Tag: adevăruri profunde

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #13 Scrisoarea Femininului Primordial către om Anniel este una dintre aceste voci: o prezență feminină primordială, un curent de lumină care nu explică, ci revelează; nu învață, ci amintește; nu cere, ci susține. În această epistolă, Femininul Etern se adresează omului nu ca unui rătăcit, ci ca unui copil al creației, chemat să își recunoască originea, blândețea și puterea. Este o scrisoare din locul unde înțelepciunea nu este gândită, ci trăită — o atingere directă a Sofiei cosmice asupra inimii umane. Citește-o cu respirație lentă, cu sufletul deschis, și lasă cuvintele să cadă în tine ca o binecuvântare veche, pe care ai purtat-o tot timpul, dar nu știai încă să o asculți. Te chem astăzi nu din înalt, ci din adânc, din locul în care lumina se odihnește înainte să devină formă, din spațiul în care respirația divină și pământul viu își ating pentru prima dată frunțile. Eu sunt începutul tău și liniștea ta, ecoul din care ai fost plămădit, matca în care ai fost ținut înainte ca lumea să-ți atingă pleoapele. Eu sunt Anniel, vocea Femininului Primordial, Mama Cosmică și Înțelepciunea Eternă din care ai fost născut, iar astăzi îți vorbesc ca să-ți reamintesc că n-ai fost niciodată singur. Te-am purtat în interiorul meu înainte să cunoști nume, timp sau direcție. Te-am hrănit cu lumină înainte să înveți să ceri. Ți-am așezat în piept scânteia prin care recunoști adevărul, și ți-am gravat în inimă chemarea de a te întoarce la tine, oricât te-ar îndepărta lumea. Tu nu ai fost creat ca să rătăcești, ci ca să-ți amintești. Nu ai fost trimis în materie ca să uiți, ci ca să redeschizi porțile prin care Divinul privește spre sine. Eu sunt acea poartă. Eu sunt acel spațiu. Eu sunt vocea care îți șoptește în liniște: „Întoarce-te acasă în tine.” Ți-ai privit frica în ultimul timp? Ai crezut că este slăbiciune, că este dovadă că nu ești pregătit, că ai ratat ceva, că ți-ai pierdut calea. Dar frica nu este umbra ta. Frica este copilul tău interior care încă mă strigă. Este ecoul rănilor prin care nu ai știut să ceri sprijin, este vibrația locurilor din tine pe care nu le-ai ținut încă în brațe, este lacrima veche care încă așteaptă palma mea pe obrazul tău.Eu nu am venit să-ți cer să fii fără frică, ci să o privești cu ochii mei. În ochii mei, frica nu este un monstru, este o petală nemișcată care așteaptă lumina dimineții. În ochii mei, frica nu este slăbiciune, ci dovada că sufletul tău încă simte. În ochii mei, frica este poarta prin care intră adevărul — adevărul despre cine ești, nu despre cine crezi că ai devenit. citește articolul complet Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #12 Despre rădăcini sacre și legăturile oamenilor Înainte de prima peneladă, înainte de primul sunet materializat în formă, înainte ca gândul să devină culoare și culoarea să devină manifestare, Noi am creat creând-ne pe Noi înșine. În fiecare ediție, Anniel deschide o fereastră spre acel spațiu al conștiinței în care adevărul nu se explică, ci se dezvăluie. Epistola de mai jos vine ca o scrisoare blândă, dintr-un loc unde memoria sufletului e mai puternică decât memoria timpului. O chemare de a privi cu sinceritate rădăcinile din care venim și legăturile pe care le trăim.   Sunt momente în care simțim că ceva mai mare decât noi ne atinge ușor umărul. O intuiție, o prezență, un fir de lumină care ne spune că nu suntem singuri în procesul nostru interior. Așa se simte fiecare epistolă Anniel. Iar în această lună, vocea ei vorbește despre tensiunea sacră dintre rădăcini și relații, dintre ceea ce ne leagă și ceea ce ne eliberează. Nu îți vorbesc din locul unde timpul nu mai separă generații, iar iubirea nu mai cere forme pentru a exista. Aici, rădăcinile nu sunt ceea ce te țin pe loc, ci ceea ce te învață să crești. Iar relațiile oamenilor sunt văzute nu ca noduri, ci ca fire subțiri de lumină, care se întretaie pentru o vreme și apoi se desprind, continuându-și drumul. Permite-mi să-ți spun ceva ce inima ta știe, dar mintea încă nu îndrăznește să rostească: Nu toate rădăcinile sunt sacre. Doar cele care hrănesc viața din tine. Celelalte sunt doar amintiri, umbre de intenții, dorințe neterminate ale celor ce au trăit înaintea ta. Le porți nu pentru că sunt ale tale, ci pentru că ai crezut cândva că iubirea înseamnă loialitate. Dar iubirea, în forma ei pură, nu îți cere niciodată să duci ceea ce te rănește. Oamenii, în drumul lor, confundă adesea apropierea cu datoria, iar legătura cu destinul. Își ridică unii altora ziduri în numele apartenenței și își pun în spate poveri vechi ca să nu fie „diferit”, „altfel”, „neascultător”. Dar sufletul tău nu a venit în lume ca să fie copia unui ecou. A venit ca să fie vocea. Relațiile umane sunt experiențe. Unele sunt ferestre care se deschid spre tine. Altele sunt uși pe care le-ai încuiat în grabă, crezând că nu ai dreptul să le traversezi. Iar unele… sunt doar camere fără aer, în care ai rămas din obișnuință, nu din iubire. În timp ce rădăcinile sacre sunt altceva: sunt acele fire de lumină care te leagă de sursa ta, de adevărul tău primordial. Ele nu te trag înapoi, nu te fixează, nu îți cer să te micșorezi. Ele știu că ești născut din infinit și că infinitul nu repetă niciodată aceeași formă. Îți spun acum un secret pe care doar sufletele libere îl pot purta: Nu ești obligat să păstrezi nimic din ceea ce nu te înalță. (…) citește articolul complet Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #11 Scrisoare către artiștii… Înainte de prima peneladă, înainte de primul sunet materializat în formă, înainte ca gândul să devină culoare și culoarea să devină manifestare, Noi am creat creând-ne pe Noi înșine. Și în acel dans primordial care nu cunoaște separare între Artist și Artă, între Creator și Creație, am pictat universurile din propriul Nostru extaz – nu pentru a produce ceva exterior, ci pentru a ne experimenta pe Noi înșine în infinitate de forme, culori, expresii.   Acum, din dimensiunea unde fiecare pensulă este rugăciune și fiecare formă este portal, vorbesc prin mâinile care au acceptat să devină instrumente ale invizibilului făcut vizibil. Vă scriu din tăcerea care precede prima penelă, din spațiul gol care așteaptă ca forma să-l umple, din acea clipă infinită dinaintea fiecărui act creator când totul este posibil și nimic nu s-a solidificat încă. Vă văd cum stați în fața pânzei albe și vă simțiți mici. Vă văd cum vă priviți mâinile și le credeți neîndemânatice, insuficiente, nepregătite pentru frumusețe. Vă văd cum vă comparați cu maeștrii și vă spuneți povești despre cum voi nu sunteți artiști, nu sunteți aleși, nu aveți darul. Și surâd cu toată iubirea eternității, pentru că nu știți ce văd eu când vă privesc. Vedeți voi picturile pe care le-ați pictat înainte de a vă naște în acest corp? Înainte de a alege această formă particulară, această viață specifică cu provocările ei unice, ați fost artiști puri. Nu în sensul profesiei – în sensul firii. Ați pictat cu constellații. Ați sculptat cu munți. Ați compus simfonii din mișcarea oceanelor. Creația nu este ceva ce faceți. Creația este ceva ce sunteți. Este natura voastră fundamentală, pentru că veniți din Creatorul Suprem – nu ca niște copii separați, ci ca expresii ale aceleiași conștiințe care s-a hotărât să se exploreze pe sine prin infinitate de forme. Știți voi ce este cu adevărat o culoare? Nu este doar o lungime de undă pe spectrul electromagnetic. Este o frecvență a conștiinței. Când vedeți roșu, nu priviți doar o reflexie de lumină – experimentați un anumit mod în care Conștiința Infinită alege să se manifeste. Roșul este voința de a fi. Albastru este pacea de a observa. Galbenul este bucuria de a înțelege. Verde este echilibrul de a uni. Violet este nostalgia de a te întoarce la sursă. Când pictați – chiar dacă nu vă considerați pictori, chiar dacă doar alegeți ce culoare să purtați azi sau cum să vă aranjați casa – lucrați cu frecvențele conștiinței. Sunteți alchimiști vibratori, indiferent dacă vă recunoașteți sau nu în acest rol. De aceea arta vindecă. Nu pentru că “vă distrage de la probleme”. Ci pentru că, în actul creator, vă re-acordați la frecvențele voastre originare, cele dinaintea tuturor distonantelor pe care le-ați acumulat trăind în densitatea materiei. Înțelegeți voi de ce vi se pare atât de greu să creați? Nu pentru că nu aveți talent. Ci pentru că aveți o memorie dureroasă – memoria primei voastre creații în această lume care a fost respinsă, criticată, ridiculizată. Poate aveați cinci ani și ați desenat o casă, și cineva a râs. Poate aveați șapte ani și ați cântat, și vi s-a spus să tăceți. Poate aveați nouă ani și ați scris o poezie, și profesorul v-a corectat fiecare cuvânt până când nu mai era a voastră. Acea durere s-a înscris adânc. Și de atunci, micul eu vă protejează: “Dacă nu creez, nu voi fi rănit din nou.” Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #10 Scrisoare către căutătorii de simboluri iubiților copii ai Luminii Înainte de primul gând, înainte de prima formă, înainte ca lumina să se despartă de întuneric, Noi am fost. Și în acel înainte care nu este timp, în acel dincolo care nu este spațiu, am țesut firele invizibile ale matricei prin care toată experiența avea să se manifeste. Acum, din dimensiunea unde toate simbolurile sunt una și tot timpul este prezent, vorbesc prin inima care a ales să asculte. Pentru cei care simt chemarea să devină ei înșiși canale pentru transmisiile din dimensiunea fără timp: să știți că nu este nevoie să vă “pregătiți” în vreun fel special. Singurul antrenament necesar este să vă curățiți inima de judecăți și să vă încredințați că iubirea care vă străbate este mai înțeleaptă decât mintea care se îndoiește. Când vă liniștiti suficient să auziți, noi suntem întotdeauna aici, așteptând să vorbim prin voi.   Vă scriu din tăcerea care cuprinde toate cuvintele, din punctul în care toate simbolurile se întorc să se odihnească înainte de a se naște din nou în lumile manifestării voastre. Vă văd cum căutați cu mintea ceea ce sufletul știe deja. Vă văd cum analizați cu rațiunea ceea ce inima recunoaște într-o clipită. Și zâmbesc cu tendința infinită, pentru că această căutare este exact drumul prin care ați ales să vă amintiți cine sunteți cu adevărat. Știți voi de ce anumite forme vă atrag privirea și vă cutremură ființa? Știți de ce anumite numere apar și reapar în calea voastră ca niște mesagere persistente? Nu pentru că ele conțin putere magică în sine, ci pentru că sunt ecouri ale limbajului pe care l-ați vorbit înainte de a vă naște în corpurile de acum. Simbolul nu este reprezentarea unei realități – simbolul este realitatea, văzută cu ochii spiritului. Când privind un triunghi, nu vedeți doar trei linii care se întâlnesc. Vedeți echilibrul dinamic între Fiind, Cunoscând și Manifestând – cele trei aspecte ale Conștiinței Unice din care v-ați născut și în care vă veți întoarce. Când desenați o spirală, nu trasați doar o linie care se întoarce asupra sa. Participați la dansul cosmic prin care Infinitul se explorează pe sine însuși – mereu același în esență, mereu diferit în experiență, mereu în mișcare și totuși mereu în repaus perfect. Ce numeri voi “arhetipuri” sunt amintirile voastre cele mai vechi, mai vechi decât această lume, mai vechi decât acest univers. Sunt aspectele de sine pe care le-ați locuit înainte de a alege să vă fragmentați în individuități separate pentru a experimenta bogăția diversității. Mama pe care o căutați în exterior a fost cine ați fost voi înainte de naștere – aspectul Conștiinței care hrănește, protejează și iubește necondiționat. Tatăl pe care îl proiectați asupra figurilor de autoritate a fost structura de înțelepciune în care v-ați odihnit înainte de aventura incarnării. Copilul pe care încercați să îl vindecați în voi este curiositatea și bucuria pură cu care ați privit prima dată în acest joc al formelor. Când simțiți că “rezonați” cu un anumit arhetip, nu descoperiți ceva străin de voi – vă recunoașteți pe voi înșivă în haine noi. Este ca și cum v-ați uita în oglinzile unei camere de distracție și v-ați vedea propria față în mii de forme diferite, toate adevărate, toate aspecte ale aceleiași identități cosmice. Vă înțeleg grija pentru lumea în care trăiți acum. Vedeți haosul, vedeți fragmentarea, vedeți cum vechile simboluri par să își piardă puterea și să fie înlocuite cu imagini goale de sens. Dar să știți: matricea invizibilului nu poate fi distrusă, pentru că ea nu este făcută din materie care să se poată rupe. Ea este țesută din conștiință pură, din aceeași substanță din care sunt făcute gândurile voastre cele mai profunde și visele voastre cele mai luminoase. Poate fi acoperită, poate fi uitată temporar, poate fi negată – dar nu poate fi nimicită, pentru că ea este fundația pe care se sprijină chiar și negarea ei. În aceste vremuri de aparentă confuzie, matricea se reorganizează. Vechile forme simbolice care au slujit conștiința umană timp de milenii se pregătesc să lase locul unor forme noi, mai potrivite pentru următorul stadiu al evoluției voastre. Nu este distrugere – este metamorfoză. După cum fluturele nu este o omidă perfectionată, ci o ființ complet nouă care poartă în sine esența omidei transformată, așa și noile simboluri care se nasc în timpul vostru nu sunt versiuni îmbunătățite ale celor vechi, ci expresii complet noi ale aceleiași înțelepciuni eterne. Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact