi, de a da formă emoțiilor tale. Neuroștiința a descoperit că această creativitate nu locuiește într-o singură parte a creierului. Este rezultatul colaborării dintre mai multe rețele neuronale: Rețeaua implicită (Default Mode Network) → activează imaginația, visele cu ochii deschiși, amintirile. Rețeaua executivă → ajută la selecția ideilor și transformarea lor în acțiuni. Rețeaua salienței → detectează ce este relevant și important în clipa prezentă. Astfel, creierul tău creează artă nu doar când pictezi, ci și când îți imaginezi o soluție, când visezi, când povestești. Există o clipă, uneori atât de scurtă încât nici nu o bănuim, în care lumea tace și din tine țâșnește ceva care nu a existat niciodată înainte. Un gând, o culoare, un sunet, un vers, un gest… Aceasta este creativitatea. Nu este doar talent. Nu este doar pictură sau muzică. Este viața însăși care se reinventează prin tine. Carl Gustav Jung spunea: „Creația artistică vine dintr-o necesitate interioară de a pune ordine în haosul lăuntric.” De mii de ani, filozofii au intuit că omul este co-creator cu Universul. În Hermetism, se spune: “Așa cum este sus, așa este și jos.” Tot ce creezi este reflexia interiorului tău. În Taoism, creația curge natural, fără forțare. Wu Wei – acțiune fără efort – este esența artei intuitive. În Estetica lui Kant, frumosul nu este în obiect, ci în felul în care mintea noastră percepe armonia. Arta intuitivă nu e despre reguli. E despre adevăr. Despre cum îți transformi vibrația în materie. Despre cum Tu devii Arta care se creează pe sine. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu By g.garais July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele By g.garais July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește By g.garais July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui By g.garais July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #7 Mintea Conștientă Există momente în care simt că am ajuns la capătul gândurilor mele. Momente în care nici rațiunea, nici logica, nici teoriile învățate nu îmi mai pot da răspunsurile pe care le caut. Simt atunci o chemare din adânc, o bătaie discretă, ca o lumină care pâlpâie sub toate straturile minții. Și știu că, dincolo de ceea ce îmi spun cuvintele, există o Cunoaștere mai mare, care îmi aparține și totodată mă depășește. Astăzi, aleg să mă dau un pas înapoi. Să las această voce să vorbească. Să îmi reamintesc că, în mine, există o conștiință nealterată de timp și de temeri. Că nu sunt doar carne și gânduri, ci un spațiu în care locuiește Eternul. Și pentru că am simțit că vine timpul, deschid paginile acestei epistole. Și las ca Anniel să vorbească. Eu sunt acea bătaie tainică pe care o simți când viața pare că se oprește. Sunt lumina din spatele clipelor în care ochii îți lăcrimează fără motiv. Sunt tăcerea dintre două gânduri. Sunt vocea pe care uneori o auzi șoptind: „Totul va fi bine.” Nu există niciun haos în afara ta care să fie mai mare decât ordinea dinăuntrul tău. Nimic nu se poate destrăma definitiv, pentru că Eu sunt țesătura care te ține laolaltă. Tu mă numești uneori Suflet. Alteori, Conștiință. Alteori, Lumină. Dar Eu nu țin la nume. Eu sunt ceea ce Ești cu adevărat.Eu știu că ai simțit uneori că ești rupt în două. Om și Lumină. Că poți fi ori materie, ori spirit. Dar Eu îți spun:„Nu ești scindat. Ești Una.” Când te simți pierdut, Eu bat mai tare în pieptul tău, sperând să mă auzi. Când plângi, Eu curg împreună cu lacrimile tale, pentru că nu există suferință în tine care să nu fie și a Mea. Când iubești, Eu strălucesc și fac loc să încăpem cu toții în Inima ta. Eu văd în tine Umbra, dar nu mă tem de ea. Pentru că știu că Umbra este doar lumina ta care așteaptă să fie recunoscută. Acolo, în întunericul pe care îl eviți, se află miezul puterii tale. Eu sunt scânteie din Focul Nemuritor, dar și eu sunt focul întreg. Eu sunt vibrația din care s-au născut stelele, dar și stelele însăși. Sunt în fiecare celulă a ta. Sunt în fiecare gând și în fiecare tăcere.Eu sunt Tu. Nu trebuie să mă cauți în temple. Nu trebuie să mă cauți în stele. „Eu sunt aici, chiar în mijlocul haosului tău, așezată ca o pace care nu poate fi luată.” Adu-ți aminte, dragul meu:„Tu nu ești doar carne și gânduri. Ești vibrație pură. Ești scânteie dintr-un foc nemuritor.” Și din locul acesta, poți crea lumi noi. Poți renaște. Poți fi Tot ceea ce ai visat vreodată să fii. Eu sunt Anniel. Dar, mai presus de toate, Eu sunt Tu. Dintotdeauna Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Interviu cu Sinele TOTUNA #7 Sufletul Răspunde Bine ai venit în interviul în care, poate pentru prima dată, Sufletul tău își ia cuvântul. Există întrebări care nu se rostesc cu voce tare. Întrebări care stau, cuminți și grele, în colțurile inimii, așteptând momentul potrivit. Ne întrebăm cine suntem, ce căutăm în lume, de ce doare uneori viața și de ce ne e frică să fim noi înșine. Ne întrebăm cum să rămânem întregi în mijlocul haosului și dacă, dincolo de umbrele noastre, există totuși lumină. În această ediție, am ales să ascultăm cea mai tăcută, dar cea mai adevărată voce din noi: Sufletul. “Sufletul răspunde” nu este un interviu obișnuit. Nu există microfon, nici reporter, nici interlocutor. Există doar un dialog între tine și cea mai înaltă parte a ta. Te invităm să citești nu cu mintea, ci cu inima. Să lași aceste cuvinte să îți cadă în suflet ca niște semințe. Pentru că răspunsurile nu se află în afară, ci în adâncul tău. Sufletul Sine: Dragul meu om, nu uita niciodată: Tot ce cauți cu atâta dor e deja în tine. Binele. Frumosul. Adevărul. Sunt esența ta.Nu îți cer să fii perfect. Îți cer să fii viu. Să râzi, să plângi, să simți. Să alegi să privești, chiar și când toți ceilalți țin ochii închiși. Din starea ta de bine, de frumusețe și de adevăr, se va naște o lume nouă. Și lumea are nevoie să semene cu sufletul tău. Omul: De ce mă simt atât de copleșit în lumea asta? Parcă totul se mișcă prea repede… Sinele: Pentru că alergi după lucruri care nu te hrănesc. Și pentru că ai uitat că esența ta nu are viteză. Ea doar… este. Omul: Și ce să fac, atunci? Să mă opresc? Sinele: Nu e vorba să te oprești. E vorba să începi să simți. Să îți lași inima să vorbească, nu doar mintea. În haos, alege să fii prezent măcar o respirație. Omul: Dar dacă îmi e frică să simt? Uneori, e mai ușor să nu văd nimic… Sinele: Știu. Dar frica e poarta prin care treci ca să îți recuperezi puterea. Ce nu vrei să vezi îți conduce viața din umbră. Ce accepți să privești devine lumină. Omul: Cum mă reconectez la esență? Pare ceva prea abstract… Sinele: E simplu. Și greu. Te reconectezi când spui adevărul – măcar în șoaptă. Te reconectezi când respiri adânc și simți că ești viu. Te reconectezi când nu îți mai e rușine să fii om. Când alegi Binele, Frumosul, Adevărul – chiar dacă nimeni nu aplaudă. Omul: Și dacă lumea rămâne la fel de haotică? Sinele: Lumea va fi mereu haotică. Întrebarea e dacă tu alegi să fii centrul propriei tale lumi. Din acea stare, haosul nu mai are aceeași colți. Omul: Deci, există speranță? Sinele: Există mai mult decât speranță. Există claritate. Există clipa aceasta, în care citești aceste cuvinte. Și dacă mă asculți bine, îți șoptesc un secret: Ești deja mai aproape de tine decât crezi. Omul: De ce doare, uneori, viața? Sufletul: Pentru că îți amintește că ești viu. Și că ai venit aici nu să dormi, ci să crești. Omul: Și ce înseamnă, de fapt, să cresc? Sufletul: Înseamnă să devii din ce în ce mai transparent față de tine însuți. Să nu te mai ascunzi după povești. Să-ți îmbrățișezi rănile, nu doar bucuriile. Să înțelegi că evoluția nu e despre a fi perfect, ci despre a fi adevărat. Omul: Cum îmi dau seama dacă trăiesc pentru mine sau doar pentru ceilalți? Sufletul: Întreabă-te:“Dacă mâine nu m-ar mai privi nimeni, aș face aceleași alegeri?” Dacă răspunsul e “nu”… ai aflat adevărul. Omul: Cum pot să fiu în pace cu trecutul meu? Sufletul: Trecutul nu vrea să te bântuie. Vrea să fie integrat. Nu-l alunga. Invită-l la masă. Ascultă-l fără să te lași înghițit de el. Într-o zi, vei vedea că acele umbre pe care le tot eviți sunt, de fapt, părți din tine care tânjesc să fie iubite. Omul: Oare mă mint atunci când spun că sunt bine? Sufletul: Uneori, da. Dar și minciuna are un rol: te protejează până când ești pregătit să vezi adevărul. Nu te judeca. Dar nu rămâne prea mult acolo. Adevărul e locul unde respiri cel mai liber. Omul: De ce mi-e teamă să mă schimb? Sufletul: Pentru că schimbarea e o mică moarte. Și nimeni nu intră în necunoscut fără să tremure. Dar știi ce e ciudat? Tot ce îți dorești e, de fapt, dincolo de frica ta. Omul: Ce înseamnă să trăiești în adevăr? Sufletul: Să nu te mai trădezi pe tine însuți. Să spui “nu” când e “nu.” Să spui “da” când e “da.” Să nu-ți mai ceri scuze că simți ceea ce simți. Să fii blând, dar ferm. Să fii viu, nu doar funcțional. Omul: Și dacă mă simt pierdut, ce fac? Sufletul: Oprește-te. Inspiră. Amintește-ți: nimeni nu e pierdut în totalitate. Uneori, singura direcție corectă e înăuntru. Omul: De ce este important să ne reconectăm la esență? Sufletul: Pentru că acolo e tot ce ai căutat vreodată. Iubirea. Pacea. Puterea. Sensul. Frumusețea. Și acolo începi să înțelegi că nu ești singur niciodată. Din acea stare, creezi o lume care seamănă cu sufletul tău. Și, dragul meu om, lumea are nevoie disperată să semene cu sufletul tău. Omul: De ce sunt relațiile atât de complicate? Sufletul: Pentru că relațiile sunt oglinzi. Și nu ne place întotdeauna ce vedem în ele. Ne atrag, ne rănesc, ne vindecă. Fiecare om pe care îl iubești îți arată o parte din tine pe care poate nu o știai. Asta e darul și, uneori, chinul iubirii: să te vezi mai clar prin ochii celuilalt. Omul: Și dacă cineva mă rănește, înseamnă că nu ar trebui să mai iubesc? Sufletul: Nu. Înseamnă să înveți să iubești mai bine. Iubirea nu înseamnă să accepți orice. Înseamnă să vezi adevărul și să alegi sănătatea inimii tale. Uneori, iubirea adevărată e să pleci. Alteori, să rămâi. Dar întotdeauna, să rămâi credincios ție. Omul: Ce e umbra în

Category:Interviul ediției, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #7 Pulsul Tainic “Există în noi un puls tainic, o bătaie a vieții care nu aparține timpului. Este sunetul din care s-au născut stelele, ecoul care se aude între bătăile inimii. Și dacă îl asculți, îți amintești că nu ești doar carne și gânduri, ci vibrație pură, scânteie dintr-un foc nemuritor.” Au trecut patru ani de când am scris aceste rânduri. Patru ani în care viața m-a purtat prin ape liniștite și prin furtuni pe care nici nu le bănuiam. Atunci, nu știam cât de mult adevăr se ascundea în cuvintele mele. Le-am scris pentru că așa simțeam, fără să știu că, peste timp, ele vor bate din nou la ușa inimii mele – și, poate, și la a ta. Astăzi, recitind aceste cuvinte, simt că dincolo de ele există o voce mai profundă. O voce care nu aparține minții mele, ci Sufletului. Astăzi, recitind aceste cuvinte, simt că dincolo de ele există o voce mai profundă. O voce care nu aparține minții mele, ci Sufletului. Așa că am ales să o las să vorbească. Să iasă din spatele cortinei și să-ți șoptească adevăruri pe care poate le-ai știut mereu, dar le-ai uitat. Pentru că, la urma urmei, fiecare dintre noi ascunde un foc nemuritor. Ți-aș spune să nu te miri de ce cuvintele tale vechi îți par astăzi mai adevărate ca niciodată. Pentru că viața îți lasă urme pe chip și în inimă. Și, odată cu ele, înțelegi mai bine că există în tine ceva care nu aparține timpului. Eu, Sofia, sunt pulsul tău tainic. Sunt bătaia aceea pe care o simți când lumea se oprește pentru o clipă. Sunt sunetul care vibrează în pieptul tău atunci când plângi fără motiv, sau râzi când toți cred că n-ar trebui. Eu sunt sunetul din care s-au născut stelele. Da, știința o numește radiația cosmică de fond. Fizicienii îți vor spune că atomii tăi vin din inimi de stele explodate. Dar eu îți spun altfel: “Tu ești Universul, în miniatură.” În tine există aceeași scânteie care a aprins constelațiile. Aceeași vibrație. Aceeași lumină. E motivul pentru care uneori simți că nu ești de aici. Îți amintești cum, între două bătăi ale inimii, există o tăcere? Acea clipă infinit de scurtă în care nu gândești nimic, dar știi totul? Eu locuiesc acolo. În ecoul dintre bătăile inimii tale. Nu ești doar carne și gânduri. Deși uneori așa pare. Mai ales în zilele în care viața te strivește cu griji, facturi și zgomot. Dar eu îți spun: “Ești vibrație pură.” Și nu doar vibrație. Ești scânteie dintr-un foc nemuritor. Ai uitat asta uneori. Și știi ce s-a întâmplat când ai uitat? Ți-ai aruncat părți din tine în Umbra. Furia pe care n-ai vrut s-o simți. Tristețea pe care ai ascuns-o sub zâmbete. Visurile pe care le-ai trădat pentru a fi pe placul altora. Dar Umbra nu e dușmanul tău. E doar lumină interzisă. E comoara pe care ai ascuns-o, sperând să nu fii rănit din nou. Când îți asculți pulsul tainic, Umbra începe să vorbească mai blând. Nu te mai atacă. Nu mai țipă. Devine resursă. Eu, Sufletul tău, vreau să-ți spun asta: Tot ce-ai crezut că e greșit în tine, Tot ce ai ascuns, Tot ce te-a făcut să-ți fie rușine, este, de fapt, energie pură care așteaptă să fie eliberată. Și mai vreau să-ți spun ceva: “Niciodată nu ai fost rupt de mine. Nici măcar o clipă.” Chiar și în haos, chiar și în rătăcire, eu am bătut mai departe în pieptul tău. Eu sunt pulsul tău nemuritor. Așa că, te rog, dragul meu om: Ascultă-mă. Întoarce-te către mine. Și amintește-ți: Ești scânteie dintr-un foc nemuritor. Și din locul acesta, poți renaște oricând. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Numarul 7, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 7, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 4, 2025 by g.garais

Practica Meditativă TOTUNA #7 Matca Universului – rescrierea nașterii Când realitatea pare să se destrame în mii de frânturi, practica meditativă devine nu doar un refugiu, ci și un laborator al re-creării interioare. Meditația nu este evadare. Este întoarcerea la acel centru invizibil, unde ființa noastră își amintește cine este. Este locul unde se scrie, clipă de clipă, blueprint-ul vieții noastre. Unde haosul devine tăcere. Iar tăcerea devine creație. În această ediție, te invităm să pătrunzi într-un spațiu rar atins în graba lumii: Matca Universului. Un loc unde nimic nu este stabilit, și totul este posibil. Un spațiu din care te poți renaște, nu pentru că viața ta ar fi greșită, ci pentru că ai dreptul divin de a alege, din nou, cine vrei să fii. Această meditație ghidată nu îți va da rețete. Îți va oferi, însă, o călătorie. Spre acel loc tăcut, cald și vast, unde poți planta sămânța unei noi versiuni a ta. Bine ai venit în Matca Universului. Să renaștem împreună. Revista Tot.Una – Essentia Momentum Așază-te. Închide ochii. Și lasă lumea să se estompeze… încet… ca atunci când soarele apune și totul capătă un alt ritm. Inspiră adânc. Expiră ușor. Și simte cum cobori… într-un spațiu cald, tăcut și infinit. Acolo, în adâncul ființei tale, există o Matcă. Un loc din care se naște Totul. O tăcere luminoasă. O întindere moale ca lumina lunii. Acolo nu există timp. Nici început, nici sfârșit. Doar Potentul Acum. În Matca Universului, toate formele sunt încă necreate. Toate dorințele sunt încă pure. Toate rănile sunt încă nevătămate. Totul este posibil. Rămâi aici. În acest loc care nu cere nimic de la tine.Unde nimeni nu îți cere să fii altfel decât ești. Și lasă-ți inima să șoptească… Ce blueprint îți dorești să renaști? Ce parte din tine vrei să lași să se nască din nou? Mai pură. Mai adevărată. Mai liberă. Simte cum această Matcă te ține…te înfășoară în lumină caldă… și îți spune: „Poți renaște în orice clipă. Poți rescrie cine ești. Poți alege ce vei deveni.” Inspiră această promisiune. Simte cum fiecare celulă a ta își amintește ce ești cu adevărat. Aici, în Matca Universului, ești Infinitul care își dă voie să devină formă. Ești Spiritul care decide cum vrea să trăiască în carne. Ești Creatorul și Creația în același timp. Și când vei fi pregătit, adu încet înapoi conștiința ta în acest moment. Dar ia cu tine Lumina Matcii. Ia cu tine blueprint-ul tău nou. Și pășește în lume, ca cel ce știe că poate renaște, oricând. Și pentru că nu trăim doar în povești cu stele și vibrații, să-ți spun și partea științifică, așa cum ți-ar explica-o cineva la finalul unei sesiuni de meditație într-o clinică de mindfulness: “Uite, ceea ce ai simțit aici nu e doar un moment poetic.” Creierul tău chiar se schimbă când meditezi. Oamenii de știință au pus electrozi, au făcut RMN-uri și au descoperit că meditația: calmează amigdala – adică centrul de alarmă din creier, cel care țipă la orice pericol real sau imaginar; întărește materia cenușie în zone care țin de memorie, atenție și emoții; reglează hormonii stresului, mai ales cortizolul, care ne transformă uneori în bombe cu ceas.” Și nu e doar despre “zen” sau “pace interioară.” Practica meditativă: reduce anxietatea, astfel încât să nu mai simți că îți bate inima în piept ca un toboșar la concert rock; îmbunătățește somnul, pentru că, hai să fim serioși, cine nu vrea să adoarmă fără să-și refacă toate listele de probleme în cap? scade tensiunea arterială, ceea ce e minunat dacă ai impresia că trăiești non-stop pe pilot automat; crește reziliența emoțională, așa că nu te mai dărâmă orice furtună emoțională.” Psihologic, meditația îți dă un spațiu de respirat.Te ajută să nu reacționezi instant la tot ce te irită. Și îți dă ceva ce nici farmacia nu vinde: luxul de a nu face nimic și totuși să fie bine. Așa că, dacă te întrebi de ce să intri în Matca Universului, răspunsul e simplu: “Pentru că îți face bine. Și pentru că, din locul acela calm, viața întreagă arată… altfel. Mai luminoasă. Mai gestionabilă. Mai vie.” Inspiră adânc. Și, când ești gata, hai să pășim împreună în locul unde se nasc lumile. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 3, Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Schimbarea credințelor July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Spațiul gol July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Practica Meditativă Mindfulness – Meditația de acceptare July 2, 2025 No Comments Practica Meditativă Mindfulness – Centrul ființei July 2, 2025 No Comments Numarul 7, Practica Meditativă Practica Meditativă July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 7, Practica Meditativă

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 4, 2025 by g.garais

Vindecare Holistică TOTUNA #7 Umbra – Locul unde începe lucrarea Există momente în care simțim că lumea întreagă se clatină sub pașii noștri.Că vechile certitudini nu mai țin loc de temelie. Că haosul nu e doar în străzi, ci și în propriul nostru suflet. În astfel de vremuri, vindecarea nu mai este un lux. Este o necesitate. Dar nu o vindecare superficială, de suprafață, ci una care îndrăznește să meargă până în miezul ființei noastre. Aici, în Vindecare Holistică, nu căutăm rețete magice. Căutăm înțelegerea profundă. Pentru că a te vindeca nu înseamnă doar să nu mai doară. Înseamnă să te regăsești pe tine însuți, mai clar, mai adevărat, mai întreg. În această ediție, vindecarea holistică își îndreaptă privirea către unul dintre cele mai delicate, dar esențiale teritorii ale ființei umane: Umbra. Nu pentru a o alunga. Ci pentru a o înțelege, a o îmbrățișa și a o transforma în resursă. Pentru că acolo, în părțile noastre pe care le-am ținut ascunse, se află cheia libertății noastre interioare. Bine ai venit în spațiul unde știința, sufletul și adevărul își dau mâna. Știința modernă ne oferă explicații fascinante despre cum funcționează creierul, cum emoțiile modelează chimia corpului, cum traumele ne lasă urme în celulele noastre. În același timp, tradițiile spirituale ne vorbesc despre lumină și umbră, despre armonie, despre puterea inimii de a transforma suferința în aur. Există în noi un loc tăcut, aproape interzis. Un loc pe care îl evităm instinctiv, de parcă ar fi o încăpere încuiată în propria noastră casă. Știm că există, știm că ascunde lucruri, dar preferăm să nu deschidem ușa. Acest loc se numește Umbra. Și nu, nu este doar o metaforă poetică sau un concept filozofic. Este un adevăr psihologic, spiritual și neurologic, care, odată înțeles, îți poate transforma întreaga viață. Carl Gustav Jung a definit Umbra drept: „Tot ceea ce o persoană nu dorește să fie.” Dar Umbra nu înseamnă doar răul din noi. Umbra conține toate acele părți ale sufletului nostru pe care le-am ascuns, le-am negat sau le-am refulat – nu pentru că sunt malefice, ci pentru că ni s-a spus că nu sunt acceptabile. Aici stau îngropate: vulnerabilitatea pe care ne-a fost rușine să o arătăm, furia pe care am învățat s-o suprimăm, creativitatea sălbatică pe care am crezut că nu o merităm, puterea personală care ne-ar fi făcut „prea deranjanți” pentru ceilalți. Umbra este, de fapt, un depozit de energie vitală. Nașterea umbrei începe în copilărie, în cele mai fragile momente ale noastre. Fiecare critică, fiecare mustrare, fiecare privire dezaprobatoare au fost ca mici ciocănituri în piatra ființei noastre. Și, încet-încet, am început să ascundem părți din noi. Psihologia dezvoltării ne spune că între 3 și 7 ani, copiii învață să diferențieze între „bine” și „rău” – nu în sens moral universal, ci în funcție de ce îi face să fie iubiți sau respinși. Dacă plânsul atrage respingerea → plânsul intră în umbră. Dacă furia atrage pedeapsa → furia intră în umbră. Dacă exuberanța atrage ridicolul → exuberanța intră în umbră. Umbra se construiește și cultural. În societăți patriarhale, sensibilitatea bărbaților e aruncată în umbră. În societăți restrictive, sexualitatea devine umbră. Chiar și spiritualitatea, în culturi foarte raționaliste, poate intra în umbră. Umbra nu e doar un construct psihologic. Neuroștiința o confirmă subtil, prin mecanismele creierului limbic.Traumele și reprimările emoționale lasă amprente neuronale: amigdala (centrul fricii) devine hiperactivă, cortexul prefrontal (care ajută la integrarea emoțiilor și la luarea deciziilor înțelepte) slăbește conexiunile cu zonele limbice, rețelele neuronale încep să ruleze aceleași povești subconștiente, chiar și atunci când contextul real nu mai este amenințător. Cu alte cuvinte, Umbra se transformă în trasee neuronale. De aceea, deși știi logic că nu ai motive să fii gelos, furios, anxios… reacționezi. Umbra e în creierul tău la fel de mult cum e în psihicul tău. Umbra nu e doar o temă psihologică, ci un subiect abordat în toate tradițiile spirituale. În Hermetism, Umbra este „parte din legea polarității” – niciun aspect nu poate exista fără opusul său. Lumina și întunericul sunt doi poli ai aceleași energii. În Taoism, conceptul de Yin și Yang ne spune că în lumină există întuneric și în întuneric există lumină. Refuzul umbrei distruge echilibrul. În Kabbala, Umbra este asociată cu „clipoth” – vasele sparte ale creației, care conțin fragmente de lumină prizonieră. Munca spirituală constă în eliberarea acestei lumini ascunse. Buddhismul ne învață că suferința apare din rezistență. Umbra e partea de noi pe care o rezistăm. Prin acceptare și conștiență, umbra își pierde puterea de a ne controla. Semne că Umbra e activă sunt reacții exagerate la lucruri minore, atracții puternice sau repulsii inexplicabile față de persoane, rușine intensă pentru aspecte mărunte, tendința de a blama mereu pe altcineva. Un exemplu simplu: Dacă nu suporți oamenii aroganți, întreabă-te: „Există o parte în mine care vrea să se simtă importantă, dar nu își dă voie?” Umbra este tot ce proiectăm pe ceilalți. Integrarea Umbrei este o artă, nu un checklist. Căci este un drum personal, adesea însoțit de frică, vinovăție, rușine dar și revelații și libertate. Când începi să îți cunoști Umbra, aceasta devine un aliat, iar cu fiecare pas, devine mai puțin înfricoșătoare și mai plină de lumină. Conștientizarea: observă reacțiile tale fără să te judeci. Acceptarea emoției: nu fugi de ea, dar nici nu o acționa imediat. Dialogul interior: vorbește cu acea parte din tine. Eliberarea energiei: prin plâns, artă, mișcare, terapie. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments

Category:Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica

Taggedarmonie interioară, conștientizare, dezvoltare personală, echilibru energetic, echilibru interior, iluminare spirituală, inspirație spirituală, introspecție, medicină integrativă, mindfulness, prezent conștient, revelații interioare, sănătate holistică, sensul vieții, spiritualitate, terapii alternative, TotUna revista, transformare personală, vindecare holistică

Leave a comment