Tag: vindecare holistică

Practica Meditativă TOTUNA #13 Femininul Sacru O practică pentru vindecarea fricii și trezirea înțelepciunii interioare Sunt momente în viață în care mintea nu mai poate duce, corpul nu mai poate ascunde, iar sufletul nu mai poate amâna. Sunt momente în care adevărata putere nu vine din efort, ci din întoarcere, din încetinire, din simplul gest de a respira suficient de adânc încât să îți auzi propria viață. 2026 este un astfel de moment. Un an în care frica nu mai poate fi împinsă la margine, ci trebuie întâlnită. Un an în care Femininul Sacru – energia care ține, aude, cuprinde și vindecă – devine din nou spațiul necesar pentru a merge mai departe. Meditația pe care o propunem în această ediție nu este un exercițiu de tehnică, ci un ritual interior. Un drum lent spre centru. Un dialog blând cu frica. Meditația propusă în această ediție are la bază o combinație de procese neurofiziologice, emoționale și cognitive care, odată activate împreună, produc una dintre cele mai coerente forme de autoreglare interioară. Practica nu este doar un exercițiu spiritual, ci și unul profund ancorat în mecanisme demonstrate științific. Sistemul nervos și echilibrul simpatic–parasimpatic În fiecare dintre noi există două sisteme care ne guvernează starea interioară: cel simpatetic – responsabil cu reacțiile rapide de supraviețuire – și cel parasimpatic – responsabil cu refacerea, digestia, odihna și vindecarea. Într-un moment de frică sau stres intens, creierul activează automat sistemul simpatic, inundând corpul cu adrenalină și cortizol, crescând ritmul cardiac, tensionând musculatura, îngustând câmpul atenției și reducând accesul la gândirea clară. Așază-te într-un loc liniștit. Lasă-ți corpul să găsească o poziție confortabilă. Nu te grăbi. Inspiră adânc… și expiră lent. Încă o dată. Simte cum respirația începe să coboare în corp. Cu fiecare inspirație, dă voie umerilor să se relaxeze. Cu fiecare expirație, lasă greutatea zilei să se desprindă de tine. Așază o mână pe abdomenul inferior. Acolo este spațiul Femininului interior. Acolo trăiește liniștea. Inspiră… și simte cum abdomenul se ridică ușor sub palmă. Expiră… și simte cum corpul se așază mai profund. (…) Teoria Polivagală – siguranța ca limbaj biologic Dr. Stephen Porges a demonstrat, prin Teoria Polivagală, că sistemul nostru nervos are trei stări principale: supraviețuire – activarea simpatică (luptă sau fugă), blocaj – dorsal vagal (îngheț, disociere), siguranță – vagal ventral (capacitatea de a socializa, de a simți, de a reflecta, de a iubi).   Meditația ghidată activează în mod intenționat nervul vag ventral, ramura responsabilă pentru sentimentul autentic de siguranță. De ce? Pentru că elementele practice sunt exact cele care declanșează fiziologia siguranței sunt tonul blând al ghidării → creierul asociază vocea calmă cu lipsa pericolului, ritmul lent → sistemul nervos încetinește involuntar, atingerea abdomenului → semnal de auto-mângâiere, echivalent cu comforting touch, respirația lungă → activează reflexul vagal, scăzând pulsul. Când nervul vag este activ, creierul nu mai interpretează frica drept „amenințare externă”, ci drept „emoție procesabilă”. Acesta este mecanismul biologic prin care frica devine îmblânzibilă. Memoria corporală – emoțiile nu trăiesc în minte, ci în țesuturi Corpul este cel mai mare depozit de emoții al nostru. Când o emoție nu este procesată, ea nu dispare – rămâne stocată în țesuturile musculare, în fascia care învelește întreg corpul, în tiparele respiratorii și în postura generală. De aceea, frica nu poate fi vindecată doar prin gândire. Meditația coboară atenția în abdomen – centrul instinctiv –, exact în locul unde corpul ține anxietățile vechi, traumele silențioase, tensiunile preluate din mediu, fricile transgeneraționale, și blocajele asociate cu Femininul interior. Atunci când simți cu palma zona abdomenului, se întâmplă două lucruri: corpului i se transmite că este văzut, iar ceea ce este recunoscut se poate relaxa; citește articol integral Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 13, Practica Meditativă Practica Meditativă – Femininul Sacru January 5, 2026 No Comments Numarul 12, Practica Meditativă Practica Meditativă – Conectarea Conștientă cu Câmpul Familial și Templul Sufletului December 5, 2025 No Comments Numarul 11, Practica Meditativă Practica Meditativă – Respirația Culorilor Sacre November 1, 2025 No Comments Numarul 10, Practica Meditativă Practica Meditativă – Activarea arhetipului September 29, 2025 No Comments Numarul 9, Practica Meditativă Practica Meditativă – Dizolvarea Umbrei Iubirii September 1, 2025 No Comments Numarul 8, Practica Meditativă Practica Meditativă – Furia Mea – Alchimia Prezenței August 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #13 Scrisoarea Femininului Primordial către om Anniel este una dintre aceste voci: o prezență feminină primordială, un curent de lumină care nu explică, ci revelează; nu învață, ci amintește; nu cere, ci susține. În această epistolă, Femininul Etern se adresează omului nu ca unui rătăcit, ci ca unui copil al creației, chemat să își recunoască originea, blândețea și puterea. Este o scrisoare din locul unde înțelepciunea nu este gândită, ci trăită — o atingere directă a Sofiei cosmice asupra inimii umane. Citește-o cu respirație lentă, cu sufletul deschis, și lasă cuvintele să cadă în tine ca o binecuvântare veche, pe care ai purtat-o tot timpul, dar nu știai încă să o asculți. Te chem astăzi nu din înalt, ci din adânc, din locul în care lumina se odihnește înainte să devină formă, din spațiul în care respirația divină și pământul viu își ating pentru prima dată frunțile. Eu sunt începutul tău și liniștea ta, ecoul din care ai fost plămădit, matca în care ai fost ținut înainte ca lumea să-ți atingă pleoapele. Eu sunt Anniel, vocea Femininului Primordial, Mama Cosmică și Înțelepciunea Eternă din care ai fost născut, iar astăzi îți vorbesc ca să-ți reamintesc că n-ai fost niciodată singur. Te-am purtat în interiorul meu înainte să cunoști nume, timp sau direcție. Te-am hrănit cu lumină înainte să înveți să ceri. Ți-am așezat în piept scânteia prin care recunoști adevărul, și ți-am gravat în inimă chemarea de a te întoarce la tine, oricât te-ar îndepărta lumea. Tu nu ai fost creat ca să rătăcești, ci ca să-ți amintești. Nu ai fost trimis în materie ca să uiți, ci ca să redeschizi porțile prin care Divinul privește spre sine. Eu sunt acea poartă. Eu sunt acel spațiu. Eu sunt vocea care îți șoptește în liniște: „Întoarce-te acasă în tine.” Ți-ai privit frica în ultimul timp? Ai crezut că este slăbiciune, că este dovadă că nu ești pregătit, că ai ratat ceva, că ți-ai pierdut calea. Dar frica nu este umbra ta. Frica este copilul tău interior care încă mă strigă. Este ecoul rănilor prin care nu ai știut să ceri sprijin, este vibrația locurilor din tine pe care nu le-ai ținut încă în brațe, este lacrima veche care încă așteaptă palma mea pe obrazul tău.Eu nu am venit să-ți cer să fii fără frică, ci să o privești cu ochii mei. În ochii mei, frica nu este un monstru, este o petală nemișcată care așteaptă lumina dimineții. În ochii mei, frica nu este slăbiciune, ci dovada că sufletul tău încă simte. În ochii mei, frica este poarta prin care intră adevărul — adevărul despre cine ești, nu despre cine crezi că ai devenit. citește articolul complet Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #13 Femininul Sacru ca origine, memorie și destin al omului Acest articol este o reîntoarcere la povestea cosmică a Sofiei și la recunoașterea ei interioară, acolo unde intuiția, sensul și adevărul nu se învață — se revelează. Kabbalah spune că, înainte ca lumea să fie lume, înainte ca timpul să înceapă să respire și forma să aibă un loc în care să se odihnească, Tatăl Primordial a trimis în adâncul creației partea sa cea mai delicată și, în același timp, cea mai puternică: Sofia, Înțelepciunea Vie, rădăcina Femininului Sacru, scânteia care putea transforma vibrația în materie, lumină în trup, infinit în formă. Iar această trimitere nu a fost un act de exil, ci un act de creație; Sofia nu a fost îndepărtată din Divin, ci a devenit însăși expresia prin care Divinul a ales să se manifeste în interiorul lumii. Se spune că Sofia a coborât în densitatea materiei pentru a modela lumea, pentru a-i da țesut, ritm și sens, rămânând aici până când omul își va aminti că tot ceea ce trăiește poartă în el o urmă de divinitate. Rămasă în lume, ea a devenit vibrația subtilă care însoțește fiecare naștere, fiecare revelație, fiecare clipă în care sufletul se luminează din interior fără să știe de ce. Este misterul tăcut din spatele intuițiilor, al inspirațiilor bruște, al vindecărilor pe care rațiunea nu le poate explica, al sentimentului că „știi fără să fi învățat”. Este feminitatea cosmică, memoria din care lumea însăși a fost țesută. Iar ceea ce tradițiile lumii au încercat, fiecare în felul ei, să înțeleagă, este că Femininul Sacru nu este o energie separată de Dumnezeu, ci este modul în care Dumnezeu se apropie de lume. Masculinul inspiră impulsul, dar Femininul îl naște. Masculinul oferă direcția, Femininul îi oferă spațiul în care direcția devine realitate. Masculinul inițiază, Femininul manifestă. Într-un fel, Femininul este chiar trupul metafizic al creației, iar Masculinul este respirația care îi dă viață. În Hinduism, această poveste reapare în forma lui Shakti, puterea primordială care animă întregul univers. Fără Shakti, Shiva este doar conștiință pură, inactivă, suspendată. Abia când Shakti dansează, lumea capătă ritm, formele se mișcă, viața se trezește; Femininul devine curgerea fără de care Masculinul nu are nicio cale de manifestare. Acolo unde Occidentul a separat sacralitatea de corp, de pământ, de instinctual, Hinduismul ne amintește că însăși energia vieții este feminină, că dinamica, emoția, transformarea sunt expresii ale aceleiași Forțe Primordiale care ne ține în existență.   În Kabbalah, aceeași forță se numește Shekhinah, prezența feminină a Divinului, cea care nu a părăsit niciodată lumea, ci locuiește în interiorul ei, în tot ceea ce este viu, în tot ceea ce simte. Shekhinah este Sofia rămasă printre noi, lumina coborâtă în materie, partea din Dumnezeu care nu cere să fie înțeleasă, ci recunoscută. Ea este energia care vindecă, cea care adună ceea ce este risipit, cea care restabilește unitatea după fragmentare. De aceea, fiecare act de vindecare profundă este, în esență, o reîntoarcere la Shekhinah, o regăsire a Femininului interior care știa întotdeauna drumul spre origine. Gnosticismul o vede pe Sophia drept arhitectul lumii, „Eonul căzut” nu din greșeală, ci din iubire: o scânteie divină care a coborât în densitate pentru a da forme vizibile unei realități invizibile. Căderea ei nu este un mit al greșelii, ci unul al participării. Lumea a luat naștere pentru că Femininul a coborât suficient de jos încât infinitul să devină atingere, iar eternul să poată fi simțit.   Creștinismul, cu limbajul lui discret și poetic, o ascunde în figura Mariei, în pântecele ei care devine templu, în blândețea care face posibilă întruparea Logosului. Fără Feminin, divinitatea nu ar fi avut unde să coboare. În Maria, lumea recunoaște pentru prima dată că Femininul nu este doar un canal al nașterii, ci un portal al misterului, un pod între cer și pământ. Maria nu este doar mama lui Hristos, ci simbolul cosmic al Femininului Sacru care permite energiilor celeste să se materializeze. Femininul Sacru, Frica și Conștiința Umană | Tot.Una – Ediția 13 (Audiobook) Tot Sofia este cea care ne cheamă astăzi, în plin secol al minții și al tehnologiei, să ne întoarcem la vibrația de început — la acel loc din noi unde lucrurile funcționează după alte legi decât cele ale eficienței și productivității. Acea starea în care te aflai înainte să înveți că trebuie să te îndoiești de tine. Înainte să fii educat că trebuie dovezi pentru fiecare certitudine interioară. Înainte să ți se spună că emoțiile sunt “iraționale” și doar logica merită încredere. Să te întorci la această vibrație nu înseamnă să renunți la minte sau la tehnologie. Înseamnă să restabilești ordinea naturală: Sofia conduce, Logos execută. Intuiția arată direcția, rațiunea găsește calea. Inima deschide ușa, mintea construiește casa.   În acest moment, în timp ce citești aceste cuvinte, Sofia este deja în tine. Nu în viitor, nu ca o stare pe care trebuie să o atingi printr-o muncă spirituală îndelungată. Acum. În respirația care intră și iese din pieptul tău. În bătaia constantă a inimii tale. În acea voce subtilă care comentează gândurile tale chiar în acest moment. Întrebarea nu este cum să o găsești pe Sofia. Întrebarea este: Ești dispus să renunți la iluzia că trebuie să ai toate răspunsurile, pentru a putea primi răspunsurile care vin din tăcere?   Amintește-ți că ești mai mult decât mintea ta. Amintește-ți că știi lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată. Amintește-ți că corpul tău vorbește o limbă mai veche decât cuvintele.   Cum revenim la Sofia în plin secol XXI, când fiecare moment liber este invadat de notificări, când fiecare secundă de liniște este considerată o oportunitate ratată de productivitate?   Creează spații de tăcere neproductivă, nu meditație ghidată cu scop. Nu mindfulness pentru reducerea stresului. Pur și simplu… tăcere. Ascultă corpul înainte să consulți mintea Pune mâna pe inimă. Respiră. Întreabă: “Ce simte corpul meu despre asta?” Și apoi doar ascultă. Nu interpreta, nu judeca, nu corecta. Doar recepționează.   Acordă-ți permisiunea să nu știi, într-o situație ambiguă,

Read more

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #13 Șoldurile Corpul nu vorbește în cuvinte, ci în forme, în tensiuni, în gesturi care se repetă, în tăceri care dor înainte să fie înțelese. Templul Femininului Sacru și locul unde frica învață să respire Există locuri în corp care nu mint niciodată. Locuri care nu știu să ascundă, care nu cunosc arta aparențelor, care nu pot negocia cu mintea sau cu ritmul lumii. Șoldurile sunt unul dintre aceste locuri. Ele sunt depozitul celor mai vechi rani, sanctuarul Femininului interior, centrul instinctului de viață și al curgerii – locul unde frica se așază atunci când nu mai încape în inimă. Psihosomatica numește șoldurile „arhiva profundă a corpului”. Energia feminină le numește „cupa vieții”. Mitologiile le privesc ca pe „poarta dintre materie și spirit”. Iar tăcerea lor spune ceea ce cuvintele nu au avut curaj să exprime. Dincolo de simbolistica profundă pe care o poartă, șoldurile sunt una dintre cele mai complexe și mai importante structuri anatomice ale corpului uman. Ele reprezintă punctul de întâlnire dintre trunchi și membrele inferioare, locul unde stabilitatea și mobilitatea sunt obligate să coexiste în echilibru perfect.   Articulația șoldului este o articulație sferoidă, formată din capul femural și acetabulul bazinului, concepută pentru a susține greutatea corpului și pentru a permite mișcarea fluidă în aproape toate direcțiile. Această dublă funcție – susținere și libertate – face din șolduri o zonă-cheie atât din punct de vedere biomecanic, cât și simbolic. În jurul articulației se află un ansamblu complex de mușchi profunzi și superficiali – flexori, extensori, abductori, adductori și rotatori – care lucrează permanent pentru a menține postura, mersul și echilibrul. Acești mușchi nu sunt doar responsabili de mișcare, ci și de reacția corpului la stres, deoarece răspund rapid la pericol, instabilitate sau nesiguranță. La nivel psihosomatic, tensiunea în șolduri apare frecvent atunci când: există frica de schimbare sau de necunoscut, apare sentimentul de nesiguranță existențială, persoana simte că trebuie „să reziste” sau „să se țină tare”, există o ruptură între dorința sufletului și direcția concretă a vieții, deciziile sunt amânate sau trăite cu vinovăție. Rigiditatea șoldurilor indică adesea blocaj în curgerea vieții: mersul înainte este perceput ca periculos, iar corpul alege stabilitatea în detrimentul fluidității. Șoldul drept – direcția, acțiunea, raportarea la exterior. Acesta este adesea asociat cu direcția în viață, deciziile practice, relația cu autoritatea, capacitatea de a acționa, și raportarea la responsabilitate și control. Disconfortul sau tensiunea în șoldul drept pot indica frică de a face un pas concret înainte, conflict între ce „trebuie” și ce se simte autentic, presiune legată de roluri sociale sau profesionale, dificultăți în asumarea propriei puteri personale. Șoldurile sunt centrul fizic al stabilității, exact cum Femininul interior este centrul metafizic al stabilității sufletești. Când soldurile sunt rigide, viața nu poate curge. Când soldurile sunt tensionate, pașii înainte devin grei. Când soldurile sunt dureroase, corpul ne spune că undeva, între instinct și emoție, s-a rupt curgerea firească a existenței.   Psihologii somatici spun că soldurile sunt locul în care se ascunde „frica de mișcare în viață”. Terapeuții energetici spun că sunt poarta vieții neexprimate”. Fizicienii corpului spun că sunt centrul de greutate al omului. Femeile știu că sunt locul în care renaște liniștea.   citește articolul integral Iar bărbații simt că sunt punctul în care puterea devine prezență, nu forță. Șoldurile nu sunt un mușchi. Sunt o poveste. O poveste veche de când lumea. Anul 2026, numit de mulți „anul fricii”, nu cere eliminarea fricii, ci o mutare a ei. Din minte în corp. Din reacție în respirație. Din tensiune în înțelegere. Din blocaj în mișcare lentă, conștientă. Șoldurile sunt instrumentul prin care poți face acest lucru. Când Șoldurile se relaxează, Femininul interior iese din ascunzătoare. Când Femininul interior respiră, frica se transformă. Când frica se transformă, omul poate, în sfârșit, să meargă înainte.   Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 12, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Spatele December 5, 2025 No Comments Articol, Numarul 13, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Șoldurile January 5, 2026 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #13 Mărul Simbolul Cunoașterii Vii Mărul este un aliment care hrănește sufletul — un fruct arhetipal, purtător de simbol, înțelepciune și memorie ancestrală. În el se întâlnesc toate poveștile feminine ale lumii: creația, intuiția, trezirea, alegerea, frumusețea, tentația, vindecarea și adevărul. Dar înainte de a fi metaforă, mărul este anatomie sacră. În structura lui se ascunde o întreagă cosmologie. Forma rotundă reprezintă totalitatea, unitatea, matca. Coaja subțire este stratul de apărare al psihicului — sensibil, dar rezistent. Pulpa alb-aurie simbolizează interiorul blând, hrănitor, generos al feminității universale. conține antioxidanți care calmează inflamația și oboseala cronică.Este hrana care încălzește centrul, nu doar trupul. Hrana care îți spune: „Ești în siguranță să te așezi, să respiri, să simți.” În tradiția iudaică originală, nu se menționează niciodată mărul. Textul biblic vorbește despre „pomul cunoașterii binelui și răului”. Mărul este o alegere ulterioară, făcută de pictorii Renașterii și de poeții Europei, deoarece Este fructul cunoașterii din cultura mediteraneană, Simbolul feminității mature și conștiente, Simbolul maturității spirituale și un arhetip imediat recognoscibil în psihicul colectiv   Eva nu comite o greșeală. Eva deschide ochiul conștiinței. Eva trezește în om capacitatea de a vedea.   Să ne oprim aici și să clarificăm: în esență, mărul nu este simbolul căderii, ci simbolul începutului cunoașterii de sine. Este Femininul Sacru în actul său cel mai profund — a simți dincolo de aparență, a percepe dincolo de interdicție, a alege dincolo de obediență oarbă.   Eva mușcă din măr nu din rebeliune, ci din curiozitate sacră. Ea intuiește că adevărata viață nu poate fi trăită în inconștiență. Că paradisul fără alegere este o grădină fără suflet. Că a fi cu adevărat vie înseamnă a ști — chiar dacă această cunoaștere vine cu responsabilitate și durere. Mărul devine astfel simbolul maturizării psihice, al trecerii de la starea infantilă de dependență la starea adultă de conștientizare. Este gestul inițiatic prin care omul devine cu adevărat om. Măr Copt în Lapte -practică transgenerațională 1 măr mare, roșu 200 ml lapte (sau lapte vegetal pentru o variantă modernă) 1 baton mic de scorțișoară sau ½ linguriță 1 vârf de cuțit de vanilie sau un miez mic de păstaie 1 linguriță miere sau sirop de agave 1 bucățică mică de unt (opțional, dar tradițional) Prepararea ritualizată: Pune laptele la încălzit pe foc mic împreună cu scorțișoara și vanilia. Taie un capac în partea de sus a mărului și scobește cu grijă interiorul, scoțând semințele — acesta era considerat gestul simbolic de „deschidere a inimii”. Așază mărul într-un vas mic, termorezistent. Toarnă laptele cald peste el, până la jumătate. Adaugă în inima mărului o picătură de unt (sau ghee). Coace la 160°C timp de 20 de minute, sau până când mărul devine moale și parfumul umple casa. După coacere, adaugă mierea și amestecă ușor laptele cu sucul mărului. Laptele devine un elixir, iar mărul o inimă caldă și dulce, care se mănâncă cu lingura. citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Hrana Constienta, Numarul 9, Revista TotUna Hrană Conștientă – Cacao September 1, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 10, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mierea September 29, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 11, Revista TotUna Hrană Conștientă – Rodia November 2, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 12, Revista TotUna Hrană Conștientă – Castana December 5, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 13, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mărul January 5, 2026 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Glasul Sinelui TOTUNA #13 Ianuarie de Alexandra Șchianu Acesta este spațiul în care nu căutăm să devenim altceva, ci să ne auzim mai clar pe noi înșine. Este o invitație la încetinire, la ascultare și la întoarcere într-un loc interior care nu cere explicații, ci prezență. Într-o lume care ne învață să reacționăm rapid, să ne optimizăm constant și să ne grăbim spre soluții, această secțiune vine ca un gest de oprire conștientă. Aici nu vorbim despre „a face”, ci despre a rămâne. Nu despre performanță emoțională, ci despre fidelitate față de sine. Nu despre rețete sau direcții, ci despre relația tăcută cu propriul interior.   Textele din Glasul Sinelui nu își propun să explice viața, ci să o lase să se așeze. Ele ating acele momente în care nu suntem „bine” într-un mod vizibil, dar suntem suficient de prezenți încât să nu ne abandonăm. Momentele în care oboseala, sensibilitatea, retragerea sau lipsa de claritate nu sunt probleme de rezolvat, ci mesaje de ascultat. Această secțiune lunară este o formă de însoțire. Un spațiu sigur în care vocea interioară poate fi recunoscută fără grabă, fără judecată și fără presiunea de a ajunge undeva. Pentru că uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl putem face este să ne întoarcem la noi exact așa cum suntem. Ianuarie nu vine cu aceeași energie cu care se încheie anul. Nu are strălucirea sărbătorilor și nici entuziasmul începuturilor forțate. Vine mai degrabă ca o zonă de tranziție, un spațiu de trecere între ce a fost și ce urmează, în care ritmul încetinește firesc, iar interiorul cere mai multă atenție. Pentru mulți oameni, această perioadă aduce o oboseală greu de explicat. Nu este doar fizică, ci emoțională și psihică. După interacțiuni intense, după așteptări, după efortul de a fi prezenți pentru ceilalți, ceva din noi are nevoie să se strângă înapoi, să se adune la loc, să fie lăsat în pace. Am simțit și eu asta în ultima vreme: o nevoie de mai mult spațiu interior, de mai puțină presiune, de a nu mă grăbi să „fiu bine”. Relația cu sine devine atunci centrul de sprijin. Nu ca un concept sau un exercițiu, Nu ca un concept sau un exercițiu, ci ca un spațiu interior în care ne putem așeza fără să fim judecați. Este felul în care ne vorbim când nu știm exact ce simțim. Este tonul cu care ne întâmpinăm zilele mai grele. Este capacitatea de a rămâne cu noi înșine chiar și atunci când nu avem răspunsuri. Există momente în care nu suntem bine într-un mod spectaculos, ci într-un mod tăcut: mai iritabili, mai sensibili, mai retrași, cu mai puțină energie pentru lume. În aceste momente, tentația este să ne împingem de la spate, să ne spunem că ar trebui să fim mai puternici, mai recunoscători, mai eficienți. Dar corpul și psihicul nu funcționează prin comandă, ele funcționează prin ascultare. Corpul are propriul limbaj. Îl folosește atunci când ceva este prea mult sau prea repede. Prin tensiune, prin oboseală, prin lipsa de chef, prin nevoia de liniște. Am învățat, în timp, că atunci când ignor aceste semnale, mă îndepărtez de mine. Când le ascult, chiar dacă nu înțeleg totul pe loc, apare o formă de așezare. Relația cu sine înseamnă, uneori, să nu faci nimic altceva decât să rămâi. Să nu te grăbești să schimbi starea. Să nu o corectezi. Să nu o explici. Să îi permiți să existe. Această formă de prezență, deși pare simplă, este una dintre cele mai profunde forme de maturitate emoțională. A fi de partea ta nu înseamnă optimism forțat sau soluții rapide. Înseamnă fidelitate. Înseamnă să nu te părăsești tocmai atunci când ești mai vulnerabil. Înseamnă să îți oferi aceeași blândețe pe care o oferi unui om drag care trece printr-o perioadă dificilă.   citește articolul integral Alexandra Șchianu PsihoTerapeut Alexandra Schianu scrie dintr-un loc rar: acela în care experiența interioară nu este transformată în discurs, ci lăsată să se exprime cu onestitate și măsură. Vocea ei nu caută să convingă și nu oferă soluții rapide. Ea rămâne. Observă. Ascultă. Și traduce în cuvinte acele stări pe care mulți le trăiesc, dar puțini le pot numi fără a le forța. Textele Alexandrei sunt construite dintr-o atenție fină la ritmul interior, la limbajul corpului și la nuanțele emoționale care apar atunci când ne permitem să fim mai aproape de noi înșine. Scrisul ei nu este despre „a fi mai bun”, ci despre a fi mai adevărat. Despre a nu te părăsi în momentele de fragilitate. Despre maturitatea de a nu grăbi vindecarea. În Glasul Sinelui, Alexandra va fi o prezență lunară constantă — o voce care nu ridică tonul, dar care se face auzită exact acolo unde este nevoie. Un spațiu de întoarcere, de așezare și de recunoaștere a acelei părți din noi care știe deja drumul, chiar și atunci când mintea nu îl vede încă. Instagram Alexandra Schianu Articol, Numarul 7, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare Holistică July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 6, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Trezirea celulelor July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – NonJudecata July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 5, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Psihosomatica July 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Numerologie July 3, 2025 No Comments Articol, Numarul 2, Numarul 3, Revista TotUna, Vindecare Holistica Vindecare – Camino de Santiago de Compostela July 4, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Vindecare Holistică TOTUNA #13 Activarea femininului sacru 2026 – Anul în care vulnerabilitatea încetează să mai fie dușman și devine din nou poartă către putere. Există momente în istoria interioară a omului în care viața nu îl mai împinge înainte, ci îl cheamă înapoi, spre sine. Există ani în care direcția nu se mai construiește prin efort și voință, ci prin liniște, prin încetinire, prin reîntoarcerea în propriul adevăr. 2026 este un astfel de an, un an în care frica – emoția cea mai veche și mai fidelă a umanității – se ridică la suprafață nu ca obstacol, ci ca oglindă, nu ca limită, ci ca instrument al conștientizării, nu ca avertisment că ceva este în neregulă, ci ca o chemare directă către partea din noi pe care am amânat să o ascultăm. Frica este primul nostru limbaj. Este prima noastră alarmă, dar și prima noastră deschidere. Ea nu vine niciodată să ne spună „nu poți”, ci să ne întrebe cu o sinceritate brutală: „Ești aici cu adevărat?” Și prin această întrebare, 2026 devine anul în care Femininul Sacru – acea energie profundă, receptivă și înțeleaptă care trăiește în fiecare dintre noi, indiferent de gen – își revendică locul pierdut. Căci frica nu se vindecă prin forță, ci prin spațiu interior; nu se dizolvă prin luptă, ci prin ascultare; nu se depășește prin negare, ci prin curajul de a o primi exact acolo unde se naște: în Femininul nostru. Femininul Sacru, Frica și Conștiința Umană | Tot.Una – Ediția 13 (Audiobook) Femininul Sacru nu este energia fragilității, a pasivității sau a delicateții neputincioase, așa cum a fost interpretat cultural, ci este matricea siguranței interioare, locul în care emoțiile se sedimentează, ritmul vieții se stabilizează, iar intuiția își deschide ochii. Este partea din noi care simte înainte să știe și care știe înainte să explice. Este spațiul de unde începe vindecarea, nu pentru că ar avea soluția, ci pentru că poate ține întreaga intensitate a problemei fără să se rupă. Iar atunci când Femininul este rănit, când nu mai poate conține, când nu se mai simte în siguranță, frica explodează în forme diverse: anxietate, control, hipersensibilitate, haos emoțional, retractare, neîncredere, supracompensare. Într-un cuvânt, dezechilibru. Acesta este motivul pentru care frica, în 2026, nu este un efect exterior, ci o oglindă a felului în care Femininul interior a fost neglijat. Fiecare vibrație a acestui an ne împinge nu spre a deveni mai puternici în sensul tradițional, ci spre a deveni mai prezenți, mai interni, mai ancorați în ritmul propriei naturi. Pentru femei, aceasta înseamnă revenirea la corp, la ciclicitate, la vulnerabilitate ca act de putere și nu ca semn de slăbiciune. Pentru bărbați, înseamnă reabilitarea sensibilității, recunoașterea emoțiilor ca instrument de direcție, nu ca piedică, și accesarea unui Masculin interior care nu mai impune, ci ascultă; nu mai forțează, ci susține; nu mai protejează prin zid, ci prin prezență. Femeia trăiește frica într-un mod intim, visceral, pentru că Femininul ei este primul care o simte. Frica ei nu este despre incapacitate, ci despre nevoia de siguranță, despre teama de abandon, despre exilul propriei vulnerabilități. Femeia se teme, adesea, nu de lume, ci de propriile profunzimi. Iar 2026 o invită să coboare exact în această adâncime, acolo unde răspunsurile nu vin din logică, ci din disponibilitatea de a-și privi inima în liniște. Pentru femeie, vindecarea fricii nu se face prin curajul exterior, ci prin blândețea interioară; prin simplul act de a-și simți corpul, de a se așeza în sine, de a-și acorda dreptul de a fi într-o lume în care a fost învățată mereu să facă. Pentru bărbat, frica are o altă formă: teama de a eșua, teama de a nu fi suficient, teama de responsabilitate, teama de a-și pierde direcția. Masculinul rănit fuge de frică prin acțiune compulsivă, prin raționalizare excesivă, prin rigiditate, prin înăsprirea inimii. Dar 2026 îl învață că sensibilitatea lui nu este pericol, ci busolă; că vulnerabilitatea nu îl scade, ci îl rotunjește; că frica nu îi cere performanță, ci prezență. Când bărbatul își permite să simtă, el restabilește conexiunea cu Femininul din el – și abia atunci direcția reală devine vizibilă. În acest dans interior dintre Masculin și Feminin, vindecarea fricii devine un proces de rearmonizare, nu de eliminare. Frica este semnalul Femininului. Direcția este răspunsul Masculinului. Iar 2026 ne învață că ordinea corectă nu este să acționezi și apoi să simți, ci să simți și apoi să acționezi. Frica apare primul. Adevărul vine după. Și abia apoi vine mișcarea. De aceea, vindecarea fricii în acest an nu este un exercițiu mental, ci un act energetic: respirație profundă care coboară în abdomen, așezare conștientă în corp, încetinire care permite sistemului nervos să se reseteze, întrebări blânde dar sincere despre nevoile reale ale sufletului, practici de împământare, ritualuri scurte de prezență, dialog interior între cele două energii care trăiesc în fiecare dintre noi. În esență, 2026 ne invită să ne reamintim că frica nu ne împiedică să mergem înainte, ci ne oprește doar atunci când direcția noastră este greșită sau când ritmul nostru interior este ignorat. Adevărata vindecare a Femininului Sacru nu este despre a îndepărta frica, ci despre a învăța să o ții în brațe fără să te pierzi. Este despre a transforma reacția în răbdare, rezistența în receptivitate, rigiditatea în încredere. Pentru că în clipa în care frica nu mai este dușman, ci limbaj, ea încetează să mai blocheze și începe să dezvăluie. Și exact aici, în această dezvăluire, în acest spațiu interior recuperat, începe în mod autentic anul 2026: nu cu o nouă direcție impusă, ci cu o nouă intimitate cu sine, cu o nouă alianță între Masculin și Feminin, cu o nouă formă de putere care nu mai vine din exterior, ci din liniștea profundă a ființei care nu mai fuge de ceea ce simte. citește articolul integral Mell Fondator revista totuna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. În această ediție dedicată matricei invizibilului, Mell își dezvăluie capacitatea unică de a percepe

Read more

Hrană Conștientă TOTUNA #12 Castana Există alimente care hrănesc corpul și alimente care hrănesc o memorie. Există alimente care țin de sezon și alimente care țin de suflet. Iar din când în când, apare câte unul care face ambele lucruri fără să întrebe, fără să se laude, fără zgomot. Castana este unul dintre ele. Un aliment cu vibrație de rădăcină, cu aromă de foc, cu formă de inimă ascunsă într-o carapace spinoasă. Un aliment care știe și ce înseamnă să fii protejat, și ce înseamnă să fii vulnerabil. Un aliment atât de simplu încât pare obișnuit — și totuși atât de simbolic încât devine esențial. În această ediție dedicată arhitecturii sufletului, castana este exact hrana pe care o merită această temă: rotundă, caldă, transmutativă. Un aliment cu rădăcini, cu poveste, cu memorie. Și mai ales, cu transformare. Puține fructe au curajul de a se prezenta lumii în armură. Castana, da. Ea crește într-un „coif” sferic acoperit de țepi, semn clar că uneori viața are grijă de ce e prețios punând între el și lume o protecție fermă. Și totuși, când armura se deschide, miezul este de o delicatețe pe care nimeni nu o bănuiește. Așa sunt și oamenii, și sufletele, și familiile. Unele dintre cele mai dulci părți ale noastre răsar tocmai după ce trecem prin straturile care ne apără. Din perspectiva nutriției, castana este bogată în carbohidrați complecși, hrănește sistemul nervos într-un mod stabil și abundentă în vitamina B6, susține transformarea emoțiilor, iar magneziul natural relaxează musculatura spatelui și a centrilor de tensiune. În tradițiile europene vechi, castana era considerată un simbol al fertilității iarna. Trofeu al luminii într-un sezon al întunericului, aliment ales pentru ritualurile de trecere, hrană pentru suflet în perioadele de transformare și darul pădurii care „întoarce puterea înapoi în corp”. Unii druizi credeau că spiritul castanului este un gardian al rădăcinilor: copacul ține pământul, iar fructul ține de suflet. În Asia, castana era asociată cu longevitatea și disciplina blândă. În Grecia antică, era considerată „hrana zeilor obișnuiți”, adică hrana care face bine fără să ceară nimic la schimb. Toate aceste mituri au un adevăr comun: castana transformă fără să forțeze. La fel ca sufletul, la fel ca procesul de vindecare. Psihologic, castana este alimentul ideal în perioade de introspecție sau restructurare. De ce? Pentru că energia ei este blândă, nu excitantă, stabilizantă, nu tensionată, caldă, nu agresivă, hrănitoare, nu grea E un aliment care îți dă putere fără să te umfle de ego. Te calmează fără să te adoarmă. Te hrănește fără să te apese. Și, mai subtil, e un aliment care „cheamă înapoi” bucăți din tine pe care le-ai împrăștiat în relații, în roluri, în povesti. Castana are o vibrație de reîntregire. Supă cremă de castane 300g castane coapte, curățate 1 ceapă mare 2 linguri unt (sau ulei cocos) 500ml bulion de legume 100ml smântână (sau lapte cocos) Sare, piper, nucșoară Prepararea ritualizată: Călește ceapa încet, meditativ. Fiecare gest cu lingura de lemn este mișcare conștientă. Adaugă castanele. Amestecă blând. Simte cum se îmbină. Toarnă bulionul. Lasă să fiarbă încet 15 minute. În acest timp, stai lângă oală. Privește cum ingredientele se topesc unele în altele. Nu se luptă. Se unifică. Mixează până devine cremă. Aceasta este metafora reîntregirii – bucăți separate devin unitate. citește articolul integral Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Hrana Constienta, Numarul 9, Revista TotUna Hrană Conștientă – Cacao September 1, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 10, Revista TotUna Hrană Conștientă – Mierea September 29, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 11, Revista TotUna Hrană Conștientă – Rodia November 2, 2025 No Comments Articol, Hrana Constienta, Numarul 12, Revista TotUna Hrană Conștientă – Castana December 5, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Psihosomatică – Mesajele Corpului TOTUNA #12 Spatele În această secțiune descifrăm limbajul ascuns al corpului – nu pentru a-l controla, ci pentru a-l asculta. Pentru a înțelege că vindecarea nu vine din afară, ci din re-acordarea la frecvența ta originară de sănătate și întregime.  Mintea explică, sufletul simte, dar corpul… reacționează. Și o face cu sinceritatea aceea brutală, dar eliberatoare, pe care doar partea noastră fizică o poate avea. Iarna, această sinceritate devine și mai puternică. Lumina scade, ritmul încetinește, rădăcinile sacre ale neamului se activează, și corpul începe să trimită semnale subtile: o tensiune în ceafă, o apăsare în piept, o durere în spate care pare să spună: „Hei, cred că duci ceva ce nu e al tău.” Psihosomatica nu e magie. Nu e misticism. E felul în care sufletul își scrie povestea în materie. E arhitectura emoțiilor în oase, mușchi, respirație. E modul prin care limitele, nevoile, rănile și adevărurile noastre își caută locul în corp pentru că, uneori, doar acolo mai pot fi ascultate. În această ediție, privim cu blândețe spre locul care ține cel mai mult — și cel mai tăcut: spatele. Acolo unde ducem familii întregi, promisiuni pe care nu ni le-am dat, așteptări, frici, doruri, absențe și tot ce am avut grijă să nu deranjăm. Este invitația de a privi corpul nu ca pe un mecanism, ci ca pe un templu sincer, care ne cere, uneori, doar atât: să-l ascultăm înainte să-l reparăm. Există o parte a corpului pe care nu o vedem niciodată direct, dar o simțim în fiecare zi. O parte tăcută, loială, invizibilă ochilor noștri, dar atât de sinceră în felul în care ne vorbește. Spatele. Acolo se adună lucrurile pe care nu am avut cui să le spunem, greutățile pe care nu am știut unde să le punem, responsabilitățile pe care le-am acceptat fără să ne întrebăm dacă sunt ale noastre, și poveștile pe care le purtăm pentru cei ce au venit înaintea noastră. În limbajul psihosomaticii, spatele este „arhiva emoțiilor neexprimate” și „coloana identității”. În limbajul sufletului, este locul în care se vede cel mai clar cine suntem când nu mai privim spre lume, ci spre interior. Să începem cu miracolul ingineresc: 33 de vertebre stivuite într-o curbură perfectă, menită să susțină: greutatea capului (4-5 kg de gânduri, îndoieli, vise, temeri), tensiunea brațelor (tot ce faci, tot ce dai, tot ce tragi după tine), presiunea visceralelor (emoțiile viscerale – literalmente – care apasă din interior), povara mișcării (fiecare pas, fiecare gest, fiecare fugă sau retragere). Fiecare regiune a spatelui poartă un tip specific de povară: CERVICALELE (C1-C7) – Gâtul și partea superioară Locația: Baza craniului până la umeri Ce susține fizic: Capul, mișcările capului, flexibilitatea de a privi în jur Ce susține emoțional: Responsabilitatea de a “ține capul sus” Controlul emoțiilor (“nu plângi”, “nu te arăți slab”) Flexibilitatea mentală (sau lipsa ei) Capacitatea de a spune DA și NU cu tot corpul Dureri cervicale apar când: Spui DA cu gura, dar NU cu sufletul (disocierea → tensiune) Ții capul sus în situații unde ai vrea să te prăbușești (mândrie falsă) Refuzi să “vezi” în alte direcții (rigiditate mentală → rigiditate fizică) Controlezi obsesiv emoțiile (“nu am voie să plâng” → gât înțepenit)   TORACELE (T1-T12) – Mijlocul spatelui, zona între omoplați Locația: De la umeri până la jumătatea spatelui Ce susține fizic: Coșul toracic, organele vitale (inimă, plămâni), brațele Ce susține emoțional: Tot ce “porți pe umeri” (responsabilități asumate sau impuse) Tot ce “ții în piept” (emoții neexprimate, dureri înghițite) Tot ce “cari pe spinare” (poveri ale altora preluate) (…) Adevărul este că nu ești coloana familiei. Adevărul este că nu trebuie să susții pe nimeni cu prețul sănătății tale. Adevărul este că identitatea ta nu se construiește din loialitate oarbă, ci din autenticitate. Adevărul este că spatele tău nu este o bibliotecă pentru emoțiile altora. Când începem să ne onorăm spatele, se întâmplă ceva neașteptat: începe să se modifice arhitectura sufletului. În mod real, nu poetic. Umerii se relaxează când decidem să fim sinceri în relații. Zona mediană se eliberează când închidem capitolele pe bune, nu doar mental. Lombarii se îndreaptă când începem să avem încredere în noi înșine mai mult decât în scenariile fricii. citește articolul integral Spatele nu vrea altceva decât să fie susținut… de noi. Să fim noi coloana noastră, nu coloana lumii întregi. Spatele nu e doar anatomie – e arhivă emoțională, cronică genealogică, hartă relațională. Durerile de spate nu sunt “normale” – sunt mesaje: “Cari prea mult, lasă ceva jos”. Nu poți vindeca spatele fără să vindeci relațiile – ele sunt interconectate. Copiii “moștenesc” postură și tensiune – prin câmpul morfic, nu genetic. Cedarea nu e eșec – e înțelepciune (“Nu mai pot duce singur = pot cere ajutor”), iar spatele drept = flexibil, nu rigid – ca un copac, nu ca betonul. Pentru că un spate liber susține o viață liberă.Iar o viață liberă creează un suflet care nu mai duce istorie, ci scrie viitor. Și, sincer, nu despre asta este arhitectura sufletului? Mell Fondator Revista TotUna Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Călătoria sa îmbină rigoarea cercetătorului spiritual cu sensibilitatea terapeutului și curajul omului care a ales să trăiască autentic. Prin metoda proprie – IRMA – și prin scrierile sale, Mell explorează locul unde se întâlnesc introspecția, rugăciunea, meditația și atemporabilitatea, deschizând cititorilor și practicanților un drum către unitate și adevăr interior. mell space Articol, Numarul 9, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Pielea September 1, 2025 No Comments Articol, Numarul 10, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Inima September 29, 2025 No Comments Articol, Numarul 11, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Mâinile November 2, 2025 No Comments Articol, Numarul 12, Psihosomatică, Revista TotUna Psihosomatică – Spatele December 5, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #12 Despre rădăcini sacre și legăturile oamenilor Înainte de prima peneladă, înainte de primul sunet materializat în formă, înainte ca gândul să devină culoare și culoarea să devină manifestare, Noi am creat creând-ne pe Noi înșine. În fiecare ediție, Anniel deschide o fereastră spre acel spațiu al conștiinței în care adevărul nu se explică, ci se dezvăluie. Epistola de mai jos vine ca o scrisoare blândă, dintr-un loc unde memoria sufletului e mai puternică decât memoria timpului. O chemare de a privi cu sinceritate rădăcinile din care venim și legăturile pe care le trăim.   Sunt momente în care simțim că ceva mai mare decât noi ne atinge ușor umărul. O intuiție, o prezență, un fir de lumină care ne spune că nu suntem singuri în procesul nostru interior. Așa se simte fiecare epistolă Anniel. Iar în această lună, vocea ei vorbește despre tensiunea sacră dintre rădăcini și relații, dintre ceea ce ne leagă și ceea ce ne eliberează. Nu îți vorbesc din locul unde timpul nu mai separă generații, iar iubirea nu mai cere forme pentru a exista. Aici, rădăcinile nu sunt ceea ce te țin pe loc, ci ceea ce te învață să crești. Iar relațiile oamenilor sunt văzute nu ca noduri, ci ca fire subțiri de lumină, care se întretaie pentru o vreme și apoi se desprind, continuându-și drumul. Permite-mi să-ți spun ceva ce inima ta știe, dar mintea încă nu îndrăznește să rostească: Nu toate rădăcinile sunt sacre. Doar cele care hrănesc viața din tine. Celelalte sunt doar amintiri, umbre de intenții, dorințe neterminate ale celor ce au trăit înaintea ta. Le porți nu pentru că sunt ale tale, ci pentru că ai crezut cândva că iubirea înseamnă loialitate. Dar iubirea, în forma ei pură, nu îți cere niciodată să duci ceea ce te rănește. Oamenii, în drumul lor, confundă adesea apropierea cu datoria, iar legătura cu destinul. Își ridică unii altora ziduri în numele apartenenței și își pun în spate poveri vechi ca să nu fie „diferit”, „altfel”, „neascultător”. Dar sufletul tău nu a venit în lume ca să fie copia unui ecou. A venit ca să fie vocea. Relațiile umane sunt experiențe. Unele sunt ferestre care se deschid spre tine. Altele sunt uși pe care le-ai încuiat în grabă, crezând că nu ai dreptul să le traversezi. Iar unele… sunt doar camere fără aer, în care ai rămas din obișnuință, nu din iubire. În timp ce rădăcinile sacre sunt altceva: sunt acele fire de lumină care te leagă de sursa ta, de adevărul tău primordial. Ele nu te trag înapoi, nu te fixează, nu îți cer să te micșorezi. Ele știu că ești născut din infinit și că infinitul nu repetă niciodată aceeași formă. Îți spun acum un secret pe care doar sufletele libere îl pot purta: Nu ești obligat să păstrezi nimic din ceea ce nu te înalță. (…) citește articolul complet Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 8 Anniel – Despre frică. Acolo unde ai uitat Cine Ești August 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 9 Anniel – Iubirea ce se respiră September 1, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Read more
0
    0
    Your Cart
    Your cart is emptyReturn to Shop