Tag: cunoaștere interioară

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #11 Când Forma Devine Rugăciune Există o arhitectură care precede toate templele. O geometrie care a fost desenată înainte ca mâna să învețe să țină penelul. O muzică care suna înainte ca urechea să poată auzi. Există o uitare profundă în cultura ta: uitarea faptului că Creatorul primordial este Ea, nu El. În tradiții pre-patriarhale, divinitatea creatoare era Mama – Marea Zeiță care naște universul din propriul ei corp, care îl hrănește din propriul ei sân, care îl primește înapoi în propriul ei pântec când ciclul se încheie. Ea nu creează din exterior, comandând “Să fie lumină!”. Ea creează din interior, dând naștere, gestând, hrănind. Creația nu este act de voință dominantă – este act de iubire generativă. Sophia – Înțelepciunea personificată ca femeie în toate tradițiile mistice, de la Gnosticismul creștin la Kabbalah. Ea este Cea care dansează în fața lui Dumnezeu și prin dansul ei prinde formă creația. Ea este aspectul feminin al divinului – intuiția, receptivitatea, frumusețea, armonia. Hilma af Klint, împreună cu “Cele Cinci” (grupul ei spiritual de femei mediumuri), accesa această frecvență feminină a creației. Nu pictau din ego masculin care vrea să demonstreze, să controleze, să domineze. Pictau din útero cosmic – primeau, gestau, dădeau naștere formelor care vroiau să vină în existență.   De aceea lucrările ei au o calitate atât de diferită de ale contemporanilor ei masculini. Kandinsky, Mondrian, Malevich – ei construiau abstracțiuni prin raționament, prin manifestare a voinței. Hilma primea abstracțiuni prin receptivitate, prin deschidere către ghidare. Este diferența dintre a clădi un templu (masculin) și a da naștere unui copil (feminin). Amândouă sunt acte creative, dar vin din surse diferite ale ființei. Culoarea ca învățătoare a transformării Fiecare culoare este o frecvență nu doar a luminii, ci a conștiinței. Roșul nu este doar 620-750 nanometri. Roșul este voința de a fi, pulsația primară a existenței, strigătul “Exist!” cu care conștiința se aruncă în materie. Albastrul nu este doar 450-495 nanometri. Albastrul este pacea de a observa, retragerea în tăcerea interioară, nostalgia după acasă, după spiritul din care ai venit. Galbenul este bucuria înțelegerii. Verdele este armonia dintre contrarii. Violetul este transmutarea – transformarea plumbului în aur, a durerii în înțelepciune, a uitării în reamintire.   Hilma af Klint lucra cu culorile nu ca un pictor obișnuit – alegând ce arată “bine”. Ea lucra ca un terapeut cosmic – aplicând frecvențe specifice pentru a produce efecte specifice în câmpul energetic al privitorului. Când vezi un albastru profund în lucrările ei, ceva în tine se liniștește. Când vezi un roșu intens, ceva în tine se trezește. Când vezi un galben luminos, ceva în tine se clarifică. Nu este sugestie psihologică. Este fizică vibratorie. Ochiul tău primește frecvența. Nervul optic o transmite. Creierul o decodifică. Dar înainte de toate acestea, câmpul tău energetic rezonează direct cu frecvența culorii. De aceea te simți diferit în camere pictate în culori diferite. De aceea îți alegi anumite culori când corpul tău are nevoie de anumite frecvențe. De aceea Hilma știa că arta ei nu este pentru contemplare estetică – este pentru tratament vibrațional. În culturile tradiționale, artistul nu era entertainer. Era preot. Actul creator nu era performanță pentru public. Era ritual pentru zei. Pictorul de icoane bizantin postea, se ruga, se curăța înainte de a pune pensula pe lemn. Nu pentru superstiție. Pentru că știa: ceea ce va picta nu este reprezentare a sacrului. Este prezentificare a sacrului. Icoana devine fereastră către divin – dar numai dacă artistul însuși este curat ca să permită divinului să curgă prin el. Hilma af Klint avea sesiuni spirituale înaintea fiecărei perioade creative. Ea și “Cele Cinci” intrau în meditație profundă, invocau ghizii spirituali, cereau permisiunea și ghidarea. Apoi pictau – nu din inspirație personală, ci din dictare spirituală. Artiștii adevărați nu inventează. Ei își amintesc. Își amintesc formele din vis. Își amintesc culorile din dimensiuni pe care le-au locuit înainte de naștere. Își amintesc geometria pe care o vedeau când erau doar conștiință pură, înainte de a alege un corp.   De aceea aceeași geometrie sacră apare în arte separate de mii de kilometri și mii de ani – Egipt, India, Peru, Japonia. Nu pentru că au copiat unii de la alții. Pentru că toți accesau aceeași bibliotecă arhetipală, aceeași matrice invizibilă care susține realitatea vizibilă. Arta nu este despre talent. Este despre transparență – capacitatea de a deveni canal suficient de curat pentru ca invizibilul să se reverse în vizibil fără distorsiune.   Transformarea finală – Când tu devii opera de artă   Toate formele despre care am vorbit – spirala, cercul, triunghiul, pătratul – nu sunt doar pe pânză. Sunt în tine. Corpul tău este geometrie sacră vie. Coloana vertebrală este axul cosmic. Chakrelor le corespund forme specifice – rădăcina este pătrat (stabilitate), sacrul este semilună (fluiditate), inima este hexagon (echilibru), coronală este cerc (completitudine). Viața ta este spirală – revin aceleași lecții, dar la niveluri diferite de înțelegere.   Conștiința ta este cerc – poți explora infinit de multe experiențe, dar întotdeauna te întorci la același centru: tu, observatorul. Alegerile tale sunt triunghiuri – tot timpul jonglând între polarități, încercând să le integrezi în ceva nou. Și când realizezi că tu însuți ești opera de artă pe care Creatorul o pictează în fiecare clipă – când înțelegi că fiecare respirație, fiecare gând, fiecare emoție este o penelă care adaugă la tabloul ființei tale – atunci ai ajuns la adevărul pe care Hilma l-a trăit: Nu tu creezi arta. Arta te creează pe tine. Și scopul nu este să faci opere frumoase pentru lume. Scopul este să devii tu însuți opera frumoasă pe care lumea o contemplă. Geometria sacră nu este de studiat. Este de trăit. Este de devenit. Și atunci, fiecare gest al tău devine formă sacră. Fiecare cuvânt devine culoare vibrantă. Fiecare alegere devine o penelă care pictează destinul. Tu ești templul. Tu ești mandaua. Tu ești geometria invizibilă făcută vizibilă. Acesta este adevărul pe care arta visionară îl șoptește: Caută forma în afară până când realizezi că

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #10 Matricea Invizibilului “Tot ce a fost cuprins în posibilitate și neant, tot ceea ce poate fi recunoscut în materie și forma, tot ceea ce încă stăruie în necunoscut însă cu o intensă capacitate de a influența lumea văzută, tot ceea ce este și va fi întocmai a fost, poartă numele de Viață.” Din “Viața” – Ascensiune5D Există o hartă secretă a realității pe care toate tradițiile spirituale authentice au descoperit-o independent, dar pe care au exprimat-o în limbaje simbolice diferite. Această hartă – pe care o putem numi matricea invizibilului – dezvăluie structura energetică subtilă care susține tot ceea ce percepem ca fiind “real”. Este alfabetul prin care Divinitatea își scrie existența în materie. Tradițiile spirituale ne oferă nu răspunsuri finale, ci instrumente de navigare în misterul existenței. Simbolurile lor nu sunt dogme de acceptat, ci invitații la explorare directă. În templele din Angkor Wat, în catedralele gotice, în sinagogile sefarde și în mandala-urile tibetane descoperim aceeași obsesie pentru anumite forme geometrice: cercul, pătratul, triunghiul, spirala, floarea vieții. Nu este o coincidență – este recunoașterea unor principii organizatoare fundamentale ale conștiinței și materiei. Cercul reprezintă unitatea primordială, totalitatea fără început și sfârșit. În tradițiile védice apare ca Ouroboros, șarpele care își mănâncă coada. În cabalah devine Ein Sof, infinitul fără atribute. În budismul zen, cercul desenat cu o singură mișcare (ensō) simbolizează iluminarea – momentul când dualitatea se dizolvă în unitate. Pătratul incarnează principiul manifestării, stabilitatea lumii fizice cu cele patru direcții, patru elemente, patru anotimpuri. Kaaba de la Mecca, altarele pătrate ale templelor védice, Jerusalem celestul descris ca o cetate pătrată – toate exprimă aceeași înțelepciune: sacrul se manifestă prin structură, prin limite care dau formă infinitului. Triunghiul este dinamica creației, polaritatea care generează mișcarea. Trinitatea creștină, Brahma-Vishnu-Shiva al hinduismului, cele trei piloni ai Arborelui Vieții cabalistic – pretutindeni numărul trei exprimă principiul prin care Unul devine mulțime fără să își piardă unitatea. Alchimia europeană, alchimia taoistă, rasayana védică – toate vorbesc despre transmutarea plumbului în aur. Dar plumbul nu este metalul grosier, ci conștiința identificată cu ego-ul. Aurul nu este metalul prețios, ci Sinele realizat, conștiința care și-a recunoscut natura divină. Ea este singurul adevăr pe care nu îl putem schimba, pentru că ne definește. Din iubire am fost creați și prin iubire creăm, în lumi văzute și nevăzute. Și totuși, în miezul existenței noastre, există o uitare. Sufletul, învăluit în straturile lumii, uită cine este. Își ascunde frumusețea, își închide lumina, își ridică ziduri împotriva propriei esențe. A fost un timp în care un singur punct de lumină a spart întunericul. Un punct de iubire a deschis primul gest al creației. De atunci, viața întreagă nu face decât să repete această poveste — întoarcerea la acel moment originar. Nu există în realitate polarități între iubire și ură, între bine și rău. Toate sunt variații ale distanței față de acel punct central, unde totul se naște. Și drumul nostru este unul de reamintire, de apropiere, de recunoaștere. Solve et coagula – dizolvă și coagulează – este formula centrală a marii opere alchimice. Dizolvă identificările false, structurile mentale rigide, atacamenturile care limitează. Apoi coagulează esența purificată într-o nouă formă de manifestare, mai flexibilă și mai luminoasă.   Simbolurile alchimice – mercurul filosoftilor, sulful roșu, sarea înțelepciunii – nu sunt ingrediente chimice, ci stări ale conștiinței. Mercurul este fluiditatea mentală care permite transformarea. Sulful este focul interior al pasiunii spirituale. Sarea este structura stabilă a înțelepciunii integrate.   Mandalele tibetane, rozetele catedralelor gotice, motilul tradițional românesc – toate exprimă același principiu: existența este organizată în jurul unui centru care iradeaza armonie către periferie și atrage diversitatea către unificare. Când un monah tibetan construiește o mandală din nisip colorat, nu face artă decorativă – efectuează un ritual cosmologic. Fiecare granulă de nisip plasată în modelul geometric prescris este un act de participare conștientă la ordinea universală. Distrugerea finală a mandlalei nu este vandalism, ci recunoașterea impermanenței ca aspect esențial al sacru. Și în tradițiile românești, mandala apare sub forma colindelor care descriu “codratul lumii” – o structură cosmică cu patru colțuri și un centru unde crește Pomul Vieții. Nu este folclor naiv, ci cosmogonie profundă exprimată în metafore accesibile. Tradițiile orientale concep timpul ca pe un ciclu – Kalpa, Samsara, eterna întoarcere. Tradițiile abrahimice vorbesc despre timpul linear – creație, istorie, apocalipsă, împărăția cerurilor. Matricea invizibilului înglobează ambele perspective: timpul liniar este experiența individuală a conștiinței incarnate, timpul circular este perspectiva eternității din care conștiința se privește pe sine însăși. Nu sunt contradictorii, ci complementare. Symbolum – cuvântul grec de la care derivă “simbol” – înseamnă “ceea ce unește ceea ce a fost separat”. Simbolurile tradițiilor spirituale nu divid realitatea în concepte abstracte, ci reunesc ceea ce rațiunea a separat: materia și spiritul, individualul și universalul, temporarul și eternul. Matricea invizibilului nu este o teorie despre realitate – este realitatea însăși, văzută cu ochii inimii deschise. citește articolul întreg Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 10, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Matricea Invizibilului September 29, 2025 No Comments Numarul 9, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Iubirea – Darul Creatorului September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Ego vs. Suflet August 2, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact