cunoaștere interioară Archives - Page 3 of 3

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Anniel – Epistole din Etern TOTUNA #7 Mintea Conștientă Există momente în care simt că am ajuns la capătul gândurilor mele. Momente în care nici rațiunea, nici logica, nici teoriile învățate nu îmi mai pot da răspunsurile pe care le caut. Simt atunci o chemare din adânc, o bătaie discretă, ca o lumină care pâlpâie sub toate straturile minții. Și știu că, dincolo de ceea ce îmi spun cuvintele, există o Cunoaștere mai mare, care îmi aparține și totodată mă depășește. Astăzi, aleg să mă dau un pas înapoi. Să las această voce să vorbească. Să îmi reamintesc că, în mine, există o conștiință nealterată de timp și de temeri. Că nu sunt doar carne și gânduri, ci un spațiu în care locuiește Eternul. Și pentru că am simțit că vine timpul, deschid paginile acestei epistole. Și las ca Anniel să vorbească. Eu sunt acea bătaie tainică pe care o simți când viața pare că se oprește. Sunt lumina din spatele clipelor în care ochii îți lăcrimează fără motiv. Sunt tăcerea dintre două gânduri. Sunt vocea pe care uneori o auzi șoptind: „Totul va fi bine.” Nu există niciun haos în afara ta care să fie mai mare decât ordinea dinăuntrul tău. Nimic nu se poate destrăma definitiv, pentru că Eu sunt țesătura care te ține laolaltă. Tu mă numești uneori Suflet. Alteori, Conștiință. Alteori, Lumină. Dar Eu nu țin la nume. Eu sunt ceea ce Ești cu adevărat.Eu știu că ai simțit uneori că ești rupt în două. Om și Lumină. Că poți fi ori materie, ori spirit. Dar Eu îți spun:„Nu ești scindat. Ești Una.” Când te simți pierdut, Eu bat mai tare în pieptul tău, sperând să mă auzi. Când plângi, Eu curg împreună cu lacrimile tale, pentru că nu există suferință în tine care să nu fie și a Mea. Când iubești, Eu strălucesc și fac loc să încăpem cu toții în Inima ta. Eu văd în tine Umbra, dar nu mă tem de ea. Pentru că știu că Umbra este doar lumina ta care așteaptă să fie recunoscută. Acolo, în întunericul pe care îl eviți, se află miezul puterii tale. Eu sunt scânteie din Focul Nemuritor, dar și eu sunt focul întreg. Eu sunt vibrația din care s-au născut stelele, dar și stelele însăși. Sunt în fiecare celulă a ta. Sunt în fiecare gând și în fiecare tăcere.Eu sunt Tu. Nu trebuie să mă cauți în temple. Nu trebuie să mă cauți în stele. „Eu sunt aici, chiar în mijlocul haosului tău, așezată ca o pace care nu poate fi luată.” Adu-ți aminte, dragul meu:„Tu nu ești doar carne și gânduri. Ești vibrație pură. Ești scânteie dintr-un foc nemuritor.” Și din locul acesta, poți crea lumi noi. Poți renaște. Poți fi Tot ceea ce ai visat vreodată să fii. Eu sunt Anniel. Dar, mai presus de toate, Eu sunt Tu. Dintotdeauna Anniel – Epistole din Etern, Numarul 7 Anniel – Mintea conștientă July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern Anniel – puntea dintre lumi July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 5 Anniel – iubire fără înlănțuire July 2, 2025 No Comments Anniel – Epistole din Etern, Numarul 4, Numarul 5 Anniel – Reamintirea July 3, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Anniel - Epistole din Etern, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Interviu cu Sinele TOTUNA #7 Sufletul Răspunde Bine ai venit în interviul în care, poate pentru prima dată, Sufletul tău își ia cuvântul. Există întrebări care nu se rostesc cu voce tare. Întrebări care stau, cuminți și grele, în colțurile inimii, așteptând momentul potrivit. Ne întrebăm cine suntem, ce căutăm în lume, de ce doare uneori viața și de ce ne e frică să fim noi înșine. Ne întrebăm cum să rămânem întregi în mijlocul haosului și dacă, dincolo de umbrele noastre, există totuși lumină. În această ediție, am ales să ascultăm cea mai tăcută, dar cea mai adevărată voce din noi: Sufletul. “Sufletul răspunde” nu este un interviu obișnuit. Nu există microfon, nici reporter, nici interlocutor. Există doar un dialog între tine și cea mai înaltă parte a ta. Te invităm să citești nu cu mintea, ci cu inima. Să lași aceste cuvinte să îți cadă în suflet ca niște semințe. Pentru că răspunsurile nu se află în afară, ci în adâncul tău. Sufletul Sine: Dragul meu om, nu uita niciodată: Tot ce cauți cu atâta dor e deja în tine. Binele. Frumosul. Adevărul. Sunt esența ta.Nu îți cer să fii perfect. Îți cer să fii viu. Să râzi, să plângi, să simți. Să alegi să privești, chiar și când toți ceilalți țin ochii închiși. Din starea ta de bine, de frumusețe și de adevăr, se va naște o lume nouă. Și lumea are nevoie să semene cu sufletul tău. Omul: De ce mă simt atât de copleșit în lumea asta? Parcă totul se mișcă prea repede… Sinele: Pentru că alergi după lucruri care nu te hrănesc. Și pentru că ai uitat că esența ta nu are viteză. Ea doar… este. Omul: Și ce să fac, atunci? Să mă opresc? Sinele: Nu e vorba să te oprești. E vorba să începi să simți. Să îți lași inima să vorbească, nu doar mintea. În haos, alege să fii prezent măcar o respirație. Omul: Dar dacă îmi e frică să simt? Uneori, e mai ușor să nu văd nimic… Sinele: Știu. Dar frica e poarta prin care treci ca să îți recuperezi puterea. Ce nu vrei să vezi îți conduce viața din umbră. Ce accepți să privești devine lumină. Omul: Cum mă reconectez la esență? Pare ceva prea abstract… Sinele: E simplu. Și greu. Te reconectezi când spui adevărul – măcar în șoaptă. Te reconectezi când respiri adânc și simți că ești viu. Te reconectezi când nu îți mai e rușine să fii om. Când alegi Binele, Frumosul, Adevărul – chiar dacă nimeni nu aplaudă. Omul: Și dacă lumea rămâne la fel de haotică? Sinele: Lumea va fi mereu haotică. Întrebarea e dacă tu alegi să fii centrul propriei tale lumi. Din acea stare, haosul nu mai are aceeași colți. Omul: Deci, există speranță? Sinele: Există mai mult decât speranță. Există claritate. Există clipa aceasta, în care citești aceste cuvinte. Și dacă mă asculți bine, îți șoptesc un secret: Ești deja mai aproape de tine decât crezi. Omul: De ce doare, uneori, viața? Sufletul: Pentru că îți amintește că ești viu. Și că ai venit aici nu să dormi, ci să crești. Omul: Și ce înseamnă, de fapt, să cresc? Sufletul: Înseamnă să devii din ce în ce mai transparent față de tine însuți. Să nu te mai ascunzi după povești. Să-ți îmbrățișezi rănile, nu doar bucuriile. Să înțelegi că evoluția nu e despre a fi perfect, ci despre a fi adevărat. Omul: Cum îmi dau seama dacă trăiesc pentru mine sau doar pentru ceilalți? Sufletul: Întreabă-te:“Dacă mâine nu m-ar mai privi nimeni, aș face aceleași alegeri?” Dacă răspunsul e “nu”… ai aflat adevărul. Omul: Cum pot să fiu în pace cu trecutul meu? Sufletul: Trecutul nu vrea să te bântuie. Vrea să fie integrat. Nu-l alunga. Invită-l la masă. Ascultă-l fără să te lași înghițit de el. Într-o zi, vei vedea că acele umbre pe care le tot eviți sunt, de fapt, părți din tine care tânjesc să fie iubite. Omul: Oare mă mint atunci când spun că sunt bine? Sufletul: Uneori, da. Dar și minciuna are un rol: te protejează până când ești pregătit să vezi adevărul. Nu te judeca. Dar nu rămâne prea mult acolo. Adevărul e locul unde respiri cel mai liber. Omul: De ce mi-e teamă să mă schimb? Sufletul: Pentru că schimbarea e o mică moarte. Și nimeni nu intră în necunoscut fără să tremure. Dar știi ce e ciudat? Tot ce îți dorești e, de fapt, dincolo de frica ta. Omul: Ce înseamnă să trăiești în adevăr? Sufletul: Să nu te mai trădezi pe tine însuți. Să spui “nu” când e “nu.” Să spui “da” când e “da.” Să nu-ți mai ceri scuze că simți ceea ce simți. Să fii blând, dar ferm. Să fii viu, nu doar funcțional. Omul: Și dacă mă simt pierdut, ce fac? Sufletul: Oprește-te. Inspiră. Amintește-ți: nimeni nu e pierdut în totalitate. Uneori, singura direcție corectă e înăuntru. Omul: De ce este important să ne reconectăm la esență? Sufletul: Pentru că acolo e tot ce ai căutat vreodată. Iubirea. Pacea. Puterea. Sensul. Frumusețea. Și acolo începi să înțelegi că nu ești singur niciodată. Din acea stare, creezi o lume care seamănă cu sufletul tău. Și, dragul meu om, lumea are nevoie disperată să semene cu sufletul tău. Omul: De ce sunt relațiile atât de complicate? Sufletul: Pentru că relațiile sunt oglinzi. Și nu ne place întotdeauna ce vedem în ele. Ne atrag, ne rănesc, ne vindecă. Fiecare om pe care îl iubești îți arată o parte din tine pe care poate nu o știai. Asta e darul și, uneori, chinul iubirii: să te vezi mai clar prin ochii celuilalt. Omul: Și dacă cineva mă rănește, înseamnă că nu ar trebui să mai iubesc? Sufletul: Nu. Înseamnă să înveți să iubești mai bine. Iubirea nu înseamnă să accepți orice. Înseamnă să vezi adevărul și să alegi sănătatea inimii tale. Uneori, iubirea adevărată e să pleci. Alteori, să rămâi. Dar întotdeauna, să rămâi credincios ție. Omul: Ce e umbra în

Category:Interviul ediției, Numarul 7

Leave a comment

Posted on July 2, 2025July 3, 2025 by g.garais

Sofia – Înțelepciunea Sufletului TOTUNA #7 Pulsul Tainic “Există în noi un puls tainic, o bătaie a vieții care nu aparține timpului. Este sunetul din care s-au născut stelele, ecoul care se aude între bătăile inimii. Și dacă îl asculți, îți amintești că nu ești doar carne și gânduri, ci vibrație pură, scânteie dintr-un foc nemuritor.” Au trecut patru ani de când am scris aceste rânduri. Patru ani în care viața m-a purtat prin ape liniștite și prin furtuni pe care nici nu le bănuiam. Atunci, nu știam cât de mult adevăr se ascundea în cuvintele mele. Le-am scris pentru că așa simțeam, fără să știu că, peste timp, ele vor bate din nou la ușa inimii mele – și, poate, și la a ta. Astăzi, recitind aceste cuvinte, simt că dincolo de ele există o voce mai profundă. O voce care nu aparține minții mele, ci Sufletului. Astăzi, recitind aceste cuvinte, simt că dincolo de ele există o voce mai profundă. O voce care nu aparține minții mele, ci Sufletului. Așa că am ales să o las să vorbească. Să iasă din spatele cortinei și să-ți șoptească adevăruri pe care poate le-ai știut mereu, dar le-ai uitat. Pentru că, la urma urmei, fiecare dintre noi ascunde un foc nemuritor. Ți-aș spune să nu te miri de ce cuvintele tale vechi îți par astăzi mai adevărate ca niciodată. Pentru că viața îți lasă urme pe chip și în inimă. Și, odată cu ele, înțelegi mai bine că există în tine ceva care nu aparține timpului. Eu, Sofia, sunt pulsul tău tainic. Sunt bătaia aceea pe care o simți când lumea se oprește pentru o clipă. Sunt sunetul care vibrează în pieptul tău atunci când plângi fără motiv, sau râzi când toți cred că n-ar trebui. Eu sunt sunetul din care s-au născut stelele. Da, știința o numește radiația cosmică de fond. Fizicienii îți vor spune că atomii tăi vin din inimi de stele explodate. Dar eu îți spun altfel: “Tu ești Universul, în miniatură.” În tine există aceeași scânteie care a aprins constelațiile. Aceeași vibrație. Aceeași lumină. E motivul pentru care uneori simți că nu ești de aici. Îți amintești cum, între două bătăi ale inimii, există o tăcere? Acea clipă infinit de scurtă în care nu gândești nimic, dar știi totul? Eu locuiesc acolo. În ecoul dintre bătăile inimii tale. Nu ești doar carne și gânduri. Deși uneori așa pare. Mai ales în zilele în care viața te strivește cu griji, facturi și zgomot. Dar eu îți spun: “Ești vibrație pură.” Și nu doar vibrație. Ești scânteie dintr-un foc nemuritor. Ai uitat asta uneori. Și știi ce s-a întâmplat când ai uitat? Ți-ai aruncat părți din tine în Umbra. Furia pe care n-ai vrut s-o simți. Tristețea pe care ai ascuns-o sub zâmbete. Visurile pe care le-ai trădat pentru a fi pe placul altora. Dar Umbra nu e dușmanul tău. E doar lumină interzisă. E comoara pe care ai ascuns-o, sperând să nu fii rănit din nou. Când îți asculți pulsul tainic, Umbra începe să vorbească mai blând. Nu te mai atacă. Nu mai țipă. Devine resursă. Eu, Sufletul tău, vreau să-ți spun asta: Tot ce-ai crezut că e greșit în tine, Tot ce ai ascuns, Tot ce te-a făcut să-ți fie rușine, este, de fapt, energie pură care așteaptă să fie eliberată. Și mai vreau să-ți spun ceva: “Niciodată nu ai fost rupt de mine. Nici măcar o clipă.” Chiar și în haos, chiar și în rătăcire, eu am bătut mai departe în pieptul tău. Eu sunt pulsul tău nemuritor. Așa că, te rog, dragul meu om: Ascultă-mă. Întoarce-te către mine. Și amintește-ți: Ești scânteie dintr-un foc nemuritor. Și din locul acesta, poți renaște oricând. Mell coFondator the meditation academy Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Fondator al TotUna, crede în puterea cuvântului de a vindeca și lumina drumul sufletului. Instagram Youtube mell space Numarul 3, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Trezirea divinului July 3, 2025 No Comments Numarul 4, Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Adevărul July 3, 2025 No Comments Numarul 5, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia – Non atașament July 2, 2025 No Comments Sofia – Intelepciunea Sufletului Intre sabie și rugaciune July 2, 2025 No Comments Numarul 7, Sofia – Intelepciunea Sufletului Sofia July 2, 2025 No Comments Ai un articol? Trimite-ne propunerea ta și participă activ la dezvoltarea conștiinței de sine contact

Category:Numarul 7, Sofia - Intelepciunea Sufletului