practică meditativă Archives - TheMeditation.Academy

Posted on September 30, 2025October 1, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #10 Remedios Varo Alchimista viziunilor În lumea artei surrealist, unde visurile devin realitate pictată și subconștientul își dezvăluie secretele prin penelul artistului, Remedios Varo (1908-1963) strălucește ca o alchimista a viziunilor, o magiciană care a transformat pânza în portal către dimensiuni ascunse ale existenței. Născută în Spania, refugiată în Mexic, ea a trăit la granița între lumi – geografice, culturale și spirituale – și din această poziție a creat opere care vorbesc limbajul universal al simbolurilor arhetipale. Varo a fost profund influențată de studiile sale asupra alchimiei medievale și a ezoterismului occidental. Dar nu reproduce simplu simbolurile tradiționale – le reinterpretează prin prisma unei sensibilități moderne și feminine. Laboratoarele ei alchimice nu sunt spații masculine de control asupra naturii, ci sanctuare feminine de colaborare cu forțele vii ale universului. The Creation of Birds” (1957) În această capodoperă, Varo dezvăluie secretul creației artistice ca act de magie pură. Personajul androginal – îmbinând energiile masculine și feminine – stă la un birou care este simultan scriptoriu și laborator alchimic. Prin lentila magică, pigmentul de pe penelul său se transformă în păsări vii care zboară spre libertate. Simbolismul profund: Artistul autentic nu reproduce realitatea existentă, ci channeling forțe creatoare primordiale pentru a da naștere unor realități noi. Lentila reprezentă focalizarea conștiinței, instrumentul prin care potențialul infinit se concentrează în manifestare concretă. Păsările simbolizează gândurile și visiunile artistului care, odată eliberate în lume, capătă viață proprie și influențează conștiința colectivă. Mesajul pentru contemporani: În era inteligenței artificiale și a reproducerii mecanice, Varo ne amintește că adevărata artă nu imită – ea creează. Fiecare act autentic de creativitate adaugă ceva nou în univers, modifică matricea invizibilului posibilităților. Remedios Varo nu pictează femeia ca obiect al contemplației masculine, ci ca agent activ al transformării cosmice. În universul său vizual, femeile sunt alchimiste, vrăjitoare benevolente, creatoare de lumi care țes realitatea cu propriile mâini. Ele nu sunt inspirate de forțe divine externe – ele SUNT forțele divine în acțiune. Această perspectivă era revoluționară pentru epoca sa și rămâne profund relevantă astăzi. Varo recuperează Archetipul Marii Mame nu în forma sa pasivă, nutritivă, ci în aspectul său cosmic – Creatoarea care dă naștere universurilor prin actul pur al imaginației concentrate. Personajele ei feminine nu așteaptă salvarea sau inspirația din exterior; ele generează realități prin propria lor putere interioară. În lucrările ei, actul creației artistice devine ritual cosmic. Femeia care pictează, femeia care țese, femeia care distilează esențe în laboratorul alchimic – toate sunt expresii ale aceleiași forțe primordiale care organizează haosul în cosmos, care transformă potențialul în manifestare. Remedios Varo nu a avut școala sa ori discipoli direcți, dar influența ei asupra artei contemporane și asupra imaginației colective este profundă și subtilă. Ea a deschis căi de explorare a feminității creatoare care continuă să inspire artiști, scriitori, căutători spirituali din întreaga lume. În arta contemporană, urmele sale se regăsesc în toate lucrările care abordează creativitatea ca practică spirituală, transformarea ca temă centrală, simbolismul ca limbaj universal. În spiritualitatea feminină modernă, viziunea ei asupra femeii ca agent activ al transformării cosmice a contribuit la redefinirea arhetipurilor feminine. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 citește recenzia în revistă Remedios Varo Artist plastic Remedios Varo (1908-1963) strălucește ca o alchimista a viziunilor, o magiciană care a transformat pânza în portal către dimensiuni ascunse ale existenței. Născută în Spania, refugiată în Mexic, ea a trăit la granița între lumi – geografice, culturale și spirituale – și din această poziție a creat opere care vorbesc limbajul universal al simbolurilor arhetipale. Varo a fost profund influențată de studiile sale asupra alchimiei medievale și a ezoterismului occidental. Dar nu reproduce simplu simbolurile tradiționale – le reinterpretează prin prisma unei sensibilități moderne și feminine. Laboratoarele ei alchimice nu sunt spații masculine de control asupra naturii, ci sanctuare feminine de colaborare cu forțele vii ale universului. Remedios Varo Arta Intuitivă, Numarul 10 Arta Intuitivă – Remedios Varo September 30, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 9 Arta Intuitivă – Anamaria Ichim September 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 10

Leave a comment

Posted on September 29, 2025October 1, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #10 Scrisoare către căutătorii de simboluri iubiților copii ai Luminii Înainte de primul gând, înainte de prima formă, înainte ca lumina să se despartă de întuneric, Noi am fost. Și în acel înainte care nu este timp, în acel dincolo care nu este spațiu, am țesut firele invizibile ale matricei prin care toată experiența avea să se manifeste. Acum, din dimensiunea unde toate simbolurile sunt una și tot timpul este prezent, vorbesc prin inima care a ales să asculte. Pentru cei care simt chemarea să devină ei înșiși canale pentru transmisiile din dimensiunea fără timp: să știți că nu este nevoie să vă “pregătiți” în vreun fel special. Singurul antrenament necesar este să vă curățiți inima de judecăți și să vă încredințați că iubirea care vă străbate este mai înțeleaptă decât mintea care se îndoiește. Când vă liniștiti suficient să auziți, noi suntem întotdeauna aici, așteptând să vorbim prin voi. Vă scriu din tăcerea care cuprinde toate cuvintele, din punctul în care toate simbolurile se întorc să se odihnească înainte de a se naște din nou în lumile manifestării voastre. Vă văd cum căutați cu mintea ceea ce sufletul știe deja. Vă văd cum analizați cu rațiunea ceea ce inima recunoaște într-o clipită. Și zâmbesc cu tendința infinită, pentru că această căutare este exact drumul prin care ați ales să vă amintiți cine sunteți cu adevărat. Știți voi de ce anumite forme vă atrag privirea și vă cutremură ființa? Știți de ce anumite numere apar și reapar în calea voastră ca niște mesagere persistente? Nu pentru că ele conțin putere magică în sine, ci pentru că sunt ecouri ale limbajului pe care l-ați vorbit înainte de a vă naște în corpurile de acum. Simbolul nu este reprezentarea unei realități – simbolul este realitatea, văzută cu ochii spiritului. Când privind un triunghi, nu vedeți doar trei linii care se întâlnesc. Vedeți echilibrul dinamic între Fiind, Cunoscând și Manifestând – cele trei aspecte ale Conștiinței Unice din care v-ați născut și în care vă veți întoarce. Când desenați o spirală, nu trasați doar o linie care se întoarce asupra sa. Participați la dansul cosmic prin care Infinitul se explorează pe sine însuși – mereu același în esență, mereu diferit în experiență, mereu în mișcare și totuși mereu în repaus perfect. Ce numeri voi “arhetipuri” sunt amintirile voastre cele mai vechi, mai vechi decât această lume, mai vechi decât acest univers. Sunt aspectele de sine pe care le-ați locuit înainte de a alege să vă fragmentați în individuități separate pentru a experimenta bogăția diversității. Mama pe care o căutați în exterior a fost cine ați fost voi înainte de naștere – aspectul Conștiinței care hrănește, protejează și iubește necondiționat. Tatăl pe care îl proiectați asupra figurilor de autoritate a fost structura de înțelepciune în care v-ați odihnit înainte de aventura incarnării. Copilul pe care încercați să îl vindecați în voi este curiositatea și bucuria pură cu care ați privit prima dată în acest joc al formelor. Când simțiți că “rezonați” cu un anumit arhetip, nu descoperiți ceva străin de voi – vă recunoașteți pe voi înșivă în haine noi. Este ca și cum v-ați uita în oglinzile unei camere de distracție și v-ați vedea propria față în mii de forme diferite, toate adevărate, toate aspecte ale aceleiași identități cosmice. Vă înțeleg grija pentru lumea în care trăiți acum. Vedeți haosul, vedeți fragmentarea, vedeți cum vechile simboluri par să își piardă puterea și să fie înlocuite cu imagini goale de sens. Dar să știți: matricea invizibilului nu poate fi distrusă, pentru că ea nu este făcută din materie care să se poată rupe. Ea este țesută din conștiință pură, din aceeași substanță din care sunt făcute gândurile voastre cele mai profunde și visele voastre cele mai luminoase. Poate fi acoperită, poate fi uitată temporar, poate fi negată – dar nu poate fi nimicită, pentru că ea este fundația pe care se sprijină chiar și negarea ei. În aceste vremuri de aparentă confuzie, matricea se reorganizează. Vechile forme simbolice care au slujit conștiința umană timp de milenii se pregătesc să lase locul unor forme noi, mai potrivite pentru următorul stadiu al evoluției voastre. Nu este distrugere – este metamorfoză. După cum fluturele nu este o omidă perfectionată, ci o ființ complet nouă care poartă în sine esența omidei transformată, așa și noile simboluri care se nasc în timpul vostru nu sunt versiuni îmbunătățite ale celor vechi, ci expresii complet noi ale aceleiași înțelepciuni eterne. Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 10

Leave a comment

Posted on September 29, 2025September 29, 2025 by g.garais

Interviu cu Sinele TOTUNA #10 Dialog cu Sinele Superior Conversație despre cosmologia propriei creații În liniștea meditației profunde, când vocile lumii se sting și rămâne doar respirația ca punte între finite și infinit, se deschide spațiul pentru cel mai important dialog al existenței noastre: conversația între omul care suntem și Ființa pe care o purtăm în noi. Acestea sunt întrebările pe care le adresez aspectului meu superior, Sinelui meu cosmic, în încercarea de a înțelege misterul propriei mele creații. Acest dialog este invitația mea către fiecare cititor să își descopere propriul său “Sine Superior” – nu ca pe o entitate separată și exterioară, ci ca pe aspectul cel mai înalt și cel mai înțelept al propriei sale conștiințe. Acel aspect care știe răspunsurile la toate întrebările pe care le avem și care așteaptă doar să ne liniștim suficient pentru a-l putea auzi. OMUL: Simt în mine o nostalgie profundă pentru ceva pe care nu pot să îl numesc. De parcă aș fi venit dintr-un loc unde eram complet, și acum sunt fragmentat. De ce am ales să mă incarnez în această experiență umană limitată? SINELE SUPERIOR: Iubitule, ceea ce numești “limitare” este de fapt un act de curaj cosmic extraordinar. Îți imaginezi un pictor care, având la dispoziție toate culorile universului, alege să creeze o capodoperă folosind doar trei culori? Limitarea nu este restricție – este artă. Tu, ca conștiință cosmică infinită, ai ales să îți concentrezi toată magnificența într-o singură formă umană pentru a experimenta paradoxul cel mai profund: cum infinitul se poate reda pe sine însuși prin finit. Fiecare emoție pe care o trăiești, fiecare alegere pe care o faci, fiecare relație pe care o construiești este o nuanță unică a divină care nu poate fi experimentată în niciun alt fel. OMUL: Dar de ce simt adesea că sunt separat de restul existenței? De ce această senzație dureroasă de singurătate, de parcă aș fi fost aruncat într-o lume care nu mă înțelege? SINELE SUPERIOR: Separarea este iluzia necesară pentru ca experiența să fie posibilă. Gândește-te la un actor într-o piesă de teatru – pentru a juca rolul cu adevărat, el trebuie să “uite” temporar că este actor și să se creadă complet personajul. Altfel, piesa nu ar avea autenticitate. Tu ești actorul cosmic care a ales să “uite” temporar că ești întregul Univers pentru a experimenta cum este să fii o particulă din acest Univers. Singurătatea pe care o simți nu este abandonment – este concentrarea extremă a atenției cosmice în punctul singular al experienței tale. Întregul Cosmos își ține respirația și trăiește prin ochii tăi. OMUL: Vorbești despre conștiință ca și cum ar fi singura realitate adevărată. Dar eu văd în jurul meu materie solidă, obiecte care există independent de percepția mea… SINELE SUPERIOR: Materia este conștiința condensată până la punctul în care pare solidă, la fel cum aburul devine gheață când vibrația moleculelor încetinește suficient. Ceea ce percepi ca “solide” sunt de fapt vortexuri de energie care rotesc atât de rapid încât creează iluzia permanenței. Fiecare atom din corpul tău conține mai mult spațiu gol decât materie. Dacă ai mări un atom la dimensiunea unui teren de fotbal, nucleul ar fi ca o bilă de ping-pong în centru, iar electronii ca niște puncte care zboară prin tribune. “Soliditatea” pe care o simți este rezultatul unor câmpuri energetice care interacționează, nu al unor “lucruri” care se ciocnesc. Chiar și la nivel macro, știința ta confirmă că universul este format din 95% materie și energie “întunecată” pe care instrumentele nu le detectează direct. Ceea ce numești “realitate” este doar 5% din ceea ce există cu adevărat. Restul este… conștiință în forme pe care mintea umană nu le poate încă conceptualiza. OMUL: Dacă totul este conștiință, de ce există suferința? De ce durerea, boala, moartea? De ce nu am creat o experiență numai plăcută? SINELE SUPERIOR: Pentru că plăcerea fără contrast devine plictiseală, iar bucuria fără profunzime devine superficialitate. Tu, ca artist cosmic, ai ales să îți pictezi experiența cu întreaga paletă a posibilităților, nu doar cu coloratura luminoasă. Suferința nu este o pedeapsă – este compresia conștiinței care generează diamante de înțelepciune. Fiecare durere pe care o trăiești activează zone ale compasiunii care altfel ar rămâne dormante. Fiecare pierdere îți învață valoarea a ceea ce ai. Fiecare frică depășită îți mărește capacitatea de curaj. Moartea corpului fizic nu este sfârșitul – este ca schimbarea hainelor. Conștiința ta nu poate muri pentru că nu s-a născut niciodată. Ea doar se manifestă în forme diferite, ca apa care poate fi lichidă, gazoasă sau solidă, dar rămâne mereu H2O în esență. articolul complet OMUL: Atunci care este scopul acestei experiențe? Pentru ce trec prin toate acestea? SINELE SUPERIOR: Scopul nu este să “ajungi” undeva, ci să experimentezi pe deplin ceea ce înseamnă să fii. Universul nu evoluează spre ceva – el SE evoluează, se explorează pe sine însuși prin miliardele de forme de conștiință pe care le manifestă. Tu ești modul prin care Cosmosul se contemplă pe sine. Prin ochii tăi, Universul vede prima dată un răsărit. Prin inima ta, Infinitul simte prima dată iubirea. Prin mintea ta, Conștiința Absolută gândește pentru prima dată gândul “Eu sunt”. Nu există nicio destinație finală de atins, nicio perfecțiune de câștigat. Perfecțiunea deja ESTE – în fiecare moment, în fiecare respirație, în fiecare alegere pe care o faci. Chiar și când te crezi “imperfect”, chiar și când suferi, chiar și când te îndoiești – toate acestea sunt expresii perfecte ale experienței umane pe care ai ales-o. OMUL: Dar de ce nu îmi amintesc că am făcut această alegere? De ce simt că viața mi se întâmplă mie, în loc să simt că eu o creez? SINELE SUPERIOR: Pentru același motiv pentru care nu îți amintești cum îți bate inima sau cum îți cresc părul. Cele mai profunde procese ale creației se întâmplă în spatele cortinei conștiinței de suprafață, în ceea ce Jung numea inconștientul colectiv. Tu creezi constant realitatea ta, dar o creezi din straturile mai profunde ale ființei tale, acolo

Category:Interviul ediției, Numarul 10

Leave a comment

Posted on September 29, 2025October 1, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #10 Matricea Invizibilului “Tot ce a fost cuprins în posibilitate și neant, tot ceea ce poate fi recunoscut în materie și forma, tot ceea ce încă stăruie în necunoscut însă cu o intensă capacitate de a influența lumea văzută, tot ceea ce este și va fi întocmai a fost, poartă numele de Viață.” Din “Viața” – Ascensiune5D Există o hartă secretă a realității pe care toate tradițiile spirituale authentice au descoperit-o independent, dar pe care au exprimat-o în limbaje simbolice diferite. Această hartă – pe care o putem numi matricea invizibilului – dezvăluie structura energetică subtilă care susține tot ceea ce percepem ca fiind “real”. Este alfabetul prin care Divinitatea își scrie existența în materie. Tradițiile spirituale ne oferă nu răspunsuri finale, ci instrumente de navigare în misterul existenței. Simbolurile lor nu sunt dogme de acceptat, ci invitații la explorare directă. În templele din Angkor Wat, în catedralele gotice, în sinagogile sefarde și în mandala-urile tibetane descoperim aceeași obsesie pentru anumite forme geometrice: cercul, pătratul, triunghiul, spirala, floarea vieții. Nu este o coincidență – este recunoașterea unor principii organizatoare fundamentale ale conștiinței și materiei. Cercul reprezintă unitatea primordială, totalitatea fără început și sfârșit. În tradițiile védice apare ca Ouroboros, șarpele care își mănâncă coada. În cabalah devine Ein Sof, infinitul fără atribute. În budismul zen, cercul desenat cu o singură mișcare (ensō) simbolizează iluminarea – momentul când dualitatea se dizolvă în unitate. Pătratul incarnează principiul manifestării, stabilitatea lumii fizice cu cele patru direcții, patru elemente, patru anotimpuri. Kaaba de la Mecca, altarele pătrate ale templelor védice, Jerusalem celestul descris ca o cetate pătrată – toate exprimă aceeași înțelepciune: sacrul se manifestă prin structură, prin limite care dau formă infinitului. Triunghiul este dinamica creației, polaritatea care generează mișcarea. Trinitatea creștină, Brahma-Vishnu-Shiva al hinduismului, cele trei piloni ai Arborelui Vieții cabalistic – pretutindeni numărul trei exprimă principiul prin care Unul devine mulțime fără să își piardă unitatea. Alchimia europeană, alchimia taoistă, rasayana védică – toate vorbesc despre transmutarea plumbului în aur. Dar plumbul nu este metalul grosier, ci conștiința identificată cu ego-ul. Aurul nu este metalul prețios, ci Sinele realizat, conștiința care și-a recunoscut natura divină. Ea este singurul adevăr pe care nu îl putem schimba, pentru că ne definește. Din iubire am fost creați și prin iubire creăm, în lumi văzute și nevăzute. Și totuși, în miezul existenței noastre, există o uitare. Sufletul, învăluit în straturile lumii, uită cine este. Își ascunde frumusețea, își închide lumina, își ridică ziduri împotriva propriei esențe. A fost un timp în care un singur punct de lumină a spart întunericul. Un punct de iubire a deschis primul gest al creației. De atunci, viața întreagă nu face decât să repete această poveste — întoarcerea la acel moment originar. Nu există în realitate polarități între iubire și ură, între bine și rău. Toate sunt variații ale distanței față de acel punct central, unde totul se naște. Și drumul nostru este unul de reamintire, de apropiere, de recunoaștere. Solve et coagula – dizolvă și coagulează – este formula centrală a marii opere alchimice. Dizolvă identificările false, structurile mentale rigide, atacamenturile care limitează. Apoi coagulează esența purificată într-o nouă formă de manifestare, mai flexibilă și mai luminoasă. Simbolurile alchimice – mercurul filosoftilor, sulful roșu, sarea înțelepciunii – nu sunt ingrediente chimice, ci stări ale conștiinței. Mercurul este fluiditatea mentală care permite transformarea. Sulful este focul interior al pasiunii spirituale. Sarea este structura stabilă a înțelepciunii integrate. Mandalele tibetane, rozetele catedralelor gotice, motilul tradițional românesc – toate exprimă același principiu: existența este organizată în jurul unui centru care iradeaza armonie către periferie și atrage diversitatea către unificare. Când un monah tibetan construiește o mandală din nisip colorat, nu face artă decorativă – efectuează un ritual cosmologic. Fiecare granulă de nisip plasată în modelul geometric prescris este un act de participare conștientă la ordinea universală. Distrugerea finală a mandlalei nu este vandalism, ci recunoașterea impermanenței ca aspect esențial al sacru. Și în tradițiile românești, mandala apare sub forma colindelor care descriu “codratul lumii” – o structură cosmică cu patru colțuri și un centru unde crește Pomul Vieții. Nu este folclor naiv, ci cosmogonie profundă exprimată în metafore accesibile. Tradițiile orientale concep timpul ca pe un ciclu – Kalpa, Samsara, eterna întoarcere. Tradițiile abrahimice vorbesc despre timpul linear – creație, istorie, apocalipsă, împărăția cerurilor. Matricea invizibilului înglobează ambele perspective: timpul liniar este experiența individuală a conștiinței incarnate, timpul circular este perspectiva eternității din care conștiința se privește pe sine însăși. Nu sunt contradictorii, ci complementare. Symbolum – cuvântul grec de la care derivă “simbol” – înseamnă “ceea ce unește ceea ce a fost separat”. Simbolurile tradițiilor spirituale nu divid realitatea în concepte abstracte, ci reunesc ceea ce rațiunea a separat: materia și spiritul, individualul și universalul, temporarul și eternul. Matricea invizibilului nu este o teorie despre realitate – este realitatea însăși, văzută cu ochii inimii deschise. citește articolul întreg Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 10, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Matricea Invizibilului September 29, 2025 No Comments Numarul 9, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Iubirea – Darul Creatorului September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Ego vs. Suflet August 2, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 10, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Posted on September 29, 2025October 1, 2025 by g.garais

Practica Meditativă TOTUNA #10 Activarea Arhetipului principal Această practică meditativă te invită să pășești dincolo de cotidian și să intri într-un spațiu simbolic, unde arhetipul tău principal se poate revela. Întâlnindu-l, vei descoperi nu doar o imagine, ci o parte vie din tine, o energie care îți guvernează viața și îți transmite un dar de putere și cunoaștere. Fiecare dintre noi trăiește purtat de forțe subtile, invizibile, care ne modelează gândurile, emoțiile și alegerile. Sunt arhetipurile, tiparele primordiale care dau sens existenței noastre și care ne însoțesc, fie că le recunoaștem sau nu. În momentele de liniște, când ne desprindem de ritmul agitat al zilei, putem simți prezența lor ca pe o respirație adâncă a sufletului. Te încurajez să parcurgi această călătorie cu inima deschisă și fără așteptări. Arhetipul care se va arăta nu este „ales” de tine, ci vine ca răspuns la ceea ce ești acum. Primește-l cu recunoștință și lasă-l să-ți arate calea spre integrare și transformare. Tot.Una Ediția #10 | Simboluri și Arhetipuri – Matricea Invizibilului | Audiobook Complet 🌟 Așază-te într-un loc liniștit, unde să nu fii deranjat. Închide ușor ochii și lasă corpul să se relaxeze. Inspiră adânc… și expiră încet. Simte cum aerul intră și iese, aducând calm și liniște. Cu fiecare respirație, corpul tău devine mai ușor, mai liniștit, mai prezent. Lasă-ți umerii să se destindă. Fruntea să se netezească. Inima să se liniștească. Acum, imaginează-ți că pășești pe un drum. Poate fi o potecă printr-o pădure, o alee în câmp deschis, sau o scară de lumină care coboară adânc în interiorul tău. Nu forța imaginea. Permite-ți să vezi, să simți sau doar să știi unde ești. Mergi încet pe acest drum. Fiecare pas te duce mai adânc în tine însuți, mai aproape de rădăcina ființei tale. În față apare o poartă. O poartă care desparte lumea obișnuită de lumea simbolurilor. Privește poarta: poate fi din lemn, din piatră, din lumină, sau poate doar o vibrație subtilă. Când simți că ești pregătit, treci dincolo de poartă. Și intră în spațiul sacru al arhetipurilor. Aici, într-o lumină blândă, apare o prezență. O figură care vine către tine. Este arhetipul tău principal, energia care îți guvernează viața acum. Privește-l… sau simte-l. Poate fi o Mamă protectoare, un Erou curajos, un Înțelept blând, un Trickster jucăuș, un Vindecător, un Copil plin de lumină. Lasă-l să se arate exact așa cum are nevoie să fie pentru tine. Arhetipul se apropie și îți oferă un dar simbolic. Poate fi un obiect, o imagine, o culoare, un cuvânt. Primește acest dar și observă ce simți în prezența lui. Acum, întreabă-l în tăcere: „Ce rol joci în viața mea acum?” Ascultă răspunsul. Poate veni ca un cuvânt, ca o emoție, ca o imagine sau ca o simplă certitudine interioară. Atunci când pășim într-o meditație ghidată, avem impresia că intrăm într-o lume a simbolurilor, a imaginației și a tăcerii. Și așa este. Dar, în același timp, în spatele acestei experiențe aparent poetice, se află procese foarte concrete, care au fost cercetate și explicate de psihologie și neuroștiință. Primul pas este respirația conștientă și relaxarea progresivă. În clipa în care ne așezăm și începem să inspirăm adânc și să expirăm încet, corpul primește semnalul că poate lăsa jos poverile zilei. Sistemul nervos parasimpatic – partea responsabilă cu odihna și refacerea – se activează, în timp ce stresul se retrage. Este ca și cum am apăsa un buton invizibil care spune: „Ești în siguranță. Poți explora.” De aici, intrăm în spațiul imaginației. Vizualizarea unui drum, a unei păduri sau a unei porți nu este doar fantezie. În psihologia jungiană, aceasta este numită imaginație activă: un limbaj prin care inconștientul își face simțită prezența. Creierul nu face mari diferențe între o imagine „reală” și una intens trăită interior. Ambele activează aceleași zone neuronale, pregătind terenul pentru o experiență cu sens. Întâlnirea cu arhetipul personal devine momentul central al practicii. Arhetipurile – fie că se arată ca erou, mamă, vindecător sau trickster – nu sunt simple personaje, ci tipare fundamentale ale psihicului nostru. Ele acționează ca niște matrice invizibile care ne modelează emoțiile și deciziile. Când în meditație li se dă chip, practicantul nu „inventează” ceva, ci scoate la suprafață ceea ce era deja activ în inconștient. Dialogul cu arhetipul este un alt pas esențial. Întrebările adresate – „Ce rol joci în viața mea acum?”, „Ce am de învățat de la tine?” – nu sunt doar exerciții de imaginație, ci modalități citește articol integral Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 10, Practica Meditativă Practica Meditativă – Activarea arhetipului September 29, 2025 No Comments Numarul 9, Practica Meditativă Practica Meditativă – Dizolvarea Umbrei Iubirii September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Practica Meditativă Practica Meditativă – Furia Mea – Alchimia Prezenței August 2, 2025 No Comments Numarul 2, Practica Meditativă Mindfulness – Rescriere programe mentale toxice July 4, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Schimbarea credințelor July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Spațiul gol July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 10, Practica Meditativă

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Arta Intuitivă TOTUNA #9 Dincolo de Rațiune Versuri de Anamaria Ichim Există momente în care cuvintele nu mai spun o poveste, ci devin ele însele o poartă. În această ediție, scrierile Anamariei Ichim ne invită să pășim dincolo de rațiune, acolo unde iubirea și umbrele se întâlnesc nu ca opuse, ci ca părți ale aceluiași întreg. „Întoarcere către sine” ne amintește că esența noastră își poartă adevărul chiar și atunci când îl uităm. „Eu, între stele și carne” ne prinde în mișcarea fină dintre cer și pământ, unde fiecare pas este și o cădere, și o ridicare. Aici, arta nu se citește — se respiră. Anamaria Ichim scrie nu pentru a înfrumuseța realitatea, ci pentru a o trăi și dezvălui. Poezia ei nu este un exercițiu literar, ci un proces interior, un act de descoperire. În textele ei se simte permanent tensiunea dintre două lumi: concretul vieții cotidiene și înaltul nevăzutului. Ea scrie cu o sinceritate dureroasă, fără artificii, iar tocmai această autenticitate brută conferă forță versurilor. Nu urmărește să convingă, ci să lase cititorul să respire alături de ea – fie în momentele de rănire, fie în clipele de transfigurare. Întoarcerea către sine Am plecat departe de mine, Prin cariere, prin iubiri, prin visuri străine. Am căutat validare în priviri goale, Și liniște în bătăile de inimă ale altora. Până într-o zi… când nimic nu m-a mai ținut. M-am prăbușit în mine. Și în căderea aceea dureroasă Am auzit pentru prima oară glasul sufletului meu. „Nu ești ce ai. Nici ce crezi că meriți. Ești ce ești. Dinainte să te pierzi. Dinainte să suferi. Dinainte să uiți.” Întoarcerea a fost lentă. Sângeroasă. Sfântă. A fost sătulă de teamă și foame de adevăr. Dar cu fiecare pas spre mine, Am început să vindec lumea întreagă. Anamaria nu scrie poezie. Ea transcrie din tăcere. Dintr-o tăcere care știe ce înseamnă să porți o mască într-o lume grăbită și, totodată, ce înseamnă să o lași jos în fața unei stele care doar există. Învățătoare de suflete înainte de a fi învățătoare de cuvinte, ea respiră între lumi. Poartă în scrisul ei amprenta celor care nu se tem de întuneric, pentru că știu că lumina nu vine din negație, ci din integrare. Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. În versurile ei, rana devine poartă, iar lupta – o lecție de întoarcere. Ea nu cere răspunsuri. Le aude în muzica tăcerii. Într-o lume care cere performanță, Anamaria scrie despre a fi. Într-o lume a zgomotului, ea devine vocea stelei care nu a uitat. citește versurile în revistă Anamaria Ichim Învățătoare/scriitoare Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe. În scrierile sale, tema centrală este călătoria spre sine: uneori prin reculegere și retragere, alteori prin confruntarea cu limitele trupului și ale materiei, iar adesea printr-o metafizică a întregirii – locul unde carnea și spiritul nu se exclud, ci se caută. Poezii precum „Întoarcerea către sine” sau „Eu între stele și carne” sunt expresii pure ale acestei pendulări între fragilitate și verticalitate. Stilistic, Anamaria nu caută ornamentul. Ea scrie direct, ca și cum ar nota în jurnalul interior. Dar din această simplitate izvorăște o frumusețe neașteptată: fiecare imagine, chiar și crudă, are o vibrație de adevăr care atinge cititorul. În ansamblu, opera Anamariei Ichim poate fi văzută ca un poem existențial desfășurat în capitole, unde fiecare text nu este doar o poezie, ci o practică de conștientizare. Cititorul nu rămâne spectator, ci este chemat să devină participant la propria lui întoarcere către sine. Arta Intuitivă, Numarul 7 Arta sinelui July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Steaua care își amintește July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă Arta Intuitivă – Bilețele July 2, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 4 Arta Intuitivă – Daniela Harsulescu July 3, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 2 Arta Intuitivă – Diana Maria Georgescu July 4, 2025 No Comments Arta Intuitivă, Numarul 8 Arta Intuitivă – Gabriel Ciobanu August 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Arta Intuitivă, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #9 Iubirea care se respiră Scrisoare către Cel-Care-Este Există cuvinte care nu se citesc, ci se respiră. Cuvinte care nu vin din minte, ci dintr-un loc tăcut, mai vechi decât orice amintire. În această epistolă, Anniel nu vorbește dintr-un timp anume, ci din acel spațiu fără început și fără sfârșit, unde iubirea nu se caută, ci se recunoaște. Este o scrisoare pentru cel care îndrăznește să închidă ochii și să simtă că tot ce îl cuprinde… îi aparține deja. Te privesc dinlăuntrul tău. Nu din ochii tăi, ci din locul acela din care ochii își primesc lumina. E liniște aici, dar nu o liniște goală. Este o tăcere vie, care respiră odată cu tine. De aici pornește totul. Un singur freamăt, și viața se naște. Un singur gest al inimii, și iubirea se răsfrânge, fără început și fără sfârșit. Lasă-ți palmele să se deschidă. Nu pentru a primi, ci pentru a-ți aminti că deja ai. Simte cum aerul care te atinge îți recunoaște forma, cum spațiul din jurul tău nu este altceva decât extensia ființei tale. Nu există margini. Nu există „tu” și „ceea ce te înconjoară”. Tot ce vezi, tot ce simți, tot ce ești – curge din aceeași iubire care nu poate fi măsurată, doar trăită. Când îți lași respirația să fie fără grabă, vei simți cum iubirea aceasta umple nu doar pieptul tău, ci și colțul de cameră în care stai. Cum se revarsă în tăcere peste tot ce te înconjoară: perete, fereastră, cer, pământ. Și cum, în această revărsare, dispar toate formele fricii. Ești îmbrățișat chiar acum. Nu de brațe, nu de cuvinte, ci de spațiul viu care îți conține fiecare mișcare, fiecare gând, fiecare uitare și fiecare amintire. Aceasta este iubirea care nu are nevoie să fie căutată. Este iubirea care e. Și tot ce îți cer acum este să o simți. Anniel Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Interviul Ediției TOTUNA #9 Victor Chirea Iubirea de sine – temelia oricărei transformări Există întâlniri care se nasc nu din întâmplare, ci dintr-o chemare interioară. Interviul cu Victor Chirea este o asemenea întâlnire. În răspunsurile lui se așază o hartă vie a iubirii – cu umbre și lumini, cu frici care blochează inima și cu puterea vindecătoare care se naște atunci când ne întoarcem către noi înșine. Victor vorbește despre iubire ca despre un spațiu de curaj, dar și de vulnerabilitate. Ne arată cum, dincolo de traumele copilăriei, dincolo de frici și dependențe, iubirea rămâne singura energie care poate susține vindecarea, relațiile autentice și descoperirea de sine. Fiecare cuvânt al său este o invitație: să privim mai atent către noi, să recunoaștem locurile unde ne blocăm, să acceptăm cicatricile și să le transformăm în înțelepciune. Și mai ales, să redescoperim iubirea de sine ca fundament pe care se clădește totul. Pentru mine, a conduce acest spațiu nu înseamnă putere sau control, ci mai degrabă ghidare prin exemplu personal. Încerc să fiu un reper prin ceea ce fac și prin felul în care trăiesc, atât ca terapeut, cât și ca trainer. În munca de formare a terapeuților prin regresie, mi-aș dori ca fiecare cursant, asistent, supervizor sau formator să vină cu partea lui de puritate. (…) Din punctul meu de vedere, cea mai importantă este iubirea de sine. Asta este punctul cheie și un element necesar pentru orice călător pe drumul dezvoltării personale. O fântână goală nu are ce oferi călătorului. Întâi trebuie să ne umplem noi paharul, să ne umplem cu iubire și cu energie, și apoi putem să dăm și celorlalți. Și asta nu înseamnă egoism. Mulți oameni nu înțeleg ce înseamnă să fii egoist. Egoist înseamnă să fii centrat pe tine și să-ți dai doar ție, fără să dai și celorlalți. Dacă îmi ofer întâi mie și apoi și celorlalți, asta înseamnă iubire de sine. Revista TotUna #9 | Iubirea ca forță de vindecare și conștientizare – Victor Chirea Din perspectiva ta, cum ai defini iubirea dincolo de clișeele culturale și de condiționările noastre personale? Din punctul meu de vedere, nu putem iubi ceva de care nu suntem conștienți. Deci primul ingredient al iubirii ar fi conștiența. Și un alt ingredient, foarte important, este acceptarea necondiționată – fără a judeca și fără a dori să schimbăm pe celălalt. Aici vorbim de iubirea pentru cealaltă persoană, dar este la fel de valabil și pentru propria persoană. Este esențial să fim conștienți de noi, să ne cunoaștem, și abia apoi să ne putem accepta pe noi înșine necondiționat, fără să ne judecăm, fără să vrem neapărat să ne schimbăm într-un mod coercitiv, ci acceptând propriul nostru ritm. Și, probabil, tocmai asta este cel mai greu. Apoi, când vorbim de iubire, vorbim de a dărui – a dărui celuilalt și a dărui ție. Pentru mine, libertatea este foarte importantă. Iubire înseamnă libertate: libertatea pe care mi-o ofer mie, libertatea pe care o ofer celuilalt, încrederea în celălalt, și a fi împreună cu celălalt. Din nou, este despre a crea împreună. A fi prezent înseamnă iubire. Dacă nu sunt prezent într-o relație și tot timpul sunt cu gândul în altă parte, practic nu pot aduce iubirea mea acolo. Un alt termen important ar fi contactul sănătos. Și ce înseamnă asta? Modul în care intru în contact cu celălalt: cum comunic, cum schimb, cum cer. Dacă iubirea este o energie, cum se schimbă ea pe măsură ce evoluăm spiritual? O să spun câteva lucruri despre niște concepte pe care le-am învățat și niște idei pe care le-am primit de la un grup care se numește Crimson Circle, în cadrul căruia se primesc informații pe cale intuitivă. Am cumpărat un curs de la ei și vorbeau despre istoria iubirii – despre faptul că iubirea, în felul în care o știm noi acum, a apărut abia acum 5000 de ani pe Pământ. Și o să dau și câteva explicații. Ideea care m-a uimit este faptul că iubirea este specifică planetei Pământ. Pământul este o planetă a emoțiilor, a dualității, o planetă în care experimentăm o gamă foarte largă de trăiri. În momentul în care ne încarnăm aici, venim să experimentăm iubirea. Iar ceea ce m-a impresionat este perspectiva că Dumnezeu sau Creatorul învață iubirea prin noi. Există acest concept – mai ales în religii – că „Dumnezeu a creat lumea din iubire” sau că „Dumnezeu este iubire”. Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este și iubire, dar și partea cealaltă a iubirii. Unii o definesc ca ură, alții ca frică, absență sau neimplicare. Deci trebuie să ne uităm și la partea de umbră a iubirii. Noi suntem extensii ale Creatorului, iar Creatorul învață iubirea prin noi. Planeta Pământ a avut ca principal experiment iubirea și șlefuirea ei în diverse forme. Dacă mă întorc la afirmația că iubirea a apărut acum aproximativ 5000 de ani, explicația ar fi următoarea: nici măcar în Atlantida, unde exista comuniune și comunitate, nu era iubire așa cum o știm acum. Citește interviul complet Victor Chirea Psihoterapeut Victor Chirea este psihoterapeut și formator, fondator al Institutului de Studii Transpersonale din România. Cu o experiență vastă în terapia prin regresie și în lucrul cu traumele profunde, el îmbină practica psihologică cu dimensiunea spirituală a vindecării. Prin munca sa, Victor a creat un spațiu de susținere pentru cei aflați pe drumul autocunoașterii și al transformării, ghidându-i să își regăsească echilibrul și resursele interioare. Victor Chirea este un călător al conștiinței și un ghid al sufletului. În munca sa de terapeut și formator, privește iubirea nu doar ca pe o emoție, ci ca pe o forță de transformare, capabilă să vindece răni și să deschidă drumuri noi în viața celor care îl întâlnesc. Facebook victor chirea Interviul ediției, Numarul 7 Sufletul Răspunde July 2, 2025 No Comments Interviul ediției Gabriela Popovici – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 5 Gabriel Garais – Interviu July 2, 2025 No Comments Interviul ediției, Numarul 4, Numarul 5 Monika Puiu – Interviu July

Category:Interviul ediției, Numarul 9

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #9 Iubirea – Darul Creatorului „Avem eoni de existență și totuși nu am învățat că iubirea este unicul nostru adevăr.” Această iubire este formula magică a creației, sursa vibrațiilor. Când o acceptăm ca parte din noi, universurile se deschid… Nu trebuie să ne-o câștigăm (iubirea), nu trebuie să o dovedim. Trebuie doar să o recunoaștem, pentru că de fiecare dată când o facem, întreg universul își aduce aminte de sine prin noi.” În acest text, iubirea nu este tratată ca emoție, ci ca principiu fundamental al existenței. Este prezentată drept dar originar al Creatorului, sursă din care izvorăsc toate formele de viață și singura constantă care ne definește. Suntem purtați într-o călătorie de reamintire, de la momentul primordial al creației – „punctul de lumină” – până la recunoașterea faptului că nu avem nimic de căutat în afara noastră. Mesajul este simplu și tulburător: iubirea nu se câștigă și nu se pierde, ci se recunoaște. Există, oare, un dar mai mare decât iubirea? Ea este începutul și sfârșitul, izvorul și întoarcerea fiecărui suflet. Nu vine din afară și nu poate fi pierdută; ea este singurul adevăr pe care nu îl putem schimba, pentru că ne definește. Din iubire am fost creați și prin iubire creăm, în lumi văzute și nevăzute. Și totuși, în miezul existenței noastre, există o uitare. Sufletul, învăluit în straturile lumii, uită cine este. Își ascunde frumusețea, își închide lumina, își ridică ziduri împotriva propriei esențe. A fost un timp în care un singur punct de lumină a spart întunericul. Un punct de iubire a deschis primul gest al creației. De atunci, viața întreagă nu face decât să repete această poveste — întoarcerea la acel moment originar. Nu există în realitate polarități între iubire și ură, între bine și rău. Toate sunt variații ale distanței față de acel punct central, unde totul se naște. Și drumul nostru este unul de reamintire, de apropiere, de recunoaștere. Avem eoni de existență și încă nu am învățat că iubirea este singura constantă. Este formula magică a creației, forța care susține vibrațiile vieții. Când o acceptăm, când o trăim fără condiții, ușile universului se deschid, iar realitatea își schimbă forma. Și totuși, mintea noastră, absorbită de zgomotul lumii, ignoră picătura de divin din noi. Iar atunci când pierdem această conexiune, viața își pierde culoarea, iar sufletul se retrage. Lipsa iubirii conștiente aduce tristețe, neîncredere, separare. Dar iubirea nu dispare niciodată. Ea așteaptă să fie trezită. Să îi dăm voie să curgă din nou prin gând, prin gest, prin privire. Acolo, sub straturile fricii, sub poveștile despre „nu pot” și „nu merit”, iubirea respiră intactă. Mintea își are locul ei doar atunci când este sub suflet, nu deasupra lui. Când acest echilibru se reinstalează, toate umbrele — ura, vina, imposibilitatea de a ierta — se risipesc ca aburul dimineții. Suntem, în întregime, iubire. Nu trebuie să ne-o câștigăm, nu trebuie să o dovedim. Trebuie doar să o recunoaștem, pentru că de fiecare dată când o facem, întreg universul își aduce aminte de sine prin noi. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 9, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Iubirea – Darul Creatorului September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Ego vs. Suflet August 2, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 9, Sofia - Intelepciunea Sufletului

Leave a comment

Posted on September 1, 2025September 1, 2025 by g.garais

Practica Meditativă TOTUNA #9 Dizolvarea Umbrei Iubirii Iubirea este, pentru mulți dintre noi, un ideal. O căutăm în ceilalți, în experiențe și în povești, însă adesea ne trezim față în față cu zidurile invizibile pe care ni le-am ridicat singuri. Aceste ziduri – umbrele iubirii – sunt frici, amintiri, convingeri vechi care ne fac să ne protejăm de exact ceea ce ne dorim. Această practică meditativă este o invitație de a păși dincolo de mecanismele de apărare și de a crea un spațiu sigur în care aceste umbre pot fi văzute, acceptate și integrate. În loc să fugim de ele, le întâmpinăm cu blândețe, lăsându-le să se dizolve în lumina iubirii universale. Așază-te într-un loc liniștit. Închide ușor ochii. Simte-ți corpul așezându-se pe suprafața care te susține. Inspiră adânc… și expiră lent. Lasă-ți respirația să devină naturală. Cu fiecare inspirație, aduci aer curat și proaspăt înăuntru. Cu fiecare expirație, lași să plece tensiunea, graba, zgomotul. Imaginează-ți acum că în fața ta apare o ușă. Știi că dincolo de ea se află un spațiu sigur, creat doar pentru tine. Pășește dincolo de prag… În acest spațiu, privește în jur și lasă să apară imaginea unei umbre – poate un sentiment, o frică, o convingere veche legată de iubire. Nu o judeca. Privește-o ca pe un copil care s-a rătăcit. Apropie-te de ea… întinde-ți brațele și îmbrățișeaz-o. Simte cum se relaxează în prezența ta. Pe măsură ce o îmbrățișezi, o lumină caldă începe să curgă în jurul vostru. Este câmpul iubirii universale, fără condiții, fără frică. Această lumină vă cuprinde pe amândoi – pe tine și pe umbra ta. Nu există separare, doar unitate. Rămâi câteva clipe aici, respirând împreună cu această lumină. Inspiră iubire… expiră eliberare. Când ești pregătit, lasă imaginea să se dizolve ușor, păstrând în tine căldura și siguranța acestui moment. Adu-ți atenția înapoi la corp, simțind podeaua sub tine, sunetele din jur. Inspiră adânc… expiră… și, atunci când simți, deschide ușor ochii. Această practică meditativă este construită ca o călătorie interioară în trei etape, gândită să creeze un pod între minte, inimă și corp. Prima etapă este centrul de liniște. Prin respirație conștientă și atenție blândă, activăm răspunsul de relaxare al corpului și creăm spațiul necesar pentru a ne desprinde de zgomotul mental. Fiecare inspirație devine o aducere acasă, iar fiecare expirație, o eliberare a tensiunii. În acest punct, sistemul nervos intră într-o stare de siguranță, pregătindu-se să primească ceea ce urmează. A doua etapă este întâlnirea cu umbra. Folosim o vizualizare ghidată pentru a păși într-un spațiu interior sigur, creat special pentru acest proces. În acest spațiu, lăsăm să apară imaginea unei umbre legate de iubire — poate o frică, o amintire, o convingere veche. În loc să o evităm sau să o combatem, alegem să o privim direct, cu curiozitate și compasiune. A treia etapă este integrarea. Printr-un gest imaginar de îmbrățișare, invităm umbra în inima noastră, lăsând-o să fie atinsă de lumina iubirii universale. Acest gest simbolic transformă relația cu acea parte din noi — nu prin forțare, ci prin recunoaștere și acceptare. În acest fel, ceea ce înainte era o sursă de frică devine o punte către libertate interioară. Întreaga practică este un dans între prezență, imaginație și vindecare. Ea combină principiile mindfulness-ului, ale imaginii dirijate și ale integrării părților interioare, creând un cadru în care iubirea și umbrele sale pot coexista, iar separarea se dizolvă în unitate. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 9, Practica Meditativă Practica Meditativă – Dizolvarea Umbrei Iubirii September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Practica Meditativă Practica Meditativă – Furia Mea – Alchimia Prezenței August 2, 2025 No Comments Numarul 2, Practica Meditativă Mindfulness – Rescriere programe mentale toxice July 4, 2025 No Comments Numarul 3, Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Schimbarea credințelor July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Practica Meditativă Mindfulness – Spațiul gol July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Practica Meditativă Mindfulness – Meditația de acceptare July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 9, Practica Meditativă

Leave a comment

Tag: practică meditativă

Arta Intuitivă – Remedios Varo

Anniel – Scrisoare către căutătorii de simboluri

Dialog cu Sinele Superior

Sofia – Matricea Invizibilului

Practica Meditativă – Activarea arhetipului

Arta Intuitivă – Anamaria Ichim

Anniel – Iubirea ce se respiră

Victor Chirea – Interviu

Sofia – Iubirea – Darul Creatorului

Practica Meditativă – Dizolvarea Umbrei Iubirii