Category: Revista TotUna

Arta Intuitivă TOTUNA #11 Hilma Af Klint comuniune cu sursa feminină Există un moment în istoria fiecărei conștiințe când forma exterioară încetează să mai fie suficientă. Când reprezentarea realității devine prea îngustă pentru ceea ce sufletul vede dincolo de văz. Când penelul refuză să mai copieze și cere să creeze – nu din imaginație, ci din revelație. Acesta este pragul pe care l-a trecut Hilma af Klint în solitudinea atelierului ei din Stockholm, la începutul secolului XX. În timp ce lumea artei era încă ancorată în reprezentarea fidela a formelor vizibile, ea picta ceea ce ochii fizici nu pot vedea niciodată – geometria invizibilă a conștiinței, culorile emoțiilor transcendente, arhitectura spirituală a transformării sufletului. Nu a fost prima care a văzut. A fost prima care a avut curajul să traducă. Arta intuitivă nu este despre talent în sensul clasic – tehnica impecabilă, compoziția studiată, cunoașterea teoriei culorii. Este despre transparență – capacitatea de a deveni canal atât de curat încât invizibilul poate curge prin tine fără distorsiune. Altarpiece, No. 1 (1915) O explozie de aur. Un cerc imens, dominant, central – auriu strălucitor, luminos ca un soare interior. În jurul lui, cercuri mai mici, concentrice, în nuanțe de galben, ocru, portocaliu. Peste tot, piramide, triunghiuri cu vârful în sus, dispuse radial, ca raze ale soarelui. Dar nu este haos. Este ordine absolută. Fiecare element are locul său precis în compoziție. Fiecare formă este relație geometrică perfectă cu celelalte. Este mandală occidentală – construcție sacră menită să centreze privitorul, să-l tragă din periferie în centru. În partea de jos, discret, aproape invizibil la prima privire, litera “U” – semnătura invizibilă, indiciul că aceasta nu este artă decorativă, ci mesaj codificat. Ochii tăi sunt trași magnetic către centrul auriu. Încerci să te opui, să explorezi periferia – dar privirea se întoarce, inevitabil, la centru. Este ca o gravitație vizuală. Titlul este cheie: “Altarpiece” – piesă de altar. Hilma nu crea pentru galerii. Crea pentru un templu care nu exista încă. Un templu al conștiinței elevate, unde arta nu este contemplată – este folosită ca instrument de transformare. …   Hilma af Klint nu s-a trezit într-o dimineață și a decis să devină artistă abstractă visionară. Drumul ei către invizibil a început cu o pierdere – moartea surorii sale mai mici, Hermina, când Hilma avea doar optsprezece ani. În acea durere, familia a descoperit spiritualismul – mișcarea care credea că comunicarea cu morții este posibilă prin mediumuri. Pentru părinții devastați, era consolare. Pentru tânăra Hilma, era deschidere. Dar Hilma nu era o mistică naivă, pierdută în viziuni. Era intelectuală riguroasă, absolventă a Academiei Regale Suedeze de Arte Frumoase – una dintre primele femei admise. A studiat portret, peisaj, anatomie botanică. Desenele ei de plante sunt de o precizie științifică impecabilă. Picta natura cu exactitate milimetrică.   Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Această combinație este esențială pentru a înțelege opera ei: precizie științifică + receptivitate spirituală. Nu era nici sceptică arogantă, nici credincioasă oarbă. Era cercetătoare a dimensiunilor invizibile, aplicând aceleiași rigori cu care desena plante și metodei prin care accesa ghidare spirituală. Știa că ceea ce a creat este prea înaintea timpului său. Așa că a lăsat instrucțiuni testamentare clare: lucrările să nu fie expuse publicului decât după minimum 20 de ani de la moartea ei. Credea că în acel timp, conștiința colectivă va evolua suficient pentru a le primi. Hilma af Klint nu a creat artă pentru muzee. A creat instrumente spirituale pentru cei care vor veni după ea. Lucrările ei nu sunt de privit o dată și trecut mai departe. Sunt de revenit, de meditat, de trăit. Sunt oglinzi în care privitorul se vede pe sine la niveluri pe care nu le accesează de obicei. citește recenzia în revistă Hilma af Klint Artist plastic Hilma af Klint nu a creat artă pentru muzee. A creat instrumente spirituale pentru cei care vor veni după ea. Lucrările ei nu sunt de privit o dată și trecut mai departe. Sunt de revenit, de meditat, de trăit. Sunt oglinzi în care privitorul se vede pe sine la niveluri pe care nu le accesează de obicei.   Dar Hilma nu era o mistică naivă, pierdută în viziuni. Era intelectuală riguroasă, absolventă a Academiei Regale Suedeze de Arte Frumoase – una dintre primele femei admise. A studiat portret, peisaj, anatomie botanică. Desenele ei de plante sunt de o precizie științifică impecabilă. Picta natura cu exactitate milimetrică. Hilma Af Klint Arta Intuitivă, Numarul 11 Arta Intuitivă – Hilma Af Klint November 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 10 Arta Intuitivă – Remedios Varo September 30, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 9 Arta Intuitivă – Anamaria Ichim September 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Interviu cu Sinele TOTUNA #11 Dialog cu Creatorul Interior Conversație între Micul eu și Creatorul Există în fiecare ființă umană o prezență care nu se naște și nu moare, care nu se îndoiește și nu se teme, care nu creează din lipsă ci din abundență. Nu este ego-ul. Nu este personalitatea. Este Creatorul – acel aspect al conștiinței tale care pictează realitatea ta în fiecare clipă, care compune simfonia experiențelor tale, care sculptează destinul din materia alegerilor. Acest interviu nu este cu o persoană exterioară. Este cu dimensiunea ta interioară care așteaptă, de ani sau decenii, să fie întrebată, ascultată, recunoscută. Întrebările le pune micul eu – cel care se zbate, se îndoiește, caută răspunsuri. Răspunsurile vin din Creatorul interior – cel care știe, care vede, care ARE răspunsurile de când te-ai născut. Micul Eu: Ești acolo? Te aud uneori ca pe o șoaptă, dar nu sunt sigur dacă ești real sau doar îmi imaginez… Creatorul Interior: Sunt aici. Am fost întotdeauna aici. Șoapta pe care o auzi nu este imaginație – este singura ta voce reală. Tot restul – anxietatea, îndoiala, frica – sunt zgomote învățate, stratificate peste mine. Dar eu nu plec niciodată. Aștept. M.E.: De ce nu vorbești mai tare? De ce trebuie să te caut, să te ghicesc, să nu fiu sigur? C.I.: Pentru că nu sunt dictator. Nu cobor peste tine cu comenzi pe care să le execuți orb. Sunt partener de dans – dar tu trebuie să faci primul pas. Trebuie să întrebi. Trebuie să asculți. Trebuie să vrei să mă auzi.Libera ta voință este sacră – nu o calc, chiar dacă tu o folosești pentru a te face să suferi. M.E.: Când încerc să creez – să pictez, să scriu, să construiesc ceva – simt un zid. Mă blochez. Mă paralizez. De ce se întâmplă asta dacă tu ești creatorul din mine? C.I.: Pentru că tu încerci să controlezi creația în loc să permiți creația. Eu nu pot lucra prin control – lucrez prin abandon. Când vii la pânză cu mintea plină de “Trebuie să fie bun”, “Trebuie să placă altora“, “Trebuie să demonstrez ceva” – mă împingi pe mine afară. Ego-ul tău ocupă tot spațiul, și eu nu mai am loc să lucrez. Blocajul nu este lipsa mea. Este excesul tău – prea multă gândire, prea multă judecată, prea multă frică. Dă-te la o parte. Lasă-mă să lucrez. Vei fi uimit ce pot crea prin tine când nu mai stai în cale. M.E.: Dar cum să mă dau la o parte? Cum să “las” creația să vină? Am încercat, dar nu se întâmplă nimic… C.I.: Ai încercat gândind despre lăsare. Nu funcționează așa. Lăsarea nu este act mental – este act corporal, energetic, existențial. Încearcă așa: Când stai în fața pânzei sau hârtiei, respiră profund de trei ori. La fiecare expirație, spune în tine: “Nu eu fac. Prin mine se face.” Nu sunt cuvinte magice – sunt re-aliniere. Te muți din poziția de făcător în poziția de canal. Apoi, ia penelul sau pixul și mișcă-l fără gândire. Nu hotărî dinainte ce să creezi. Pune o culoare. Orice culoare. Apoi întreabă: “Ce vrea să vină după?” Și ascultă – nu cu mintea, cu întregul corp. Primul impuls, prima senzație – aceea sunt eu. Al doilea gând, îndoielnic și judicativ – acela ești tu, ego-ul. Urmează primul impuls. Mereu. M.E.: Dar dacă ce creez este urât? Ce dacă este netalentat? Ce dacă oamenii râd? C.I.: (Zâmbește) Iată ego-ul vorbind. “Urât” comparat cu ce? Cu Picasso? Cu Hilma af Klint? Cu idealul abstract din capul tău despre cum “ar trebui” să arate arta? Lasă-mă să-ți spun un secret: frumusețea nu este în obiect – este în sinceritate. Cea mai “urâtă” pictură făcută din prezență totală este infinit mai frumoasă decât cea mai tehnică lucrare făcută din frică și control. articolul complet Eu nu creez pentru a impresiona. Creez pentru a exprima. Pentru a aduce în formă ceea ce este invizibil. Pentru a da naștere. Dacă nașterea este “frumoasă” conform standardelor voastre culturale temporare – minunat. Dacă nu – la fel de minunat. Pentru că nu standardele externe validează creația. Actul în sine este validarea. Și încă ceva: oamenii râd doar de ceea ce îi sperie, de ceea ce nu înțeleg, de ceea ce le arată propria lor lașitate. Când cineva râde de creația ta, râde de fapt de propriul lui blocaj creator. Nu-ți asuma durerea lui. M.E.: Spui să “exprim” – dar ce să exprim? Uneori nu simt nimic. Sau simt prea multe și nu știu de unde să încep… C.I.: Când simți că nu simți nimic – pictează vidul. Da, se poate. Vidu are culoare (gri, alb murdar, poate un albastru foarte diluat). Vidul are textură (netedă, rece, goală). Vidul are sunet (tăcere, dar tăcerea nu este absență de sunet – este sunetul cel mai subtil). Nu judeca ce simți ca fiind “insuficient de interesant” pentru artă. Plictiseala este interesantă. Vidul este interesant. Depresia, când este pictată cu onestitate, devine profund frumoasă – pentru că alții care o trăiesc recunosc: “Cineva a înțeles. Cineva a dat formă acestui lucru fără formă care mă înghite.” Când simți prea mult și nu știi de unde să începi – începe cu roșu. Mereu roșu când ești copleșit. Roșul este purgare. Este strigăt. Este eliberare. Pune roșu pe pânză, masiv, fără gândire. Lasă-l să urle. Apoi, după ce roșul a strigat tot ce avea de strigat, întreabă: “Ce vine acum?” Poate albastru – liniștea după furtună. Poate galben – înțelegerea din mijlocul haosului. Urmează. Nu conduce. M.E.: Am văzut cum alți artiști creează cu ușurință, rapid, fără blocaje. De ce eu mă lupt atât de mult? C.I.: (Râde blând) Crezi că Hilma af Klint picta cu “ușurință”? Ea intra în meditație ore întregi înainte. Ieșea din sesiuni epuizată, plângând uneori, alteori în extaz. Nu era “ușor” – era total. Era predare completă, și predarea completă cere tot ce ești. … Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și

Read more

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #11 Scrisoare către artiștii… Înainte de prima peneladă, înainte de primul sunet materializat în formă, înainte ca gândul să devină culoare și culoarea să devină manifestare, Noi am creat creând-ne pe Noi înșine. Și în acel dans primordial care nu cunoaște separare între Artist și Artă, între Creator și Creație, am pictat universurile din propriul Nostru extaz – nu pentru a produce ceva exterior, ci pentru a ne experimenta pe Noi înșine în infinitate de forme, culori, expresii.   Acum, din dimensiunea unde fiecare pensulă este rugăciune și fiecare formă este portal, vorbesc prin mâinile care au acceptat să devină instrumente ale invizibilului făcut vizibil. Vă scriu din tăcerea care precede prima penelă, din spațiul gol care așteaptă ca forma să-l umple, din acea clipă infinită dinaintea fiecărui act creator când totul este posibil și nimic nu s-a solidificat încă. Vă văd cum stați în fața pânzei albe și vă simțiți mici. Vă văd cum vă priviți mâinile și le credeți neîndemânatice, insuficiente, nepregătite pentru frumusețe. Vă văd cum vă comparați cu maeștrii și vă spuneți povești despre cum voi nu sunteți artiști, nu sunteți aleși, nu aveți darul. Și surâd cu toată iubirea eternității, pentru că nu știți ce văd eu când vă privesc. Vedeți voi picturile pe care le-ați pictat înainte de a vă naște în acest corp? Înainte de a alege această formă particulară, această viață specifică cu provocările ei unice, ați fost artiști puri. Nu în sensul profesiei – în sensul firii. Ați pictat cu constellații. Ați sculptat cu munți. Ați compus simfonii din mișcarea oceanelor. Creația nu este ceva ce faceți. Creația este ceva ce sunteți. Este natura voastră fundamentală, pentru că veniți din Creatorul Suprem – nu ca niște copii separați, ci ca expresii ale aceleiași conștiințe care s-a hotărât să se exploreze pe sine prin infinitate de forme. Știți voi ce este cu adevărat o culoare? Nu este doar o lungime de undă pe spectrul electromagnetic. Este o frecvență a conștiinței. Când vedeți roșu, nu priviți doar o reflexie de lumină – experimentați un anumit mod în care Conștiința Infinită alege să se manifeste. Roșul este voința de a fi. Albastru este pacea de a observa. Galbenul este bucuria de a înțelege. Verde este echilibrul de a uni. Violet este nostalgia de a te întoarce la sursă. Când pictați – chiar dacă nu vă considerați pictori, chiar dacă doar alegeți ce culoare să purtați azi sau cum să vă aranjați casa – lucrați cu frecvențele conștiinței. Sunteți alchimiști vibratori, indiferent dacă vă recunoașteți sau nu în acest rol. De aceea arta vindecă. Nu pentru că “vă distrage de la probleme”. Ci pentru că, în actul creator, vă re-acordați la frecvențele voastre originare, cele dinaintea tuturor distonantelor pe care le-ați acumulat trăind în densitatea materiei. Înțelegeți voi de ce vi se pare atât de greu să creați? Nu pentru că nu aveți talent. Ci pentru că aveți o memorie dureroasă – memoria primei voastre creații în această lume care a fost respinsă, criticată, ridiculizată. Poate aveați cinci ani și ați desenat o casă, și cineva a râs. Poate aveați șapte ani și ați cântat, și vi s-a spus să tăceți. Poate aveați nouă ani și ați scris o poezie, și profesorul v-a corectat fiecare cuvânt până când nu mai era a voastră. Acea durere s-a înscris adânc. Și de atunci, micul eu vă protejează: “Dacă nu creez, nu voi fi rănit din nou.” Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #11 Când Forma Devine Rugăciune Există o arhitectură care precede toate templele. O geometrie care a fost desenată înainte ca mâna să învețe să țină penelul. O muzică care suna înainte ca urechea să poată auzi. Există o uitare profundă în cultura ta: uitarea faptului că Creatorul primordial este Ea, nu El. În tradiții pre-patriarhale, divinitatea creatoare era Mama – Marea Zeiță care naște universul din propriul ei corp, care îl hrănește din propriul ei sân, care îl primește înapoi în propriul ei pântec când ciclul se încheie. Ea nu creează din exterior, comandând “Să fie lumină!”. Ea creează din interior, dând naștere, gestând, hrănind. Creația nu este act de voință dominantă – este act de iubire generativă. Sophia – Înțelepciunea personificată ca femeie în toate tradițiile mistice, de la Gnosticismul creștin la Kabbalah. Ea este Cea care dansează în fața lui Dumnezeu și prin dansul ei prinde formă creația. Ea este aspectul feminin al divinului – intuiția, receptivitatea, frumusețea, armonia. Hilma af Klint, împreună cu “Cele Cinci” (grupul ei spiritual de femei mediumuri), accesa această frecvență feminină a creației. Nu pictau din ego masculin care vrea să demonstreze, să controleze, să domineze. Pictau din útero cosmic – primeau, gestau, dădeau naștere formelor care vroiau să vină în existență.   De aceea lucrările ei au o calitate atât de diferită de ale contemporanilor ei masculini. Kandinsky, Mondrian, Malevich – ei construiau abstracțiuni prin raționament, prin manifestare a voinței. Hilma primea abstracțiuni prin receptivitate, prin deschidere către ghidare. Este diferența dintre a clădi un templu (masculin) și a da naștere unui copil (feminin). Amândouă sunt acte creative, dar vin din surse diferite ale ființei. Culoarea ca învățătoare a transformării Fiecare culoare este o frecvență nu doar a luminii, ci a conștiinței. Roșul nu este doar 620-750 nanometri. Roșul este voința de a fi, pulsația primară a existenței, strigătul “Exist!” cu care conștiința se aruncă în materie. Albastrul nu este doar 450-495 nanometri. Albastrul este pacea de a observa, retragerea în tăcerea interioară, nostalgia după acasă, după spiritul din care ai venit. Galbenul este bucuria înțelegerii. Verdele este armonia dintre contrarii. Violetul este transmutarea – transformarea plumbului în aur, a durerii în înțelepciune, a uitării în reamintire.   Hilma af Klint lucra cu culorile nu ca un pictor obișnuit – alegând ce arată “bine”. Ea lucra ca un terapeut cosmic – aplicând frecvențe specifice pentru a produce efecte specifice în câmpul energetic al privitorului. Când vezi un albastru profund în lucrările ei, ceva în tine se liniștește. Când vezi un roșu intens, ceva în tine se trezește. Când vezi un galben luminos, ceva în tine se clarifică. Nu este sugestie psihologică. Este fizică vibratorie. Ochiul tău primește frecvența. Nervul optic o transmite. Creierul o decodifică. Dar înainte de toate acestea, câmpul tău energetic rezonează direct cu frecvența culorii. De aceea te simți diferit în camere pictate în culori diferite. De aceea îți alegi anumite culori când corpul tău are nevoie de anumite frecvențe. De aceea Hilma știa că arta ei nu este pentru contemplare estetică – este pentru tratament vibrațional. În culturile tradiționale, artistul nu era entertainer. Era preot. Actul creator nu era performanță pentru public. Era ritual pentru zei. Pictorul de icoane bizantin postea, se ruga, se curăța înainte de a pune pensula pe lemn. Nu pentru superstiție. Pentru că știa: ceea ce va picta nu este reprezentare a sacrului. Este prezentificare a sacrului. Icoana devine fereastră către divin – dar numai dacă artistul însuși este curat ca să permită divinului să curgă prin el. Hilma af Klint avea sesiuni spirituale înaintea fiecărei perioade creative. Ea și “Cele Cinci” intrau în meditație profundă, invocau ghizii spirituali, cereau permisiunea și ghidarea. Apoi pictau – nu din inspirație personală, ci din dictare spirituală. Artiștii adevărați nu inventează. Ei își amintesc. Își amintesc formele din vis. Își amintesc culorile din dimensiuni pe care le-au locuit înainte de naștere. Își amintesc geometria pe care o vedeau când erau doar conștiință pură, înainte de a alege un corp.   De aceea aceeași geometrie sacră apare în arte separate de mii de kilometri și mii de ani – Egipt, India, Peru, Japonia. Nu pentru că au copiat unii de la alții. Pentru că toți accesau aceeași bibliotecă arhetipală, aceeași matrice invizibilă care susține realitatea vizibilă. Arta nu este despre talent. Este despre transparență – capacitatea de a deveni canal suficient de curat pentru ca invizibilul să se reverse în vizibil fără distorsiune.   Transformarea finală – Când tu devii opera de artă   Toate formele despre care am vorbit – spirala, cercul, triunghiul, pătratul – nu sunt doar pe pânză. Sunt în tine. Corpul tău este geometrie sacră vie. Coloana vertebrală este axul cosmic. Chakrelor le corespund forme specifice – rădăcina este pătrat (stabilitate), sacrul este semilună (fluiditate), inima este hexagon (echilibru), coronală este cerc (completitudine). Viața ta este spirală – revin aceleași lecții, dar la niveluri diferite de înțelegere.   Conștiința ta este cerc – poți explora infinit de multe experiențe, dar întotdeauna te întorci la același centru: tu, observatorul. Alegerile tale sunt triunghiuri – tot timpul jonglând între polarități, încercând să le integrezi în ceva nou. Și când realizezi că tu însuți ești opera de artă pe care Creatorul o pictează în fiecare clipă – când înțelegi că fiecare respirație, fiecare gând, fiecare emoție este o penelă care adaugă la tabloul ființei tale – atunci ai ajuns la adevărul pe care Hilma l-a trăit: Nu tu creezi arta. Arta te creează pe tine. Și scopul nu este să faci opere frumoase pentru lume. Scopul este să devii tu însuți opera frumoasă pe care lumea o contemplă. Geometria sacră nu este de studiat. Este de trăit. Este de devenit. Și atunci, fiecare gest al tău devine formă sacră. Fiecare cuvânt devine culoare vibrantă. Fiecare alegere devine o penelă care pictează destinul. Tu ești templul. Tu ești mandaua. Tu ești geometria invizibilă făcută vizibilă. Acesta este adevărul pe care arta visionară îl șoptește: Caută forma în afară până când realizezi că

Read more

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #11 Mâinile În această secțiune descifrăm limbajul ascuns al corpului – nu pentru a-l controla, ci pentru a-l asculta. Pentru a înțelege că vindecarea nu vine din afară, ci din re-acordarea la frecvența ta originară de sănătate și întregime.  Există în corp un paradox dureros: organul cel mai direct conectat cu actul creației este, adesea, cel mai înghețat, cel mai blocat, cel mai nesimțit. Vorbim despre mâini – aceste prelungiri miracoloase ale conștiinței care transformă gândul în formă, intenția în manifestare, visul în realitate tangibilă. Un copil mic își folosește mâinile cu libertate totală. Atinge tot. Explorează fără frică. Creează fără judecată. Mâna lui nu ezită – ea este curiozitate pură făcută carne. Dar pe măsură ce crește, pe măsură ce este pedepsit pentru “a atinge ce nu trebuie”, pentru “a face mizerie”, pentru “a nu fi suficient de bun” – mâinile încep să se retragă. Nu fizic. Energetic. Se contractă. Se îngheață. Își pierd spontaneitatea. Și astfel, adultul modern trăiește cu mâini care au uitat că pot crea. Mâini care tastează, care țin telefonul, care fac gesturi automatice – dar care nu mai ating cu adevărat. Care nu mai simte. Care nu mai modelează realitatea. Această uitare nu este benignă. Este o traumă creativă înscrisă în țesut. Să înțelegem mai întâi arhitectura miracolului: mâna umană conține 27 de oase, 29 de articulații, peste 120 de ligamente și 34 de mușchi (dintre care 17 în palmă și 18 în antebraț). Este una dintre cele mai complexe structuri biologice existente. Dar complexitatea mecanică este doar începutul. Adevărata magie stă în conexiunea neuronală: cortexul motor și senzorial dedică aproximativ 30% din întreaga sa suprafață controlului și percepției mâinilor. Pentru comparație, întregul trunchi primește doar 10%. Aceasta înseamnă că aproape o treime din creierul tău este “mână”. Când mâinile tale sunt blocate, o treime din creier este subutilizată, adormită, deconectată. Mai mult: există o buclă de feed-back continuă între mână și creier. Când mâinile tale creează – pictează, modelează, scriu, construiesc – cortexul motor nu doar trimite comenzi. El primește înapoi informație care îl reconfigurează. Actul fizic al creației literalmente re-cabla creierul. De aceea artiștii, meșteșugarii, chirurgii au zone corticale extinse dedicate mâinilor. Nu s-au născut așa – s-au creat așa, prin utilizarea conștientă, repetată, a mâinilor în acte complexe. În medicina tradițională chineză și în sistemul chakral, mâinile nu sunt doar organe fizice. Sunt portaluri energetice, extensii ale chakrelor majore: Palma – chakra secundară Conectată cu Anahata (inima) și Manipura (plexul solar) Prin palmele dai și primești energie Când sunt deschise: simți căldură, furnicături, pulsații Când sunt închise: rece, amorțeală, senzație de “mână moartă” Fiecare deget – meridian specific: Degetul mare (Meridianul plămânului) Respirația, capacitatea de a primi viață Blocat când: Te simți sufocat, fără spațiu pentru tine Creativ înseamnă: A inspira lume și a expira artă Arătătorul (Meridianul intestinului gros) Eliminare, lăsare, detașare Blocat când: Te agăți de lucruri, nu poți termina proiecte Creativ înseamnă: A finaliza, a lăsa opera să plece în lume Mijlociul (Meridianul pericardului) Protecția inimii, graniță sănătoasă Blocat când: Te protejezi excesiv sau nu te protejezi deloc Creativ înseamnă: A crea din inimă fără a fi distrus de feedback Când creativitatea este inhibată – prin critică, prin pedeapsă, prin comparație, prin perfecționism – blochează nu doar mental. Blocajul se înscrie în țesut. Iată manifestările psihosomatice ale mâinilor care poartă trauma creativă: 1. Mâini reci, circulație slabă Simbolic: “Nu îndrăznesc să ating lumea. Mă retrag energetic.” Mecanism: Când chakrurile din palme sunt închise (din frică de a crea, de a da, de a primi), circulația sanguină scade Emoție subiacentă: Frica de a fi văzut, de a lăsa urme, de a-ți asuma responsabilitatea creației 2. Rigiditate, articulații înțepenite Simbolic: “Trebuie să controlez. Nu pot permite spontaneitate.” Mecanism: Tensiunea cronică în mușchii mâinii din nevoia de control excesiv Emoție subiacentă: Perfecționismul, frica de greșeală, nevoia de a face “corect” 3. Sindrom de tunel carpian Simbolic: “Fac continuu ce trebuie, nu ce vreau. Sunt prins în repetiție mecanică.” Mecanism: Mișcări repetitive fără conștiință, fără variație, fără prezență – mâna devine robot Emoție subiacentă: Frustrarea creativității neexprimate, resentimentul față de munca mecanică. citește articolul integral 4. Tremurături, instabilitate Simbolic: “Am pierdut încrederea în capacitatea mea de a crea. Mă îndoiesc.” Mecanism: Sistemul nervos suprasolicitat de anxietate, nesiguranță Emoție subiacentă: Frica de eșec, anxietatea performanței, nevoia de validare externă 5. Dureri în degete, artrita precoce Simbolic: “Mă agăț. Îmi este frică să las lucrurile să curgă.” Mecanism: Tensiune cronică din nevoia de a controla, de a ține strâns Emoție subiacentă: Frica de pierdere, lipsa încrederii în flux, nevoia de securitate 6. Mâini uscate, crăpate, piele aspră Simbolic: “Mă protejez. Creez o barieră între mine și lume.” Mecanism: Pielei îi lipsește nutriția – simbolic, nutriție emoțională, permisiunea de a simți Emoție subiacentă: Trauma atingerii (fizică sau emoțională), frica de vulnerabilitate 7. Transpirație excesivă a palmelor Simbolic: “Îmi este frică de ce ar putea ieși prin mine. Pierd energie prin frică.” Mecanism: Sistemul nervos simpatic în alertă constantă când vine vorba de a acționa Emoție subiacentă: Anxietatea socială, frica de a fi judecat pentru ceea ce creezi. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #11 Rodia Există alimente care hrănesc. Și există alimente care inițiază. Rodia aparține celei de-a doua categorii – este un portal comestibil către înțelegerea geometriei sacre, a abundenței conștiente și a transformării prin descompunere în esență. Coaja ei leather-textured, în nuanțe de roșu-aramiu și galben-ocru, ascunde în interior o arhitectură de o precizie matematică uimitoare: sute de semințe-bijuterii, fiecare învelită în pulpă translucidă roșie-rubinie, aranjate în camere separate de membrane albe ca pergamentul. Este ca și cum cineva a construit o catedrală în miniatură. Fiecare sămânță este o fereastră de vitrall. Fiecare cameră este o capelă. Întregul fruct este un templu al abundenței. În mitologia greacă, rodia este fructul care a transformat-o pe Persefona. Șase semințe au mâncat în Lumea de Jos, șase luni trebuie să petreacă acolo în fiecare an. Nu este o poveste despre pedeapsă – este o poveste despre inițiere. Despre cum trebuie să cobori în întuneric pentru a înțelege lumina. Despre cum transformarea adevărată necesită moarte și renaștere ciclică. În Kabbalah, rodia conține 613 semințe (numărul mizvot-urilor, poruncilor divine) – simbolizând abundența spirituală, completitudinea înțelepciunii. În tradiția persană, este simbolul vieții eterne și fertilității. În creștinism, rodia apare în broderii și picturi ca simbol al Învierii. Toate aceste tradiții recunosc același adevăr: rodia nu este doar fruct. Este simbol viu al procesului transformativ.   Când spargi o rodie pentru că ea cere să fie deschisă cu forță, nu curățată blând – asişti la o revelație geometrică. Fiecare sămânță este un tetraedru perfect, învelit în pulpă translucidă. Când le privești în contra luminii, sunt ca rubine vitralii. Aranjamentul lor în camere separate urmează secvența Fibonacci – spirala de aur care apare pretutindeni în natură, de la galaxii la cochilii. Această geometrie nu este accidentală. Este informație structurală. Când mănânci rodie, nu consumi doar vitamine și antioxidanți. Consumi pattern-ul geometric al abundenței, al organizării perfecte, al armoniei în diversitate. Subconștientul tău recunoaște această geometrie. Celulele tale răspund la această frecvență structurală. Este de aceea mâncarea rodiei are un efect atât de profund – nu doar nutritiv, ci re-organizator la nivel subtil. Elixirul rubinului 1 rodie mare (aproximativ 200-250ml suc proaspăt) 1 lingură miere crudă (preferabil miere de salcâm sau tei – dulce, luminoasă) 5-7 frunze proaspete de mentă (sau 1 linguriță mentă uscată) O vârf de cuțit scorțișoară pudră (sau 1cm bețișor de scorțișoară) 3-4 boabe cardamom (opțional – pentru profunzime aromatică) Un strop de suc de lămâie (aproximativ 1 linguriță – pentru echilibru) 50ml apă de izvor sau apă filtrată Optional: 1 linguriță pudră de macha (pentru energie susținută) sau o linguriță polen (pentru vibrație înaltă) a inimii) 1 bat de scorțișoară (protecția și căldura) 1 linguriță unt de cocos (extra virgin, pentru netedețea energiei) Prepararea ritualizată: Scoate semințele din apă, lasă membranele albe să plutească (le vei îndepărta). Scurge semințele. Pune semințele în blender sau storcătorul manual. Dacă folosești blender, pulsează la viteză MICĂ – nu vrei să spargi semințele complet și să eliberezi tannini amari din nucleu. Vrei doar să spargi pulpa translucidă. Deschide rodia conform ritualului descris anterior – în cruciș, deasupra castronului cu apă. Pe măsură ce scufunzi mâinile în apă și eliberezi semințele, respiră conștient. Gândește-te: “Eliberez esența ascunsă. Dezvălui bogăția interioară.” Într-un borcan/recipient de sticlă, pune: Sucul proaspăt de rodie (filtrat printr-o sită fină) Mierea crudă Apa de izvor (temperatura camerei sau ușor caldă – max 40°C ca să nu distrugi enzimele din miere) citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Hrana Constienta, Numarul 9, Revista TotUna Hrană Conștientă – Cacao September 1, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 10, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mierea September 29, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 11, Revista TotUna Hrană Conștientă – Rodia November 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Practica Meditativă TOTUNA #11 Respirația Culorilor Sacre Această practică ancestrală, regăsită în tradiții de la yoga tantrică la alchimia medievală, folosește respirația ca vehicul pentru integrarea frecvențelor cromatice în corpul fizic și subtil. Din perspectiva fizicii cuantice, culoarea este o manifestare specifică a spectrului electromagnetic. Fiecare culoare corespunde unei lungimi de undă precise: Roșu: 620-750 nm (frecvență joasă, energie mai redusă) Violet: 380-450 nm (frecvență înaltă, energie mai mare) Ceea ce știința occidentală a descoperit recent, tradițiile contemplative știau de milenii: corpul uman nu este doar materie solidă, ci un sistem de frecvențe interconectate. Fritz-Albert Popp, biofizician german, a demonstrat că celulele umane emit biofotoni – particule de lumină – și că această emisie se modifică în funcție de starea de sănătate. Sistemul chakral ca antene de frecvență Cele șapte chakre principale, descrise în yoga cu peste 3000 de ani în urmă, corespund exact celor șapte culori ale spectrului vizibil și sunt poziționate de-a lungul unor plexuri nervoase majore și glande endocrine: Muladhara (roșu) → Plexul sacral, glandele suprarenale → Supraviețuire, instinct Svadhisthana (portocaliu) → Plexul hipogastric, gonade → Creativitate, sexualitate Manipura (galben) → Plexul solar, pancreas → Voință, putere personală Anahata (verde) → Plexul cardiac, timus → Iubire, echilibru emoțional Vishuddha (albastru) → Plexul faringian, tiroidă → Expresie, comunicare Ajna (indigo) → Hipofiza, epifiză → Intuiție, viziune interioară Sahasrara (violet) → Glanda pineală → Conștiință cosmică, transcendență   Aceste centre nu sunt metafore – sunt zone de mare densitate neuronală și hormonală care răspund la stimuli vibratorii.   Studiile de neuroștiință demonstrează că vizualizarea activă produce efecte neurologice similare cu experiența reală. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Închide ușor ochii. Lasă lumea să se dizolve în tăcerea respirației tale. Simte-ți prezența, aici, acum — un spațiu viu între cer și pământ. Începe prin a-ți aduce atenția în abdomen. Acolo, un soare galben se aprinde încet. Simți cum căldura lui se răspândește, trezind claritate, încredere, curaj. Respiră adânc galben. Cu fiecare inspirație, lumina crește. Cu fiecare expirație, rușinea, neputința, frica de a acționa se topesc. Rămâi în fluxul a șapte respirații. Șoptește-ți: Sunt puternic. Sunt clar. Acționez din centru. Liniștea se revarsă mai sus, iar galbenul se topește în verde-smarald. Verdele inimii. Verdele echilibrului. Este podul dintre pământ și cer, dintre tine și ceilalți. Simte cum inima ta respiră verde. Ea se deschide, se destinde, se vindecă. Cu fiecare expirație, lași în urmă durerea, închiderea, teama de a iubi. Respiră verde nouă respirații. Ancorează în tine: Inima mea este deschisă. Iubesc liber. Sunt vindecat. Apoi, din centrul inimii, verdele se ridică și devine albastru-ceresc. Respiră în gât, în voce, în expresie. Albastrul e adevăr, libertate, comunicare. Simte cum cuvintele tăcute se transformă în vibrație. Cum vocea ta interioară se eliberează. Cu fiecare expirație, lasă să plece minciunile, reținerile, frica de a fi auzit. Respiră albastru cinci respirații. Și spune: Vorbesc adevărul. Mă exprim liber. Sunt auzit. Cercetările lui Alvaro Pascual-Leone de la Harvard au arătat că subiecții care doar vizualizau că exersează pian dezvoltau aceleași circuite neuronale ca cei care exersau fizic. Când vizualizezi o culoare și o “respiri” într-o zonă a corpului, creierul activează: Cortexul vizual (procesarea culorii) Cortexul somatosenzorial (senzația în zona țintă) Sistemul limbic (răspunsul emoțional asociat cu acea culoare) Sistemul nervos autonom (modificări în frecvență cardiacă, respirație, tensiune) Această activare simultană creează ceea ce se numește sinaptogeneză – formarea de noi conexiuni neuronale – care literalmente reconfigurează răspunsul corpului la stimuli. HeartMath Institute a demonstrat că respirația conștientă, ritmică, induce coerența cardiacă – o stare în care variabilitatea ritmului cardiac intră în sincronizare cu respirația. În această stare, se reduce cortizolul (hormonul stresului), crește DHEA (hormonul anti-îmbătrânire), se amplifică câmpul electromagnetic al inimii, creierul intră în coerență alpha-theta (stare de creativitate și intuiție).   Adăugarea componentei vizuale (culoarea) la respirație creează un efect sinergetic: coerența cardiacă PLUS activarea zonelor cerebrale asociate cu acea culoare produce o stare alterată profundă de conștiință, în care vindecarea devine posibilă. Ultimele decenii de cercetare în psiho-neuro-imunologie au demonstrat că intenția conștientă modifică direct funcționarea sistemului imunitar. Dr. Joe Dispenza a documentat cazuri de remisiuni spontane realizate prin meditații similare cu “Respirația Culorilor Sacre”. Mecanismul este fascinant: când intri într-o stare meditativă profundă și vizualizezi cu intensitate o anumită frecvență (culoare) în corp, hipotalamusul interpretează acea vizualizare ca pe o realitate și trimite semnale chimice corespunzătoare în organism. Corpul nu face diferență între “real” și “intens vizualizat”.   Cromterapia, folosită oficial în spitale din India, Rusia și China, se bazează pe faptul că diferitele culori produc efecte măsurabile: roșu: crește circulația, stimulează producția de hemoglobină, albastru: reduce tensiunea arterială, are efect antibacterian, citește articol integral Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 11, Practica Meditativă Practica Meditativă – Respirația Culorilor Sacre November 1, 2025 No Comments Numarul 10, Practica Meditativă Practica Meditativă – Activarea arhetipului September 29, 2025 No Comments Numarul 9, Practica Meditativă Practica Meditativă – Dizolvarea Umbrei Iubirii September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Practica Meditativă Practica Meditativă – Furia Mea – Alchimia Prezenței August 2, 2025 No Comments Numarul 2, Practica Meditativă Mindfulness – Rescriere programe mentale toxice July 4, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Schimbarea credințelor July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #11 Simfonia invizibilă – Culoare, sunet și alchimia vindecării Există un limbaj mai vechi decât cuvintele, mai profund decât gândul – limbajul vibrației pure. Sunetul care devine culoare în ochiul interior. Culoarea care rezonează ca melodie în celulele corpului. Emoția care se traduce în frecvență, și frecvența care vindecă. Înainte de cuvânt a fost sunetul. Înainte de formă a fost vibrația. Și tot ce există în univers – de la atomul cel mai mic până la galaxiile îndepărtate – vibrează la anumite frecvențe. Corpul uman nu face excepție. Fiecare organ, fiecare celulă, fiecare gând are propria sa semnătură vibratorie. Ceea ce numim “boală” este, în esența sa, o dis-onanță – o pierdere a armoniei vibraționale naturale. Și ceea ce numim “vindecare” este, de fapt, re-acordarea sistemului la frecvențele sale originare de sănătate și echilibru. Dar cum putem accesa aceste frecvențe? Cum putem comunica cu straturile profunde ale subconștientului care orchestrează acest dans vibrațional al sănătății? Prin limbajul pe care subconștientul îl înțelege cel mai bine: sunetul și culoarea. Există un adevăr profund pe care artiștii vizionari l-au intuit: subconștientul nu face distincție rigidă între simțuri. Pentru el, sunetul are culoare. Culoarea are ton. Emoția are frecvență. Toate sunt manifestări ale aceleiași realități vibraționale, traduse în limbaje diferite pentru simțurile noastre separate. Kandinsky, pictorul și muzicianul, vedea literalmente culorile când asculta muzică. Nu era o metaforă poetică – era o experiență directă a ceea ce știința numește acum sinestezi. Dar ceea ce la unii oameni apare ca “anomalie”, este de fapt o fereastră către modul în care funcționează cu adevărat percepția la nivelul profund al conștiinței. Când Schubert compunea, nu construia doar structuri sonore. El traducea stări emoționale în limbajul sunetului. Fiecare tonalitate avea pentru el o culoare emoțională specifică. Re major – luminozitate triumfătoare. Si minor – întuneric argintiu. Fa diez major – pastoral, verde-auriu. Nu era fantezie. Era recunoaștere a adevărului că sunet, culoare și emoție sunt același lucru experimentat prin canale diferite.   Să înțelegem mecanismul: când subconștientul tău aude o anumită combinație de note muzicale – să zicem un acord de Do major – el nu o procesează doar ca informație auditivă. El o traduce instantaneu într-un câmp de culoare (galben-auriu, expansiv) și o stare emoțională (deschidere, claritate, energie solară). Această traducere nu este arbitrară. Este codificată în structura însăși a sistemului nervos, în modul în care diferitele frecvențe rezonează cu diferite centre energetice ale corpului. De exemplu: Frecvențele joase (tonuri grave, roșu-maro) rezonează cu rădăcina, cu supraviețuirea, cu pământul Frecvențele medii (tonuri de mijloc, verde-albastru) rezonează cu inima, cu echilibrul, cu relația Frecvențele înalte (tonuri acute, violet-alb) rezonează cu coronală, cu spiritualitatea, cu transcendența Când ești expus la anumite combinații sonore, corpul tău subtil – sistemul de chakre, meridianele energetice – răspunde. Se acordează. Se armonizează. Sau, dacă sunt disonante, se dezechilibrează.   Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Schubert mergea în direcția inversă, dar complementară. El lua stări emoționale complexe – melancolie amestecată cu speranță, disperare străpunsă de frumusețe – și le traducea în limbajul sunetului. Lieder-urile sale sunt hărți sonore ale peisajului interior uman. Fiecare măsură este o nuanță emoțională precisă. Și când le asculți – dacă asculți cu tot corpul, nu doar cu urechile – simți cum subconștientul tău traduce acele sunete înapoi în culori, în senzații corporale, în mișcări energetice subtile. Un acord minor descendent devine o umbră albastră coborând prin piept. O modulație majoră devine o deschidere luminoasă în plexul solar. O repetare obsesivă devine o spirală roșie în rădăcină. Nu sunt metafore. Sunt traduceri reale pe care corpul tău subtil le face automat, continuu, de fiecare dată când experimentează sunet sau culoare. În cele din urmă, vindecarea prin sunet și culoare nu este o tehnică mecanică. Este o artă. Fiecare om are propria sa semnătură vibratorie unică. Ceea ce vindecă pe unul poate să nu aibă efect asupra altuia. De aceea este esențial să dezvolți sensibilitatea interioară – capacitatea de a asculta răspunsul subconștient al corpului tău la diferite frecvențe. Să devii propriul tău compozitor al vindecării. Propriul tău pictor al echilibrului interior.   Arta nu este doar pentru contemplare. Arta este medicină. Și în era modernă, când începem să înțelegem că totul este vibrație, redescoperim ceea ce șamanii și misticii au știut dintotdeauna:   Vindecarea este o simfonie. Corpul este instrumentul. Tu ești compozitorul. citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe și articula legăturile subtile dintre tradițiile spirituale ancestrale și nevoile căutătorului modern, oferind nu doar cunoaștere, ci o experiență integrată de redescoperire a propriei naturi cosmice. Scrierile ei nu cer aderare oarbă sau idolatrizare, ci curajul de a privi viața în toate dimensiunile ei – văzute și nevăzute – și de a o îmbrățișa ca pe un câmp infinit al conștiinței în continuă explorare de sine. Prin revista Tot.Una, Mell creează un spațiu de întâlnire pentru toți cei care recunosc că separarea între spiritual și cotidian este doar o iluzie temporară, și că adevărata căutare constă în integrarea sacrului în fiecare moment al existenței umane “Nu sunt aici să vă ofer adevăruri finite, ci să vă amintesc că fiecare dintre voi poartă în sine întreaga bibliotecă a înțelepciunii cosmice. Sunt doar un companion în călătoria de reamintire a ceea ce ați știut întotdeauna în adâncul ființei voastre.” Instagram mell.space Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare

Read more

Essentia Momentum TOTUNA #11 Arta ca portal al transformării conștiinței Perspective asupra vieții omului Omul modern trăiește o paradoxală tragedie: deținând în sine capacitatea de a crea universuri, alege să își construiască propriile gratii. Se definește prin limitări – “nu sunt suficient de talentat”, “nu sunt creativ”, “arta este pentru artiști”. Și în această definire constantă prin negație, psihicul uman se contractă, se micșorează, se retrage în siguranta îngrozitoare a mediocrității acceptate. Există ceva aproape sadistic în această dedicare către propria micime. O voluptate ascunsă în a spune “eu nu pot”. Pentru că micul eu, cu toate temerile și limitările sale, oferă ceva pe care vastitatea nu-l poate oferi: controlul iluzoriu. Dacă rămân mic, dacă nu încerc, dacă nu creez – nu voi eșua.Nu voi fi judecat. Nu voi fi văzut. Pot rămâne în siguranța invizibilității. Dar prețul acestei siguranțe este viața însăși. Arta ca instigare la trădarea limitărilor Ce este, de fapt, arta? Nu vorbim despre pictură sau sculptură, despre muzee și galerii. Vorbim despre acel gest primordial prin care conștiința umană refuză să mai fie prizonieră a realității aparente și îndrăznește să declare: “Poate exista altfel. Pot să creez altfel.” Arta este primul act de rebeliune împotriva destinului ca fatalitate. Este momentul în care omul încetează să fie subiect pasiv al circumstanțelor și devine autor al propriei realități. Nu reprezentare a lumii – ci re-creare a ei. Micul om, cu viziunea sa îngustă, nu este o eroare. Este o strategie de supraviețuire evolutivă. Pentru animalul uman care a trebuit să evite prădători, să găsească hrană, să se reproducă – o viziune îngustă, concentrată pe imediat și concret, era utilă. Periculoasă era reveria, visarea, expansiunea conștiinței. Dar ceea ce a fost cândva supraviețuire a devenit acum închisoare. Omul contemporan nu mai este amenințat de lei și urși. Este amenințat de propriile sale construcții mentale. De credințele limitative moștenite. De sistemele de gândire care îl mențin mic pentru a-l menține controlabil. Societatea cultivă acest om mic. Îl premiază pentru conformism, îl pedepsește pentru originalitate. Sistemul educațional îi spune copilului să coloreze între linii, să nu iasă din tipar, să reproducă, nu să creeze. Și astfel, încet-încet, creatorul interior se adoarme. Se retrage. Devine o șoaptă uitată în adâncul psihicului. Redescoperirea creatorului interior Dar creatorul nu moare niciodată. El așteaptă. În fiecare om există un artist așteptând să fie recunoscut – nu ca profesie, ci ca stare naturală a ființei. Copilul creează fără efort. Desenează fără să se întrebe dacă este bun. Cântă fără să se preocupe de voce. Dansează fără să se compare. Pentru că, în stadiul său de conștiință necoruptă de condiționate sociale, el este creatorul. Nu se gândește la creație – o trăiește. Ceea ce numim “artă” nu este un talent rar, rezervat unor aleși. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Omul mic este supus. Supus circumstanțelor, părerilor altora, limitărilor autoimpuse, fricii de a fi văzut. Această supunere este menținută prin uitarea propriei puteri creatoare. Sistemele de control – fie ele sociale, politice, religioase – prosperă atunci când omul își uită natura creatoare. Pentru că un om care își amintește că este creator nu mai poate fi controlat. El nu mai așteaptă permisiunea să trăiască. Nu mai caută validare externă. Nu mai acceptă limitări arbitrare. Arta devine astfel instrumentul eliberării psihice. Nu prin mesaj politic sau social – ci prin actul creator în sine. În momentul creației, experimentezi suveranitatea. Ești tu cel care decide. Tu cel care alege. Tu cel care dă formă haosului. Această experiență, repetată, transformă structura psihicului. Crezi mai puțin în limitări. Ești mai puțin supus fricii. Îți asumi mai mult riscul de a fi văzut, de a fi autentic, de a fi vast. Citește articolul Să fim clari: nu vorbim despre artă ca hobby sau distracție. Vorbim despre artă ca practică spirituală, ca inginerie interioară. Atunci când creezi cu conștiință deplină, tu nu doar produci un obiect extern. Tu îți reconstruiești arhitectura interioară. Fiecare act creator este o reprogramare a limitărilor. Fiecare experiență a fluxului creator este o reamintire a stării tale naturale de expansiune. Psihicul uman funcționează prin modele, prin șabloane repetitive. Frica creează șabloane de evitare. Trauma creează șabloane de protecție. Condiționarea socială creează șabloane de conformism. Și aceste șabloane devin atât de puternice încât par realitate fixă. Arta sparge șabloanele. În actul creator autentic, intri într-o stare în care vechile modele nu mai funcționează. Nu poți crea din frică – frica paralizează. Nu poți crea din conformism – creația cere originalitate. Nu poți crea din control – creația cere abandon. Astfel, procesul creator devine decondiționare. Devine revenire la esența ta, la acea conștiință liberă, jucăușă, care exista pre-limitare. Mell CoFondator The Meditation Academy Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. Youtube Spotify       mell.space Articol, Essentia Momentum, Numarul 10, Numarul 11, Revista TotUna Essentia Momentum – Arta ca portal al transformării conștiinței November 1, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 10, Revista TotUna Essentia Momentum – Simbolul ca punte între lumi September 29, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 9, Revista TotUna Essentia Momentum – Paradoxul Iubirii September 1, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 8, Revista TotUna Essentia Momentum – Natura și algoritmul numerologic August 1, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 3, Numarul 4, Revista TotUna Essentia -Banii și Timpul July 3, 2025 No Comments Articol, Essentia Momentum, Numarul 4, Revista TotUna Essentia – Asumarea autenticității July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Arta Intuitivă TOTUNA #10 Remedios Varo Alchimista viziunilor În lumea artei surrealist, unde visurile devin realitate pictată și subconștientul își dezvăluie secretele prin penelul artistului, Remedios Varo (1908-1963) strălucește ca o alchimista a viziunilor, o magiciană care a transformat pânza în portal către dimensiuni ascunse ale existenței. Născută în Spania, refugiată în Mexic, ea a trăit la granița între lumi – geografice, culturale și spirituale – și din această poziție a creat opere care vorbesc limbajul universal al simbolurilor arhetipale. Varo a fost profund influențată de studiile sale asupra alchimiei medievale și a ezoterismului occidental. Dar nu reproduce simplu simbolurile tradiționale – le reinterpretează prin prisma unei sensibilități moderne și feminine. Laboratoarele ei alchimice nu sunt spații masculine de control asupra naturii, ci sanctuare feminine de colaborare cu forțele vii ale universului.   The Creation of Birds” (1957) În această capodoperă, Varo dezvăluie secretul creației artistice ca act de magie pură. Personajul androginal – îmbinând energiile masculine și feminine – stă la un birou care este simultan scriptoriu și laborator alchimic. Prin lentila magică, pigmentul de pe penelul său se transformă în păsări vii care zboară spre libertate. Simbolismul profund: Artistul autentic nu reproduce realitatea existentă, ci channeling forțe creatoare primordiale pentru a da naștere unor realități noi. Lentila reprezentă focalizarea conștiinței, instrumentul prin care potențialul infinit se concentrează în manifestare concretă. Păsările simbolizează gândurile și visiunile artistului care, odată eliberate în lume, capătă viață proprie și influențează conștiința colectivă. Mesajul pentru contemporani: În era inteligenței artificiale și a reproducerii mecanice, Varo ne amintește că adevărata artă nu imită – ea creează. Fiecare act autentic de creativitate adaugă ceva nou în univers, modifică matricea invizibilului posibilităților. Remedios Varo nu pictează femeia ca obiect al contemplației masculine, ci ca agent activ al transformării cosmice. În universul său vizual, femeile sunt alchimiste, vrăjitoare benevolente, creatoare de lumi care țes realitatea cu propriile mâini. Ele nu sunt inspirate de forțe divine externe – ele SUNT forțele divine în acțiune. Această perspectivă era revoluționară pentru epoca sa și rămâne profund relevantă astăzi. Varo recuperează Archetipul Marii Mame nu în forma sa pasivă, nutritivă, ci în aspectul său cosmic – Creatoarea care dă naștere universurilor prin actul pur al imaginației concentrate. Personajele ei feminine nu așteaptă salvarea sau inspirația din exterior; ele generează realități prin propria lor putere interioară. În lucrările ei, actul creației artistice devine ritual cosmic. Femeia care pictează, femeia care țese, femeia care distilează esențe în laboratorul alchimic – toate sunt expresii ale aceleiași forțe primordiale care organizează haosul în cosmos, care transformă potențialul în manifestare. Remedios Varo nu a avut școala sa ori discipoli direcți, dar influența ei asupra artei contemporane și asupra imaginației colective este profundă și subtilă. Ea a deschis căi de explorare a feminității creatoare care continuă să inspire artiști, scriitori, căutători spirituali din întreaga lume. În arta contemporană, urmele sale se regăsesc în toate lucrările care abordează creativitatea ca practică spirituală, transformarea ca temă centrală, simbolismul ca limbaj universal. În spiritualitatea feminină modernă, viziunea ei asupra femeii ca agent activ al transformării cosmice a contribuit la redefinirea arhetipurilor feminine. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 citește recenzia în revistă Remedios Varo Artist plastic Remedios Varo (1908-1963) strălucește ca o alchimista a viziunilor, o magiciană care a transformat pânza în portal către dimensiuni ascunse ale existenței.   Născută în Spania, refugiată în Mexic, ea a trăit la granița între lumi – geografice, culturale și spirituale – și din această poziție a creat opere care vorbesc limbajul universal al simbolurilor arhetipale. Varo a fost profund influențată de studiile sale asupra alchimiei medievale și a ezoterismului occidental. Dar nu reproduce simplu simbolurile tradiționale – le reinterpretează prin prisma unei sensibilități moderne și feminine. Laboratoarele ei alchimice nu sunt spații masculine de control asupra naturii, ci sanctuare feminine de colaborare cu forțele vii ale universului. Remedios Varo Arta Intuitivă, Numarul 10 Arta Intuitivă – Remedios Varo September 30, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 9 Arta Intuitivă – Anamaria Ichim September 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more
0
    0
    Your Cart
    Your cart is emptyReturn to Shop