cunoaștere interioară Archives - TheMeditation.Academy

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #9 Dincolo de Rațiune Versuri de Anamaria Ichim Există momente în care cuvintele nu mai spun o poveste, ci devin ele însele o poartă. În această ediție, scrierile Anamariei Ichim ne invită să pășim dincolo de rațiune, acolo unde iubirea și umbrele se întâlnesc nu ca opuse, ci ca părți ale aceluiași întreg. „Întoarcere către sine” ne amintește că esența noastră își poartă adevărul chiar și atunci când îl uităm. „Eu, între stele și carne” ne prinde în mișcarea fină dintre cer și pământ, unde fiecare pas este și o cădere, și o ridicare. Aici, arta nu se citește — se respiră. Anamaria Ichim scrie nu pentru a înfrumuseța realitatea, ci pentru a o trăi și dezvălui. Poezia ei nu este un exercițiu literar, ci un proces interior, un act de descoperire. În textele ei se simte permanent tensiunea dintre două lumi: concretul vieții cotidiene și înaltul nevăzutului. Ea scrie cu o sinceritate dureroasă, fără artificii, iar tocmai această autenticitate brută conferă forță versurilor. Nu urmărește să convingă, ci să lase cititorul să respire alături de ea – fie în momentele de rănire, fie în clipele de transfigurare. Întoarcerea către sine Am plecat departe de mine, Prin cariere, prin iubiri, prin visuri străine. Am căutat validare în priviri goale, Și liniște în bătăile de inimă ale altora. Până într-o zi… când nimic nu m-a mai ținut. M-am prăbușit în mine. Și în căderea aceea dureroasă Am auzit pentru prima oară glasul sufletului meu. „Nu ești ce ai. Nici ce crezi că meriți. Ești ce ești. Dinainte să te pierzi. Dinainte să suferi. Dinainte să uiți.” Întoarcerea a fost lentă. Sângeroasă. Sfântă. A fost sătulă de teamă și foame de adevăr. Dar cu fiecare pas spre mine, Am început să vindec lumea întreagă. Anamaria nu scrie poezie. Ea transcrie din tăcere. Dintr-o tăcere care știe ce înseamnă să porți o mască într-o lume grăbită și, totodată, ce înseamnă să o lași jos în fața unei stele care doar există. Învățătoare de suflete înainte de a fi învățătoare de cuvinte, ea respiră între lumi. Poartă în scrisul ei amprenta celor care nu se tem de întuneric, pentru că știu că lumina nu vine din negație, ci din integrare. Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. În versurile ei, rana devine poartă, iar lupta – o lecție de întoarcere. Ea nu cere răspunsuri. Le aude în muzica tăcerii. Într-o lume care cere performanță, Anamaria scrie despre a fi. Într-o lume a zgomotului, ea devine vocea stelei care nu a uitat. citește versurile în revistă Anamaria Ichim Învățătoare/scriitoare Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. În scrierile sale, tema centrală este călătoria spre sine: uneori prin reculegere și retragere, alteori prin confruntarea cu limitele trupului și ale materiei, iar adesea printr-o metafizică a întregirii – locul unde carnea și spiritul nu se exclud, ci se caută. Poezii precum „Întoarcerea către sine” sau „Eu între stele și carne” sunt expresii pure ale acestei pendulări între fragilitate și verticalitate. Stilistic, Anamaria nu caută ornamentul. Ea scrie direct, ca și cum ar nota în jurnalul interior. Dar din această simplitate izvorăște o frumusețe neașteptată: fiecare imagine, chiar și crudă, are o vibrație de adevăr care atinge cititorul. În ansamblu, opera Anamariei Ichim poate fi văzută ca un poem existențial desfășurat în capitole, unde fiecare text nu este doar o poezie, ci o practică de conștientizare. Cititorul nu rămâne spectator, ci este chemat să devină participant la propria lui întoarcere către sine. Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #9 Iubirea care se respiră Scrisoare către Cel-Care-Este Există cuvinte care nu se citesc, ci se respiră. Cuvinte care nu vin din minte, ci dintr-un loc tăcut, mai vechi decât orice amintire. În această epistolă, Anniel nu vorbește dintr-un timp anume, ci din acel spațiu fără început și fără sfârșit, unde iubirea nu se caută, ci se recunoaște. Este o scrisoare pentru cel care îndrăznește să închidă ochii și să simtă că tot ce îl cuprinde… îi aparține deja. Te privesc dinlăuntrul tău. Nu din ochii tăi, ci din locul acela din care ochii își primesc lumina. E liniște aici, dar nu o liniște goală. Este o tăcere vie, care respiră odată cu tine. De aici pornește totul. Un singur freamăt, și viața se naște. Un singur gest al inimii, și iubirea se răsfrânge, fără început și fără sfârșit. Lasă-ți palmele să se deschidă. Nu pentru a primi, ci pentru a-ți aminti că deja ai. Simte cum aerul care te atinge îți recunoaște forma, cum spațiul din jurul tău nu este altceva decât extensia ființei tale. Nu există margini. Nu există „tu” și „ceea ce te înconjoară”. Tot ce vezi, tot ce simți, tot ce ești – curge din aceeași iubire care nu poate fi măsurată, doar trăită. Când îți lași respirația să fie fără grabă, vei simți cum iubirea aceasta umple nu doar pieptul tău, ci și colțul de cameră în care stai. Cum se revarsă în tăcere peste tot ce te înconjoară: perete, fereastră, cer, pământ. Și cum, în această revărsare, dispar toate formele fricii. Ești îmbrățișat chiar acum. Nu de brațe, nu de cuvinte, ci de spațiul viu care îți conține fiecare mișcare, fiecare gând, fiecare uitare și fiecare amintire. Aceasta este iubirea care nu are nevoie să fie căutată. Este iubirea care e. Și tot ce îți cer acum este să o simți. Anniel Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Interviul Ediției TOTUNA #9 Victor Chirea Iubirea de sine – temelia oricărei transformări Există întâlniri care se nasc nu din întâmplare, ci dintr-o chemare interioară. Interviul cu Victor Chirea este o asemenea întâlnire. În răspunsurile lui se așază o hartă vie a iubirii – cu umbre și lumini, cu frici care blochează inima și cu puterea vindecătoare care se naște atunci când ne întoarcem către noi înșine. Victor vorbește despre iubire ca despre un spațiu de curaj, dar și de vulnerabilitate. Ne arată cum, dincolo de traumele copilăriei, dincolo de frici și dependențe, iubirea rămâne singura energie care poate susține vindecarea, relațiile autentice și descoperirea de sine. Fiecare cuvânt al său este o invitație: să privim mai atent către noi, să recunoaștem locurile unde ne blocăm, să acceptăm cicatricile și să le transformăm în înțelepciune. Și mai ales, să redescoperim iubirea de sine ca fundament pe care se clădește totul. Pentru mine, a conduce acest spațiu nu înseamnă putere sau control, ci mai degrabă ghidare prin exemplu personal. Încerc să fiu un reper prin ceea ce fac și prin felul în care trăiesc, atât ca terapeut, cât și ca trainer. În munca de formare a terapeuților prin regresie, mi-aș dori ca fiecare cursant, asistent, supervizor sau formator să vină cu partea lui de puritate. (…) Din punctul meu de vedere, cea mai importantă este iubirea de sine. Asta este punctul cheie și un element necesar pentru orice călător pe drumul dezvoltării personale. O fântână goală nu are ce oferi călătorului. Întâi trebuie să ne umplem noi paharul, să ne umplem cu iubire și cu energie, și apoi putem să dăm și celorlalți. Și asta nu înseamnă egoism. Mulți oameni nu înțeleg ce înseamnă să fii egoist. Egoist înseamnă să fii centrat pe tine și să-ți dai doar ție, fără să dai și celorlalți. Dacă îmi ofer întâi mie și apoi și celorlalți, asta înseamnă iubire de sine. Revista TotUna #9 | Iubirea ca forță de vindecare și conștientizare – Victor Chirea Din perspectiva ta, cum ai defini iubirea dincolo de clișeele culturale și de condiționările noastre personale? Din punctul meu de vedere, nu putem iubi ceva de care nu suntem conștienți. Deci primul ingredient al iubirii ar fi conștiența. Și un alt ingredient, foarte important, este acceptarea necondiționată – fără a judeca și fără a dori să schimbăm pe celălalt. Aici vorbim de iubirea pentru cealaltă persoană, dar este la fel de valabil și pentru propria persoană. Este esențial să fim conștienți de noi, să ne cunoaștem, și abia apoi să ne putem accepta pe noi înșine necondiționat, fără să ne judecăm, fără să vrem neapărat să ne schimbăm într-un mod coercitiv, ci acceptând propriul nostru ritm. Și, probabil, tocmai asta este cel mai greu. Apoi, când vorbim de iubire, vorbim de a dărui – a dărui celuilalt și a dărui ție. Pentru mine, libertatea este foarte importantă. Iubire înseamnă libertate: libertatea pe care mi-o ofer mie, libertatea pe care o ofer celuilalt, încrederea în celălalt, și a fi împreună cu celălalt. Din nou, este despre a crea împreună. A fi prezent înseamnă iubire. Dacă nu sunt prezent într-o relație și tot timpul sunt cu gândul în altă parte, practic nu pot aduce iubirea mea acolo. Un alt termen important ar fi contactul sănătos. Și ce înseamnă asta? Modul în care intru în contact cu celălalt: cum comunic, cum schimb, cum cer. Dacă iubirea este o energie, cum se schimbă ea pe măsură ce evoluăm spiritual? O să spun câteva lucruri despre niște concepte pe care le-am învățat și niște idei pe care le-am primit de la un grup care se numește Crimson Circle, în cadrul căruia se primesc informații pe cale intuitivă. Am cumpărat un curs de la ei și vorbeau despre istoria iubirii – despre faptul că iubirea, în felul în care o știm noi acum, a apărut abia acum 5000 de ani pe Pământ. Și o să dau și câteva explicații. Ideea care m-a uimit este faptul că iubirea este specifică planetei Pământ. Pământul este o planetă a emoțiilor, a dualității, o planetă în care experimentăm o gamă foarte largă de trăiri. În momentul în care ne încarnăm aici, venim să experimentăm iubirea. Iar ceea ce m-a impresionat este perspectiva că Dumnezeu sau Creatorul învață iubirea prin noi. Există acest concept – mai ales în religii – că „Dumnezeu a creat lumea din iubire” sau că „Dumnezeu este iubire”. Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este și iubire, dar și partea cealaltă a iubirii. Unii o definesc ca ură, alții ca frică, absență sau neimplicare. Deci trebuie să ne uităm și la partea de umbră a iubirii. Noi suntem extensii ale Creatorului, iar Creatorul învață iubirea prin noi. Planeta Pământ a avut ca principal experiment iubirea și șlefuirea ei în diverse forme. Dacă mă întorc la afirmația că iubirea a apărut acum aproximativ 5000 de ani, explicația ar fi următoarea: nici măcar în Atlantida, unde exista comuniune și comunitate, nu era iubire așa cum o știm acum. Citește interviul complet Victor Chirea Psihoterapeut Victor Chirea este psihoterapeut și formator, fondator al Institutului de Studii Transpersonale din România. Cu o experiență vastă în terapia prin regresie și în lucrul cu traumele profunde, el îmbină practica psihologică cu dimensiunea spirituală a vindecării. Prin munca sa, Victor a creat un spațiu de susținere pentru cei aflați pe drumul autocunoașterii și al transformării, ghidându-i să își regăsească echilibrul și resursele interioare. Victor Chirea este un călător al conștiinței și un ghid al sufletului. În munca sa de terapeut și formator, privește iubirea nu doar ca pe o emoție, ci ca pe o forță de transformare, capabilă să vindece răni și să deschidă drumuri noi în viața celor care îl întâlnesc. Facebook victor chirea Interviul ediției, Numarul 7 Sufletul Răspunde July 2, 2025 No Comments Interviul ediției Gabriela Popovici – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 5 Gabriel Garais – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 4, Numarul 5 Monika Puiu – Interviu July

Category:Interviul ediției, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #9 Iubirea – Darul Creatorului „Avem eoni de existență și totuși nu am învățat că iubirea este unicul nostru adevăr.” Această iubire este formula magică a creației, sursa vibrațiilor. Când o acceptăm ca parte din noi, universurile se deschid… Nu trebuie să ne-o câștigăm (iubirea), nu trebuie să o dovedim. Trebuie doar să o recunoaștem, pentru că de fiecare dată când o facem, întreg universul își aduce aminte de sine prin noi.” În acest text, iubirea nu este tratată ca emoție, ci ca principiu fundamental al existenței. Este prezentată drept dar originar al Creatorului, sursă din care izvorăsc toate formele de viață și singura constantă care ne definește. Suntem purtați într-o călătorie de reamintire, de la momentul primordial al creației – „punctul de lumină” – până la recunoașterea faptului că nu avem nimic de căutat în afara noastră. Mesajul este simplu și tulburător: iubirea nu se câștigă și nu se pierde, ci se recunoaște. Există, oare, un dar mai mare decât iubirea? Ea este începutul și sfârșitul, izvorul și întoarcerea fiecărui suflet. Nu vine din afară și nu poate fi pierdută; ea este singurul adevăr pe care nu îl putem schimba, pentru că ne definește. Din iubire am fost creați și prin iubire creăm, în lumi văzute și nevăzute. Și totuși, în miezul existenței noastre, există o uitare. Sufletul, învăluit în straturile lumii, uită cine este. Își ascunde frumusețea, își închide lumina, își ridică ziduri împotriva propriei esențe. A fost un timp în care un singur punct de lumină a spart întunericul. Un punct de iubire a deschis primul gest al creației. De atunci, viața întreagă nu face decât să repete această poveste — întoarcerea la acel moment originar. Nu există în realitate polarități între iubire și ură, între bine și rău. Toate sunt variații ale distanței față de acel punct central, unde totul se naște. Și drumul nostru este unul de reamintire, de apropiere, de recunoaștere. Avem eoni de existență și încă nu am învățat că iubirea este singura constantă. Este formula magică a creației, forța care susține vibrațiile vieții. Când o acceptăm, când o trăim fără condiții, ușile universului se deschid, iar realitatea își schimbă forma. Și totuși, mintea noastră, absorbită de zgomotul lumii, ignoră picătura de divin din noi. Iar atunci când pierdem această conexiune, viața își pierde culoarea, iar sufletul se retrage. Lipsa iubirii conștiente aduce tristețe, neîncredere, separare. Dar iubirea nu dispare niciodată. Ea așteaptă să fie trezită. Să îi dăm voie să curgă din nou prin gând, prin gest, prin privire. Acolo, sub straturile fricii, sub poveștile despre „nu pot” și „nu merit”, iubirea respiră intactă. Mintea își are locul ei doar atunci când este sub suflet, nu deasupra lui. Când acest echilibru se reinstalează, toate umbrele — ura, vina, imposibilitatea de a ierta — se risipesc ca aburul dimineții. Suntem, în întregime, iubire. Nu trebuie să ne-o câștigăm, nu trebuie să o dovedim. Trebuie doar să o recunoaștem, pentru că de fiecare dată când o facem, întreg universul își aduce aminte de sine prin noi. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 9, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Iubirea – Darul Creatorului September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Ego vs. Suflet August 2, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 9, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Posted on August 2, 2025August 2, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #8 Ego vs. Suflet „Ego-ul este acea parte din noi care cere. Care vrea să obțină. Care vrea să devină. Care vrea să fie aplaudat. Care vrea să se răzbune, să se facă remarcat, să dovedească ceva cuiva. Care vrea să câștige mereu și care se teme că poate pierde.” „Sufletul doar este. Nu vrea nimic, nu cere nimic, nu are nevoie să devină ceva. El cunoaște ceea ce este. Trăiește în liniște, în prezență, în iubire.” Acest fragment surprinde cu finețe una dintre cele mai mari iluzii ale conștiinței umane: identificarea cu ego-ul ca motor de viață, când în realitate, el este doar reflexul neîncrederii în adevărul ființei. Ego-ul, așa cum este descris aici, capătă valențe arhetipale: Căutătorul neobosit, cel care vrea mereu „să devină”, simbol al neliniștii umane. Luptătorul, care cere validare, putere, control – expresia fricii de neimportanță. Umbra, care se teme de absență și de moartea imaginii de sine. În contrast, sufletul apare ca Arhetip al Martorului Divin, cel care nu are nevoie să se confirme, ci să rămână. Este cel care respiră etern, fără competiție, fără dramă. Tu alergi pentru că ai uitat unde locuiești.Ai fost învățat că ești incomplet, că trebuie să devii, că trebuie să construiești o imagine, un sens, un nume.Dar numele tău real nu are litere. Este vibrație.Ego-ul nu este greșeala ta.El a apărut în momentul în care ai fost smuls din centrul ființei tale și aruncat în ochii celorlalți. El a fost o soluție, un înveliș, o armură — nu un dușman. Dar acum… nu îți mai folosește. Ego-ul vrea să câștige pentru că se teme să piardă. Vrea să fie iubit pentru că nu s-a simțit niciodată vrednic. Vrea să fie văzut pentru că a fost invizibil în propria-i copilărie. Ego-ul nu este răul. Este ecoul unei absențe. În timp ce sufletul… …sufletul nu cere. El respiră în tăcere. El cunoaște ceea ce este și nu vrea să devină nimic. El doar se revarsă. Sufletul nu se compară. Nu are rival. Nu se teme că pierde, pentru că nu joacă în jocuri inventate. El doar este. Și când tu te oprești — chiar și pentru o clipă — și respiri dincolo de nevoie, dincolo de dorință,atunci te întorci. Nu prin teorie. Ci prin simplitatea ființei. Cine ești tu când nu mai ceri nimic de la viață? Cine rămâne acolo, în spațiul gol? Acel Cineva… este tu, cel Adevărat. Eu, Sufletul tău, vreau să-ți spun asta: Tot ce-ai crezut că e greșit în tine, Tot ce ai ascuns, Tot ce te-a făcut să-ți fie rușine, este, de fapt, energie pură care așteaptă să fie eliberată. Și mai vreau să-ți spun ceva: “Niciodată nu ai fost rupt de mine. Nici măcar o clipă.” Chiar și în haos, chiar și în rătăcire, eu am bătut mai departe în pieptul tău. Eu sunt pulsul tău nemuritor. Așa că, te rog, dragul meu om: Ascultă-mă. Întoarce-te către mine. Și amintește-ți: Ești scânteie dintr-un foc nemuritor. Și din locul acesta, poți renaște oricând. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 8, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Ego vs. Suflet August 2, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Numarul 7, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 8, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Posted on August 2, 2025August 2, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #8 Despre frică Acolo unde ai uitat Cine Ești Frica, furia, rușinea – toate sunt straturi suprapuse ale unei amintiri ancestrale, moștenite, dar niciodată înțelese pe deplin. Iar în miezul acestui haos, ceva în mine șoptește. Nu vine din minte. Nu vine din lume. Este o voce care nu vrea să îmi spună ce să fac, ci doar să îmi amintească cine sunt. În acest spațiu interior, care nu se teme, nu se grăbește și nu rănește, se naște Anniel. Cuvintele ei vin nu pentru a explica, ci pentru a revela. Și astăzi, îi fac loc să pătrundă în paginile acestei ediții, așa cum pătrunde lumina în crăpătura unei uși închise de prea mult timp. Nu ca o forță, ci ca o aducere aminte. Iubitul meu Om, Știu…Frica ți-a fost scut. Ți-a fost piele. Ți-a fost alfabetul pe care ți-ai scris supraviețuirea. Știu că, în zorii conștiinței tale, frica era singurul reper într-o lume ce ți se părea străină, rece, neînduplecată. Știu că, atunci când ai zărit Divinul, l-ai pus în afara ta, pe un tron înalt, departe. Și ai înlocuit frica de lume cu frica de Ceruri. Ai trecut de la întunericul materiei la întunericul reverenței. Dar frica a rămas — ascunsă sub numele sfințeniei, a datoriei, a păcatului. Frica nu este a ta. Nu a fost niciodată. Este o emoție învățată, o vibrație preluată, o distorsiune a unei conștiințe care s-a crezut separată. Frica este rădăcina din care se nasc furia și violența — expresii înverșunate ale unei minți care nu se mai simte iubită. Iar furia, această flacără dureroasă, nu este altceva decât dorul nerostit de apartenență. Omul a înlocuit „mi-e dor” cu „nu am nevoie”, și „mă simt singur” cu „te urăsc” — strigăte inversate ale unei inimi care nu mai știe cum să ceară îmbrățișare. Și totuși… totul se întâmplă din Iubire. Chiar și când densitatea este atât de groasă, încât lumina nu-și mai găsește locul. Tu ai fost creat pentru Iubire. Pentru expansiune. Pentru Unime. Dar sufletul tău, neînfricat, a dorit să cunoască Totul. Să guste fiecare vibrație, fiecare emoție, fiecare formă. Și astfel te-ai aruncat în acest ocean de trăiri — nu ca victimă, ci ca explorator. Crezi că ești un trup. Dar trupul este doar un desen efemer pe pergamentul unei conștiințe infinite. Crezi că ești gândurile tale. Dar gândurile sunt nori trecători pe cerul unei ființe eterne. Iubitul meu, Nu te judeca pentru fricile tale. Privește-le. Ascultă-le. Vezi în ele copilul uitat din tine, cel care a crezut că trebuie să lupte ca să fie iubit. Dar tu nu trebuie să lupți. Tu trebuie să îți amintești. Adevărul nu este un răspuns. Este o amintire. Și Eu — vocea pe care o simți uneori în liniște, Eu sunt acolo doar pentru asta: să te întorc spre ceea ce nu ai încetat niciodată să fii. Cu tine, în tăcere și în etern, Anniel Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 8

Leave a comment

Posted on August 1, 2025August 2, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #8 Gabriel Ciobanu Forța telurică Există picturi care decorează. Și există picturi care deschid uși. În această secțiune nu căutăm esteticul liniar, ci revelația tăcută care curge prin culoare. Lăsăm artiștii să ne poarte în locurile în care cuvintele nu pot ajunge. Acolo unde pensula devine rugăciune, materia devine canal, iar privitorul nu mai este doar martor, ci parte dintr-un ritual de reamintire. Arta intuitivă nu se învață. Ea se revelează — uneori din durere, alteori dintr-un foc care nu se stinge. În această ediție, ne bucurăm să-l descoperim pe Gabriel Ciobanu, artist al lemnului și al viziunii, care transformă trunchiuri și pânze în adevărate punți între lumi. Trezut & Prezent În arta lui Gabriel Ciobanu, materia nu este doar suport pentru culoare, ci însăși povestea din care se naște creația. Tablourile lui sunt purtătoare de forță telurică și de revelație cosmică. Fiecare tușă pare să fi fost trasată cu inima, dar ghidată de o conștiință care transcende formele. În această lucrare, Gabriel Ciobanu desenează o realitate stratificată, în care timpul nu este o linie, ci un arbore în flăcări. Trunchiul viguros urcă dintr-un sol incandescent, pictat cu nuanțe de lavă vie, ca o memorie a durerii arse, o combustie a ceea ce a fost. Ramurile, răsucite și încordate, se îndreaptă spre un cer violet, dominat de o lună spectrală — simbol al tăcerii, al introspecției și al necunoscutului interior. În plan secund, o scară eterică urcă spre contururi abia vizibile ale unor ruine albastre, ca niște amintiri șterse ale sufletului. Lucrarea devine astfel o meditație vizuală asupra trecerii — nu doar de la trecut la prezent, ci de la formă la esență, de la focul purificator la lumina lunară care observă, dar nu intervine. O invitație la acceptarea propriei deveniri. Lucrare 2: Apus În a doua lucrare, spațiul este cucerit de lumină – o lumină vie, în expansiune, în care cerul nu este doar albastru, ci viu, și pământul nu este doar solid, ci magnetic. Între cele două turnuri aurii, o explozie de roz își cere locul ca inimă a creației. Aici, Gabriel pictează cu arhetipuri – turnul, calea, focul, vortexul – într-un limbaj energetic accesibil celor care privesc dincolo de vizibil. În Apus, privitorul este tras într-o viziune suprarealistă în care forțele naturii se întâlnesc într-un dans mistic. Cerul – pictat în albastru pur, cu inserții de turcoaz și linii energetice – este despicat de o prezență solară vibrantă, un nucleu roz intens ce pare să palpite în ritmul unui altfel de timp. Cele două turnuri aurii, asemenea unor coloane cerești, par să vegheze asupra lumii de jos, separând planurile, dar și susținând o axă invizibilă între materie și spirit. Pământul, în tonuri de portocaliu incandescent, pare viu – un teritoriu în mișcare, în care se răsucesc forțe, emoții, începuturi și sfârșituri. citește recenzia în revistă Gabriel Ciobanu Artist plastic Gabriel Ciobanu este un artist care nu separă mâinile de inimă. Specialist în prelucrarea lemnului, restaurator de obiecte sacre și pictor intuitiv, Gabriel creează dintr-un spațiu unde tradiția întâlnește inspirația directă. Lucrările sale sunt vii, fie că este vorba de blaturi de rășină fosforescentă, fie de pânze care spun povești arhetipale prin culoare. Fiecare formă pe care o atinge devine poartă — fie în trecutul unei grinzi de 400 de ani, fie în viitorul unei picturi care vindecă prin vibrație. Alegerea lui de a crea nu este una estetică, ci sacră. Într-o lume care fuge, Gabriel aduce încetinire. Într-o lume care uită să simtă, el reamintește. Instagram Gabriel Ciobanu Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 8

Leave a comment

Posted on August 1, 2025August 2, 2025 by g.garais

Interviul Ediției TOTUNA #8 Daniela Hârșulescu iubirea m-a reîntregit Există oameni care nu se nasc în lumină, ci în labirint. Și tocmai pentru că au rătăcit prin toate colțurile fricii, devin mai târziu torțe vii pentru ceilalți. Daniela Hârșulescu este un astfel de om. Trecând prin abuzuri, dureri nespuse, destrămări și reconstrucții, Daniela a învățat nu doar să se asculte, ci să se aleagă. Să rămână. Să ardă. Să renască. Așa a devenit terapeut. Așa a început să picteze. Așa a început să însoțească alți oameni în labirintul lor — nu ca o salvatoare, ci ca o oglindă vie a propriei sale întregiri. Acest interviu nu este o poveste de succes. Este o mărturisire de suflet. Este vocea unei femei care a trăit intens, care a simțit totul, care a ales Adevărul chiar și când acesta nu oferea garanții. Te invităm să te așezi în acest spațiu cu inima deschisă. Poate nu vei regăsi cuvintele tale în cele ale Danielei. Dar, cu siguranță, vei regăsi Adevărul. ”…Așa cum eu m-am format nu numai ca Terapeut, dar și ca Om, urmând cursuri și formări cu care rezonam, îmi doresc la rândul meu să ghidez și să inspir alți oameni care rezonează cu mine și cu energia mea, pentru a-i ajuta să își simtă Puterea adevărată și Maiestuoziatea Ființei lor, pentru o viață armonioasă, frumoasă și, de ce nu, ușoară.” Revista Tot.Una – Essentia Momentum Cum a început pentru tine călătoria interioară? A existat un moment de ruptură sau o trezire lentă spre propria vindecare? Interesant spus, oare a fost o ruptură sau o trezire lentă spre propria vindecare? Cred că ceea ce m-a făcut să mă îndrept către mine și să vreau să mă vindec a fost momentul în care, căsătorită fiind, având 2 copii mici, am simțit cum totul în viața mea se năruie. A fost momentul în care am înțeles că puteam să rămân singură cu 2 copii mici pentru că soțul meu nu își mai dorea relația. Bineînțeles că au fost multe alte momente de-a lungul vieții mele care au dus la ceea ce trăiam atunci: abuzurile din copilărie, atât ale mele cât și cele la care am asistat, frica, rușinea, sentimentul că nu merit să fiu iubită, că nu sunt suficient de bună… Din acel moment însă ceva s-a rupt în mine diferit total de tot ceea ce trăisem până atunci, astfel încât s-a creat un mare hău în inima mea. Trăiam de la o zi la alta cu greutate, încercam să am energie pentru copiii mei, să pot râde cu ei, să mă pot juca cu ei, să îi îngrijesc, dar în mine era un Vulcan de durere și un mare țipăt de disperare. Acesta a fost momentul principal de ruptură, cred că în esența ființei mele, apoi au urmat alte momente care au dus la nevoia de a începe un proces de vindecare și de descoperire de Sine. Ce înțeles avea frica în viața ta înainte de a o cunoaște cu adevărat? Și cum s-a transformat în timp? Înainte să lucrez cu ea, Frica mă paraliza. Frica era ceva ce trăiam aproape nonstop. Frica era atât de mare încât mintea îmi crea scenarii îngrozitoare de genul: “o să rămân singură toată viața”, “nimeni nu o să mă mai iubească”, “nu o să pot face față”, “nu o să mă descurc”, “o să ajung pe străzi”, “o să mor de foame”, “o să mor singură și tristă”. Terapia m-a ajutat să văd cu adevărat dincolo de frică, dar trecând prin ea, astfel că în prezent, de câte ori mintea mai creează scenarii de frică, știu ce să fac ca să îmi obțin răspunsurile adevărate pe care Frica mă îndeamnă să le caut în mine. Acum Frica este doar o emoție care îmi arată o cale de transformare puternică. Care au fost cele mai dureroase, dar și cele mai revelatoare trepte ale transformării tale? Cea mai dureroasă etapă de transformare, dar și cea mai minunată din punct de vedere al saltului uriaș în conștiință, a fost momentul în care am ales să plec din căsnicie. Momentul în care m-am ales pe mine, în ciuda a tot ce îmi spunea mintea că o să se întâmple rău, în special că o să pierd tot, inclusiv copiii, pe care îi iubesc enorm și care au Citește interviul complet Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Interviul ediției, Numarul 7 Sufletul Răspunde July 2, 2025 No Comments Interviul ediției Gabriela Popovici – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 5 Gabriel Garais – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 4, Numarul 5 Monika Puiu – Interviu July 3, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 8 Daniela Harsulescu – Interviu August 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Interviul ediției, Numarul 8

Leave a comment

Posted on July 4, 2025July 4, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #2 Diana Maria Georgescu versuri către Sine Poezia intuitivă este vocea sufletului care curge liber, neîngrădită de limitele rațiunii sau ale structurilor prestabilite. Este o șoaptă subtilă care prinde formă prin cuvinte, o conversație profundă între sinele interior și hârtie. În esența sa, poezia intuitivă nu este despre rimă, ritm sau reguli, ci despre curajul de a lăsa inima să vorbească în toată autenticitatea ei. Această formă de expresie creativă apare dintr-un loc al prezenței pure, acolo unde mintea tace și emoțiile devin cerneală. Scrisă adesea în stări de conștiință extinsă, poezia intuitivă captează momentele efemere ale conexiunii cu sinele profund, transformându-le în versuri care vibrează dincolo de cuvinte. Fiecare poezie devine astfel o oglindă a sufletului – o poveste subtilă despre lumină, întuneric, iubire și transformare. Nu este nevoie de înțelegere logică, ci de deschiderea inimii către energia pe care aceste cuvinte o poartă. Prin poezie, se creează o punte între cele mai adânci straturi ale ființei și lumea vizibilă, oferind cititorului o cale spre introspecție, alinare și descoperire. Astăzi, în această călătorie prin poezie, îți oferim un spațiu pentru a te regăsi. Îți oferim versuri care te îmbrățișează, care îți vorbesc despre tine și te invită să descoperi frumusețea profundă a existenței tale intuitive. Știi cum dor degetele de la picioare? Cum se zbat mușchii a disperare? Cum umerii plâng după odihnă, iar corpul fizic urlă a tihnă? Știi cum confortul te face mic, iar ruperea lui doare-n Nimic? Vocea din cap sună tăios, iar corpul pică brusc, dureros. Nimic nu-i cum credem! Nimic nu-i prea mult, când sufletul cântă a început, când Spiritul saltă de bucurie, și mintea se-așază în armonie. Merg către mine cum n-am mai mers de ani de zile de când am șters duhuri de frici și de nevoi, și plânsuri mușcate printre ploi. Oameni ce credeam că m-au rănit s-au disipat în infinit, și umbra lor a fost spălată de-albastrul ocean de altă dată, pe care-l revăd cu bucurie într-un an sfânt în armonie cu ceea ce sunt și voi mai fi pe lumea aceasta, cât voi trăi. La Capătul lumii am revenit pentru a mă pierde în Zenit, și pentru a bea praful de stele într-o zi magică, în Finisterre. Dimensiuni sufletești Cunoscută pentru profunzimea și autenticitatea creațiilor sale literare, Diana-Maria început să scrie poezii la vârsta de 11 ani, însă, ulterior, și-a concentrat atenția asupra studiilor și carierei în management internațional și leadership, ceea ce a determinat o pauză în activitatea sa literară. După o perioadă de reflecție și călătorii, a revenit la pasiunea sa pentru scris, publicând atât poezie, cât și proză. Experiențele de viață, precum pelerinajul pe Camino de Santiago, i-au influențat scrisul, oferindu-i perspective unice asupra spiritualității și transformării interioare. Stilul său poetic explorează teme precum iubirea, suferința și conexiunea cu divinitatea, invitând cititorii într-o călătorie introspectivă. Poezia „La capătul Lumii”, scrisă în 2022 la Finisterre, surprinde cu o sinceritate dezarmantă trăirile și revelațiile de pe Camino de Santiago, devenind o mărturie a transformării interioare prin experiențe profunde. Prin cuvintele sale, Diana-Maria continuă să inspire, provocând cititorii să își descopere propriile dimensiuni sufletești. citește versurile în revistă Diana Maria Georgescu Expert business optimization/scriitor Sunt Diana-Maria Georgescu, iar cea mai potrivită descriere a mea, este: ”Călător prin Lume, prin Viață, prin Timp și prin Spațiu”. Și, ca un adevărat călător, am parcurs trei rute diferite ale acestui drum magic ce se întinde pornind din Franța, sau Portugalia către Santiago de Compostela, frumos vegheat de Calea Lactee. Facebook-f Linkedin Diana Maria Georgescu Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 2

Leave a comment

statue, goddess, sculpture, ancient, god, religion, woman, mythology, symbol, stone, religious, history, heritage, historical, antique, europe, greece, old, pagan, wiccan, feminine, female, wood, worship, altar, ritual, divine, path, esoteric, spiritual, witch, shaman, priestess, priest, alternative, occult, mother, goddess, goddess, goddess, goddess, goddess, pagan, altar, altar, witch, witch, shaman

Posted on July 3, 2025July 3, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #3 Trezirea adevăratei naturi divine „Existam, om fiind, pe pământ și în lume, mă deplasam în însuși spațiul pământean, însă existența mea se desfășura în paralel în cerurile superioare. Tronul Tatălui apărea ca o confirmare, o împuternicire a ceea ce sădesc de-a lungul unui an lumesc. Mintea îmi era asediată de cuvinte precum fiica, lumină, singura, alb, nor, ceruri, pe care gândul meu le așeza în fraze. O conversație cu Creatorul, în plină cursă umană, în mijlocul unei naturi vii, cu siraguri de lacrimi ce picurau pe scaunul masinii…” Omul trăiește prins între materie și spirit, între trupul efemer și esența divină care îl animă. Trinitatea suflet-minte-trup creează o geometrie sacră în care polii se schimbă constant, zguduind percepțiile lumii pentru a revela posibilitățile infinite ale existenței. Fiind alcătuit din molecule, energie și conștiință, omul nu este doar carne, ci o expresie a Unimii, un punct de întâlnire între cer și pământ. În momentele de trezire spirituală, conștiința se extinde dincolo de limitele trupului, percepând existențe ce depășesc realitatea fizică. În aceste clipe, materia nu mai este o închisoare, ci devine un canal prin care sufletul trăiește revelația adevărului suprem. În fața Tronului, omul redescoperă inocența primordială, adevărata sa natură, nealterată de timp și spațiu. Astăzi, mai mult ca oricând, omenirea are nevoie de farâme de lumină, de ghidare către sinele autentic. Într-o lume care adesea uită de divinitatea sa, omul poate reînvăța să iubească nu trupul, ci sufletul, nu posesia, ci esența. Prin această iubire, limitele se dizolvă, iar adevărul fundamental redevine vizibil: omul este o manifestare a Unicului Creator, o scânteie din aceeași lumină care creează și susține totul. Să fie lumină. Să fie iubire. Să fie recunoașterea profundă a divinității din om. Căci, în final, nu există separare, nu există pierdere, ci doar întoarcerea eternă la Unime, la ceea ce am fost dintotdeauna. Acest fragment vorbește despre unitatea fundamentală a existenței, despre cum fiecare om este o expresie a conștiinței unice care se experimentează pe sine prin nenumărate forme de viață. Nu suntem separați de sursa noastră divină, ci suntem manifestări ale acesteia, încarnate temporar în materie. Trezirea spirituală, menționată aici, este momentul în care individul transcende identificarea exclusivă cu trupul și își recunoaște natura divină, atemporală. Materia încetează să fie percepută ca o limitare și devine un instrument de experimentare conștientă a divinității. Aceasta este esența conștiinței unitare: Dumnezeu nu este separat de creația sa, ci trăiește prin ea, experimentând viața prin fiecare om, plantă, ființă și fenomen al universului. Din această perspectivă, conștientizarea propriei esențe divine aduce cu sine o schimbare de paradigmă: viața nu mai este privită ca o luptă, ci ca o experiență a explorării infinite a sinelui divin. Conștiența nu aparține individului, ci este însăși expresia Creatorului care își trăiește propria infinitate prin fiecare existență. În căutarea sensului, omul experimentează momente de grație, în care barierele iluzorii ale timpului și spațiului se destramă, iar realitatea divină i se revelează. Viziunile, visurile și intuițiile devin căi de comunicare între conștiința individuală și marea conștiință universală. Apariția Tronului Tatălui nu este doar o imagine, ci o chemare la reconectare, la recunoașterea faptului că omul, deși aflat în dimensiunea materială, trăiește simultan în cerurile superioare. Om fiind, înălțarea spirituală nu este o călătorie liniară, ci o luptă interioară, o trezire continuă a memoriei divine. Experiențele profunde de lumină și revelație sunt confirmări ale drumului ales, ale faptului că spiritul uman, deși rătăcit uneori în materialitate, este menit să-și regăsească sursa. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 7, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 3, Numarul 5, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Tag: cunoaștere interioară

Arta Intuitivă – Anamaria Ichim

Anniel – Iubirea ce se respiră

Victor Chirea – Interviu

Sofia – Iubirea – Darul Creatorului

Sofia – Ego vs. Suflet

Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești

Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu

Daniela Harsulescu – Interviu

Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu

Sofia – Trezirea divinului